16 noiembrie: Un tribunal rus l-a condamnat pe Fiodor Dostoievski la moarte. De unde i-a venit salvarea
0La 16 noiembrie 1849, scriitorul rus Fiodor Dostoievski era condamnat la moarte pentru acţiuni împotriva guvernului, fiind salvat în ultimul moment de un ordin de anulare venit din partea ţarului. Tot într-o zi de 16 noiembrie a fost sintetizat pentru prima dată cel mai cunoscut drog din lume, LSD.
1485: Ştefan cel Mare câştigă bătălia de la Cătlăbuga
Bătălia de la Cătlăbuga a avut loc pe 16 noiembrie 1485 și a reprezentat un episod important în lupta dintre domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, și Imperiul Otoman. Războiul a fost strâns legat de încercarea lui Ștefan cel Mare de a recupera cetățile Chilia și Cetatea Albă, care fuseseră ocupate de otomani.
Imperiul Otoman, sub conducerea sultanului Baiazid al II-lea, a trimis o oaste otomano-tătară în Moldova pentru a-l pedepsi pe domnitor și pentru a apăra aceste cetăți maritime.
1816: S-a născut Andrei Mureşanu, poet şi ziarist, autorul poeziei „Un răsunet”
Andrei Mureşanu s-a născut în Bistrița, într-o familie în care tatăl era arendaș. După moartea prematură a acestuia, întreaga sa copilărie a fost marcată de probleme financiare.
Primii pași în ceea ce privește educația i-a făcut la școala normală săsească din Bistrița, urmând mai târziu cursuri de filosofie și teologie la Blaj, avându-l ca mentor pe profesorul Nicolae Marin.
În 1838, s-a stabilit la Brașov, unde a început să predea și să colaboreze cu publicații precum „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și „Gazeta de Transilvania”. În perioada Revoluției din 1848, Mureșanu a fost un lider important, iar celebrul său poem „Un răsunet”, cunoscut sub numele „Deșteaptă-te, române!” a devenit imnul revoluționarilor români și, ulterior, imnul național al României.
După înfrângerea revoluției, Andrei Mureșanu s-a mutat în Muntenia și a fost luat prizonier de armata țaristă, fiind dus în nordul Moldovei. La întoarcere, a lucrat ca funcționar la Sibiu și a continuat să scrie poezii patriotice și articole cu conținut social.
A murit în 1863, la Brașov.
1849: Un tribunal rus l-a condamnat pe Fiodor Dostoievski la moarte
La 16 noiembrie 1849, un tribunal rus îl condamna pe marele scriitor Fiodor Dostoievski la moarte pentru activități anti-guvernamentale. În ultima clipă, execuția lui a fost anulată, pedeapsa fiind comutată în exil în Siberia.
Alături de Lev Tolstoi, Fiodor Dostoievski este unul dintre reprezentanţii „vârstei de aur a literaturii ruse” (1820-1880) și unul din cei mai cunoscuţi autori ruşi din întreaga lume. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri, precum și numeroase articole jurnalistice, dar este unic în literatură pentru cele patru mari romane ale sale, „Crimă și pedeapsă”, „Idiotul”, „Frații Karamazov” și „Demonii”, precum și nuvela „Însemnări din subterană”.
Dostoievski a fost arestat la 23 aprilie 1849, la ora patru dimineața, fiind acuzat că a citit în fața mulțimii și a promovat textul „Scrisorii către Gogol”, formulate de către Belinski, un apel la abolirea iobăgiei
Împreună cu Dostoievski, în aceeași noapte sunt reținuți alți peste 200 de suspecțidin care doar douăzeci și doi vor fi duși în fața tribunalului militar spre judecare.
Timp de şase luni, cât a durat ancheta, Dostoievski a fost încarcerat, împreună cu ceilalţi acuzaţi, în Fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg, cunoscută și ca «Bastilia Rusiei » pentru faptul că era rezervată în special deținuților politici.
Verdictul este dat pe 16 noiembrie 1849, când din cei douăzeci și doi de acuzați, în afară de unul, toți vor fi condamnați la moarte prin executare în piaţa publică.
La 23 decembrie 1849, condamnații sunt duși în Piața Semionovski, iar trei dintre ei sunt legați de stâlpi în fața plutonului. Dostoievski se afla chiar în grupul care ar fi urmat să fie executat imediat după cei trei și a asistat la executarea a doi dintre ei.
Momentul, spun criticii, este descris într-un fragment în romanul „Idiotul”, când eroul narațiunii, prințul Mîșkin, povestește cum a asistat la o execuție în Lyon, fiind impresionat de tortura psihologică a condamnatului.
„Dar principala, cea mai groaznică suferință nu ți-o pot pricinui rănile, ci conștiința, certitudinea că peste un ceas, apoi peste zece minute, apoi peste o jumătate de minut, peste o clipă, sufletul ți se va despărți de trup, că n-ai să mai fii om și că asta-i absolut sigur; important e că-i absolut sigur”, scria Dostoievski în romanul său.
În ultimul moment, un ordin al țarului a întrerupt execuția, iar pedeapsa a fost comutată la muncă silnică în Siberia și serviciu militar pe viață. Grigoriev, unul din cei care fuseseră așezați în fața plutonului, nu a rezistat presiunii psihologice și a înnebunit, potrivit wikipedia.
Dostoievski a ispășit patru ani de muncă silnică într-o colonie penitenciară (katorga) din Omsk, timp în care nu i s-a permis să corespondeze cu rude sau prieteni, așa că primele informații legate de viața sa în Siberia au apărut într-o scrisoare adresată în 1854 fratelui său, Mihail, la doar o săptămână de la eliberare.
1852: A murit istoricul şi revoluţionarul paşoptist Nicolae Bălcescu
Născut la București, la 29 iunie 1819, Nicolae Bălcescu este cunoscut pentru rolul său de conducător al Revoluției române de la 1848 din Muntenia. În anul 1838, la vârsta de 19 ani, s-a angajat în armată, iar în anul 1843 a întemeiat alături de Ion Ghica și Christian Tell societatea „Frăția”, a cărei deviză era „Dreptate, Frăție”.
De asemenea, Nicolae Bălcescu a editat împreună cu August Treboniu Laurian revista „Magazin istoric pentru Dacia”. Aflându-se în Franța, s-a implicat în revoluția din luna februarie a anului 1848. Ulterior, a revenit în Capitală pentru a lua parte la revoluția din 11 iunie. Nicolae Bălcescu a murit la 29 noiembrie 1852.
1903: S-a născut teologul Dumitru Stăniloae, membru de onoare al Academiei Române
Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993) este considerat una dintre autorităţile proeminente ale teologiei europene din secolul XX şi cel mai mare teolog român. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii”.
Părintele Stăniloae a fost licenţiat în Litere la Bucureşti, doctorand la Cernăuţi, cercetător minuţios la Constantinopol, Paris şi Berlin al operei Sfântului Grigorie Palama, rector al Academiei Teologice din Sibiu şi profesor la Catedra de Ascetică şi Mistică a Facultăţii de Teologie din Bucureşti, traducător al celor douăsprezece volume ale Filocaliei în limba română
Arestat în 1959 pentru participarea la întâlnirile „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim, a fost condamnat la cinci ani de închisoare şi trimis la Aiud, unde darurile sale sufleteşti i-au mângâiat pe întemniţaţi.
Eliberat în 1963, părintele şi-a reluat cu aceeaşi dăruire lucrarea cărturărească, publicând, pe lângă volumele „Filocaliei”, amplul tratat de teologie dogmatică ortodoxă, studii pe marginea operelor Sfinţilor Părinţi şi traduceri ale scrierilor acestora.
În 1990 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 a fost membru titular, în același an fiind numit doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Atena.
A murit în 1993, la București, la vârsta de 89 de ani.
1938: A fost sintetizat, pentru prima oară, cel mai cunoscut drog din lume, LSD
La 16 noiembrie 1938, chimistul elvețian Albert Hofmann a sintetizat pentru prima oară drogul halucinogen LSD la laboratoarele Sandoz din Basel, Elveția, în cadrul cercetărilor sale privind „cornul secarei”, cu scopul extragerii unei substanțe care să stimuleze circulația sanguină.
Hofmann descoperă efectul halucinogen al LSD-ului din întâmplare, după ce, probabil, substanța s-a absorbit prin pielea lui. El repetă acest proces la data de 19 Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD, stabilind efectul halucinogen puternic.
Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece în urma administrării drogului, aflat sub influenţa acestuia, Hofmann s-a tot plimbat şi a făcut acrobaţii cu bicicleta.
Potrivit wkipedia, LSD este un drog psihedelic semisintetic, ce aparține familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut și răspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit în principal ca un drog recreațional, o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditația, psihonautică, proiecte artistice și psihoterapie psihedelică. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor care, de obicei, se regăsește pe secară.
1948: S-a născut jurnalistul Ion Cristoiu
Ion Cristoiu s-a născut în Găgești, Vrancea, a făcut liceul din Panciu, iar mai târziu a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 1971.
Cariera sa în jurnalism a debutat în timpul studenției, în 1968, la revista „Viața Studențească”, continuând ca editor și director adjunct la publicații precum „Viata Studențească”, „Scînteia tineretului” și revistele „Teatru” și „Secvența”.
Cariera sa a fost umbrită de colaborarea cu Securitatea comunistă, unde a fost informatul cu nume de cod „Coroiu”. După evenimentele din 1989, Ion Cristoiu a demisionat din funcțiile ocupate în timpul regimului comunist, la cererea ministrului culturii postdecembrist, Andrei Pleșu.
În 1990, a fost fondatorul a trei publicații importante: „Expres Magazin”, primul ziar privat din România, ziarul „Observator” și „Zig-Zag”, cel din urmă reușind să atingă un tiraj record pentru acea perioadă, de peste 600.000 de exemplare.
De-a lungul carierei sale, Ion Cristoiu a fost implicat în mai multe procese, în care i s-au cerut sume considerabile pentru daune morale, în urma publicării articolelor sale. Una dintre cele mai notabile condamnări a fost pentru un pamflet scris despre Gabriela Adameșteanu, care a condus la plata unor daune de 400.000.000 de lei. De asemenea, a fost condamnat pentru un editorial publicat în ziarul „Ziua”, în care a făcut afirmații despre Cristian Mititelu, director al secției române a BBC World.
În plus, Ion Cristoiu a fost în centrul unor controverse legate de colaborarea sa cu Securitatea, fiind menționat ca sursă cu numele de cod „Coroiu”, în documente provenite de la CNSAS. Aceste informații au fost făcute publice de politicieni precum Corneliu Vadim Tudor și cercetători precum Mădălin Hodor, care au atras atenția asupra legăturilor sale cu regimul comunist.
În 2019, Ion Cristoiu a intentat un proces împotriva lui Mădălin Hodor, cerând documente din arhiva CNSAS pentru a contesta informațiile. Instanța a respins acțiunea jurnalistului, iar documentele relevante au fost confirmate de mai mulți cercetători și jurnaliști.
1960: A murit celebrul actor american Clark Gable
A fost unul din marii actori americani, cunoscut și ca Regele Hollywoodului.
Clark Gable și-a început cariera ca actor de teatru, a apărut în filme mute între 1924 și 1926 și a progresat cu roluri mai importante în câteva filme în 1931. În anul următor a primit primul sau rol principal.
A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru „S-a întâmplat într-o noapte” (1934), a fost nominalizat pentru rolul principal din „Revolta de pe Bounty” (1935) și pentru cel mai cunoscut rol al său, Rhett Butler, din „Pe aripile vântului” (1939).
Regele Hollywoodului a colaborat cuunele dintre cele mai populare actrițe ale vremii: Joan Crawford, alături de care a jucat în 8 filme; Myrna Loy a lucrat cu el de 7 ori și a jucat cu Jean Harlow în 6 producții. A jucat cu Lana Turner în 4 filme și în câte 3 filme cu Norma Shearer și Ava Gardner. Ultimul film al lui Gable, Inadaptații (1961), alături de Marilyn Monroe, a fost de asemenea ultima ei apariție pe ecran.
Clark Gable este considerat ca fiind unul dintre actorii cu cel mai mare succes la box-office din istorie.
1973: Misiunea Skylab 4
NASA a lansat misiunea Skylab 4, cu trei astronauţi la bord, cu destinaţia Skylab, prima staţie spaţială americană, o misiune care a durat 84 de zile. (Cape Canaveral, Florida). Misiunea Skylab 4, denumită și SL-4 sau SLM-3, a fost a patra și ultima misiune pilotată către stația spațială Skylab, care a fost lansată în 16 noiembrie 1973 și a durat până la 8 februarie 1974.
Echipajul misiunii Skylab 4 era format din trei astronauți: Gerald Carr - comandantul misiunii, Edward Gibson - pilot al modulului de comandă, şi William Pogue - pilot al modulului de serviciu.
1979: Primul tronson al metroului bucureștean
Pe 16 noiembrie 1979, din Depoul Ciurel a plecat spre stația Semănătoarea (azi Petrache Poenaru) primul tren de metrou. Pe parcursul celor 8,1 km, cât măsura primul tronson al Magistralei 1, erau șase stații – Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, Timpuri Noi – plus un depou.
Până la data de 19 decembrie 1979, când a fost oficial tăiată panglică de inaugurare a metroului de către dictatorul Nicolae Ceaușescu, acesta a circulat cu călători, fiind singurul metrou din lume care în perioada de probe a funcționat în acest mod, potrivit informațiilor de pe site-ul oficial al Metrorex,
1988: Victoria Partidului Poporului Pakistanez în alegerile legislative
Benazir Bhutto a fost aleasă prim-ministru al Pakistanului, funcţie pe care a deţinut-o în legislaturile 1988-1990 şi 1993-1996, fiind prima femeie într-o funcţie politică a unei ţări musulmane. Pe 27 decembrie 2007 a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei manifestații electorale.
2016: A murit Daniel Prodan, fost fotbalist
Cariera sa a început la echipa Olimpia Satu Mare, unde și-a făcut debutul în 1991. După două sezoane la Olimpia, a făcut un pas important în carieră prin transferul la Steaua București, din1993. A jucat pentru Steaua până în 1997, câștigând cinci titluri de campion al României. El s-a remarcat nu numai la nivel de club, ci și la echipa națională a României.
Daniel Prodan a jucat un rol semnificativ în calificarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, ce a avut loc în Statele Unite ale Americii. La acest turneu, a fost un membru de bază al echipei naționale, jucând în toate meciurile României și marcând un gol într-un meci crucial împotriva Slovaciei.
Daniel Prodan a continuat să-și desfășoare cariera la cluburile din străinătate, transferându-se la Atletico Madrid în 1997. Aici, a avut performanțe bune în primul sezon, jucând în 17 meciuri și marcând patru goluri. După această experiență, a jucat pentru Glasgow Rangers în Scoția, dar a fost afectat de o accidentare la genunchi care i-a limitat participarea la meciuri.
În 2000, s-a întors la Steaua București pentru o scurtă perioadă, înainte de a-și continua cariera la Rocar București. Daniel Prodan a fost, de asemenea, căpitan al echipei naționale pentru câteva meciuri și s-a retras din fotbalul internațional după un meci împotriva Ungariei, în preliminariile Cupei Mondiale din 2002.
A continuat să joace pentru FC Național București și a avut o scurtă perioadă la Messina Calcio în 2002. Cariera sa de jucător s-a încheiat la FC Național București.
A murit la vârsta de doar 44 de ani, în urma unui infarct.
16 noiembrie:
Ziua transporturilor militare
Ziua patrimoniului mondial UNESCO din România
Se încarcă comentariile...
