16 martie: 68 de ani de la moartea marelui sculptor român Constantin Brâncuşi. Cine a fost muza imortalizată în „Domnișoara Pogany”
0La 16 martie 1457, fiul cel mare al lui Iancu de Hunedoara, era executat prin decapitare. Tot într-o zi de 16 martie, în 1957, lumea artistică internaţională suferea o grea pierdere prin moartea celui mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi.
1457: Ladislau de Hunedoara, fiul cel mare al lui Iancu de Hunedoara, a fost decapitat, la doar 24 de ani
Ladislau de Hunedoara, fiul cel mare al celebrului Iancu de Hunedoara și al Elisabetei Szilágyi şi fratele lui Matei Corvin/Matia Corvin, s-a născut într-o familie cu o puternică influență în politica Ungariei secolului al XV-lea.
De la o vârstă fragedă, Ladislau a fost implicat în campaniile militare ale tatălui său împotriva Imperiului Otoman, iar în 1448, a fost lăsat ca zălog în mâinile lui Gheorghe Brankovici, despotul Serbiei, pentru o perioadă. Ulterior, în 1452, a făcut parte din delegația care l-a însoțit pe regele Ungariei, Ladislau al V-lea Postumul, la Viena, pentru a-l primi înapoi pe tron, notează historia.ro.
După moartea lui Iancu de Hunedoara în august 1456, soarta lui Ladislau și a fratelui său Matia a fost determinată de ambițiile politice ale familiei și de rivalitățile interne. În octombrie 1456, regele Ladislau al V-lea l-a numit pe Ulrich Cillei, un dușman al Corvinilor, în funcția de căpitan general al țării, iar regele a venit să preia cetățile din mâna Corvinilor.
O confruntare crucială a avut loc la Belgrad, unde Ladislau de Hunedoara s-a confruntat cu Ulrich Cillei și adversarii săi. Ladislau a reușit să își asigure supremația și să îl elimine pe Cillei, care a fost asasinat de către oamenii săi.
Cu toate acestea, anul următor a adus o schimbare dramatică. Ladislau și Matei au fost arestați în Buda, sub pretextul organizării unei cruciade. Fără știrea lor, au fost supuși unei judecăți înșelătoare și la 16 martie 1457, în Piața Sf. Gheorghe din Buda, Ladislau de Hunedoara a fost decapitat. El avea vârsta de doar 24 de ani.
După înscăunarea lui Matei Corvin ca rege în 1458, Ladislau a fost înmormântat în catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, alături de tatăl său și de unchiul său, Ioan cel Tânăr.
1521: Navigatorul portughez Fernando Magellan a ajuns pentru prima dată în Insulele Filipine
La 16 martie, navigatorul portughez Fernando Magellan ajungea, în drumul său în căutarea de noi mirodenii, în Insulele Filipine, „imperiul unde soarele nu apune niciodată”. Ruta pe care Magellan a deschis-o navigatorilor a mai putut fi urmată abia după 58 de ani, restul fiind doar încercări eşuate.
Surpriza navigatorului a fost găsirea unui ocean gol, pe care el l-a numit „Pacific”, datorită apelor liniștite pe care le-a întâlnit în timpul traversării din Țara de Foc până la insulele Mariane, și apoi, la viitoarele Filipine, pe parcursul a trei luni și douăzeci de zile.
După un prim popas pe insula Guamul, aflată în arhipelagul Marianelor, a plecat către Filipine, unde spaniolii au oficiat prima liturghie. Au ancorat apoi pe țărmul insulei Cebu, unde, datorită slujitorului personal al lui Magellan, Enrique, membri echipajului s-au putut înțelege cu băștinașii. Se spune că regele Rajah Humabon i-a plăcut atât de mult pe spanioli încât el și poporul lui s-au convertit la creștinism.
Acelaşi lucru l-a încercat şi în cazul locuitorilor de pe insula Mactan, însă Lapu-Lapu, regele insulei filipineze, a refuzat, iar Magellan și echipajul lui, mult prea încrezători, i-au atacat. Lovit de o săgeată din bambus otrăvită, Fernando Magellan a murit la 27 aprilie 1521.
1821: Tudor Vladimirescu a lansat „Proclamaţia către bucureşteni”
Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin, a lansat „Proclamaţia către bucureşteni", prin care îi chema la lupta antiotomană; data (16.III.1821) este înscrisă şi pe documentul programatic al Revoluţiei de la 1821, intitulat „Cererile norodului românesc”.
1839: S-a născut scriitorul francez Sully Prudhomme, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901
Sully Prudhomme (René-François-Armand Prudhomme) s-a născut la Paris, în ziua de 16 martie 1839. Beneficiind de o moştenire care-i asigura independenţa materială, după un stagiu în administraţia uzinei metalurgice de la Creusot, tânărul Sully Prudhomme s-a dedicat creaţiei şiterare. Asfel, şi-a prezentat primele versuri în cadrul societăţii literare „Conference de La Bruyere” şi a publicat volumul de versuri de factură parnasiană „Stances et poemes” în 1865, apoi volumele „Les Solitudes” (1869) şi „Les Vaines Tendresses” (1875).
În 1881, Prudhomme a fost ales membru al Academiei Franceze, iar în 1901 a primit Premiul Nobel pentru Literatură, motivaţia juriului Nobel, fiind: „ca o recunoaştere specială a artei lui poetice vădind un înalt idealism, perfecţiune artistică şi o rară îmbinare dintre calităţile inimii şi cele ale intelectului”, potrivit www.nobelprize.org.
A murit la 6 septembrie 1907.
1856: S-a născut Ludovic Napoleon, singurul copil al împăratului Napoleon al III-lea al Franței
Napoleon Eugène Louis Jean Joseph, Prinț Imperial, Fils de France, a fost singurul copil al împăratului Napoleon al III-lea al Franței și a soției acestuia, Eugéenie de Montijo.
Numit Louis de părinții săi, el a semnat Napoleon după decesul tatălui său, la 9 ianuarie 1873, în loc de Louis-Napoleon așa cum se semna tatăl său. Uneori a fost numit Napoleon al IV-lea, notează wikipedia.
1859: S-a născut inginerul rus Aleksandr Stepanovici Popov
Aleksandr Stepanovici Popov s-a născut la 4 martie 1859 (conform calendarului iulian) sau la 16 martie 1859 (conform calendarului gregorian) în satul Turinskie Rudniki, care astăzi poartă numele de Krasnoturinsk, situat în regiunea Sverdlovsk din Munții Urali.
Provenind dintr-o familie cu rădăcini în tradiția religioasă, tatăl său, care era preot, l-a trimis la seminarul din Perm pentru studii teologice, iar ulterior la prestigioasa Universitate de Stat din Sankt Petersburg. A absolvit universitatea în anul 1882 și a început să lucreze ca asistent în laboratoarele acesteia.
În 1896, Popov a realizat primele transmisii radio între clădirile din capitala Rusiei, iar ulterior a efectuat comunicări reușite între o navă și o stație terestră pe distanțe de până la 50 de kilometri. În 1900, a contribuit la salvarea echipajului navei Admiral Apraksin, folosind tehnologia sa radio pentru a facilita comunicarea în timpul unei situații de criză.
În ciuda contribuțiilor sale semnificative la dezvoltarea tehnologiei radio, Popov nu a obținut recunoașterea pe care ar fi meritat-o, pentru că nu a depus nicio cerere de brevetare pentru aparatul său de transmisie radio.
În anul 1901, Popov a fost numit profesor la Institutul Electrotehnic din Rusia, care ulterior a fost redenumit în cinstea sa.
Amurit la 13 ianuarie 1905, în urma unei hemoragii cerebrale.
1897: S-a născut pictoriţa şi scriitoarea Margareta Sterian
Margareta Sterian a fost o artistă prolifică, lucrând în diverse medii artistice, inclusiv frescă, ceramică și ilustrație de carte. A creat costume și decoruri pentru baletele Operei Române, a publicat poezie, a scris proză și a tradus din literatura universală.
În perioada războiului, a fost persecutată din cauza originii sale evreiești, pierzând o parte din avere și avându-i confiscate bunurile după 1945. Cu toate acestea, a continuat să creeze și să lucreze, revenind în atenția publicului după ani de marginalizare.
A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul, consilierul economic și diplomatul, Paul Sterian.
După moartea ei, în 1992, a fost înființată o fundație în memoria sa, care acordă premii pentru creație muzeografică și plastică ,începând cu anul 1993. De asemenea, liceul de artă din orașul natal, Buzău, îi poartă numele.
Margareta Sterian a fost considerată unul dintre cei mai importanți artiști români ai secolului XX, contribuind la dezvoltarea artei plastice și la promovarea culturii românești în întreaga lume.
1914: A murit politicianul elveţian Charles Albert Gobat, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1902
Charles Albert Gobat s-a născut la 21 mai 1843 în Tramelan, Elveția, fiind fiul unui pastor protestant și nepot al lui Samuel Gobat, un misionar care a devenit episcop al Ierusalimului.
După ce a practicat dreptul timp de cincisprezece ani, s-a implicat în politică și educație. În 1882, a fost numit inspector școlar al cantonului Berna, funcție pe care a deținut-o timp de treizeci de ani, şi, de asemenea, a fost ales în Marea Adunare a Bernului.
Din 1884 până în 1890, a fost membru al Consiliului de Stat al Elveției, iar din 1890 până la moartea sa în 1914, a fost membru al Consiliului Național, cealaltă cameră a corpului legislativ central elvețian.
Atât în politică, cât și în educație, a fost un reformator liberal.
În 1902, a inițiat mai multe legislații care aplicau principiul arbitrajului în tratatele comerciale. Gobat a lucrat cu Uniunea Interparlamentară, fondată de William Randal Cremer, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1903, în 1889.
În 1892, a devenit președintele celei de-a patra conferințe a uniunii, care s-a ținut la Berna, și a fondat Biroul Interparlamentar. A servit ca secretar general al biroului, un birou de informații care se ocupa cu mișcările pentru pace, împăcarea internațională și comunicarea între organele parlamentare naționale. A treia conferință a uniunii, ținută la Roma în 1891, a stabilit Biroul Internațional pentru Pace, al cărui director a fost Gobat când a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1910.
Gobat a murit la 16 martie 1914, în Berna, Elveția. În timp ce participa la o întâlnire a conferinței pentru pace din Berna, s-a ridicat ca să vorbească, dar a căzut din picioare și a murit, aproximativ o oră mai târziu.
1924: S-a născut actorul român Horia Şerbănescu
Horia Şerbănescu avea doar cinci ani când a debutat pe scenă, în 1929, în spectacolul „Miss Revista”, de la Teatrul „Cărăbuş”.
A jucat pe scena Teatrului din Sărindar (condus de Tudor Muşatescu) şi pe scena de la „Teatrul nostru”, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.
Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzeşti cu piesa „Profesorul de franceză” semnată de Tudor Muşatescu. A format cupluri artistice cu Emil Popescu și apoi cu Radu Zaharescu. Cu acesta din urmă se bucură de un mare succes la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Ulterior, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu vor fi nelipsiți din emisiunile de divertisment ale Televiziunii Române și din cele umoristice de la Radio.
Din filmografia actorului amintim: „Răsună valea” (1949), „Directorul nostru” (1955), „Telegrame” (1959), „Politică şi delicatese” (1963), „Paşi spre lună” (1963), „Mofturi 1900” (1964), potrivit volumului „1234 cineaşti români” (Ed. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1996). A jucat în spectacolele de teatru „Pe aripile Revistei”, „Vitamina M... Muzica!”, „Horia şi Radu îşi asumă riscul”, „Carnaval la Tănase”, „Ca la Revistă”, „Concertul tinereţii”, „Nepotul domnului prefect”, „Rodia de aur”, „Miss Revista”, precizează www.teatrultanase.ro.
1957: A murit Constantin Brâncuşi, personalitate marcantă a artei moderne
Tatăl său, Nicolae Radu Brâncuși, era cioplitor în lemn, iar mama, Maria, casnică. La vârsta de nouă ani a rămas orfan de tată, iar la unsprezece ani a fugit pentru prima dată de acasă.
În urma aventurilor sale, Brâncuși s-a angajat ca vopsitor de lână într-o boiangerie și apoi ca servitor într-un han din Slatina. Cu timpul, și-a urmat pasiunea pentru sculptură și a câștigat recunoaștere pentru talentul său. La vârsta de 18 ani, a fost înscris la Școala de Arte și Meserii din Craiova, iar mai târziu, la Școala de Arte Frumoase din București.
În 1904, la vârsta de 27 de ani, Brâncuși a plecat pe jos la Paris, unde și-a continuat studiile la Școala de Arte Frumoase. În capitala franceză, a intrat în contact cu cercurile artistice și a început să-și contureze propriul stil. În 1907, a lucrat pentru scurt timp în atelierul lui Auguste Rodin, dar a ales să-și urmeze propriul drum artistic.
De-a lungul carierei sale, Brâncuși a creat opere memorabile, precum „Sărutul” și „Cumințenia Pământului” și a avut un impact major asupra sculpturii moderne. În 1920, a realizat prima variantă a celebrei „Coloane a Infinitului”, iar în anii care au urmat a continuat să creeze lucrări inovatoare și provocatoare.
În 1937 și 1938, la invitația Ligii Femeilor Gorjene, Brâncuși a realizat celebrul ansamblu monumental de la Târgu Jiu, care include „Poarta Sărutului”, „Aleea Scaunelor”, „Masa Tăcerii”, precum și „Coloana Infinitului”. Aceste lucrări reprezintă un omagiu adus eroilor căzuți în Primul Război Mondial și sunt considerate capodopere ale artei moderne.
Brâncuși a trăit și a creat în Paris până la sfârșitul vieții sale. A murit la 16 martie 1957 și este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. Moștenirea sa artistică este una impresionantă, iar operele sale sunt apreciate și recunoscute în întreaga lume, fiind vândute cu sume exorbitante la licitații și expuse în muzee prestigioase.
Au rămas cunoscute câteva dintre femeile care s-au iubit cu marele sculptor român și care l-au inspirat în realizarea unor lucrări faimoase. Majoritatea au fost bogate, mult mai tinere decât el și adulate în societate. Brâncuși avea și o preferință pentru femeile aristocrate. Au existat însă și excepții.
Una dintre primele iubiri ale lui Brâncuși, așa cum preciza Petre Pandrea în lucrarea sa „Brâncuși. Amintiri și exegeze”, a fost Margit Pogany. Era o pictoriță unguroiacă, de 31 ani, despre care se spunea că nu era foarte talentată. Avea însă un farmec aparte, fiind descrisă ca o frumusețe cu aer lasciv, senzuală. Pe Margit, Brâncuși a cunoscut-o în 1911. Tânăra unguroaică închiriase un atelier la Paris împreună cu o prietenă pictoriță lângă atelierul sculptorului.
Margit a vizitat atelierul și l-a rugat pe maestru să-i facă un portret. Așa s-a înfiripat idila. În urma poveștii lor de dragoste s-a născut și o adevărată operă de artă. Mai precis, Constantin Brâncuși a realizat opera sa „Domnișoara Pogany”. Povestea de dragoste cu Margit Pogany s-a rupt odată cu plecarea unguroaicei la Londra și New York, după care s-a mutat definitiv în Australia. A păstrat legătura cu Brâncuși prin scrisori.
1965: Lansarea filmului „Pădurea spânzuraților”
A avut loc premiera filmului „Pădurea spânzuraţilor” după Liviu Rebreanu, în regia lui Liviu Ciulei; filmul a obţinut Premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.
1979: A murit Jean Monnet, om politic și diplomat francez
Politicianul francez Jean Monnet, cunoscut pentru contribuţia sa extraordinară la iniţierea demersurilor dedicate proiectului de construcţie europeană, a rămas în istorie drept unul dintre părinţii arhitecturii comunitare şi unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai Europei postbelice.
1995: A murit soprana Magda Ianculescu
Cariera artistică a Magdei Ianculescu a fost una impresionantă, debutând încă din ultimul an de studii la Teatrul de Operă și Balet din București. A interpretat peste 50 de roluri, printre care: Iaroslava din „Cneazul Igor” de Alexander Borodin, Mimi din „Boema” lui Giacomo Puccini, Gilda din „Rigoletto” de Giuseppe Verdi, Norina din „Don Pasquale”, de Gaetano Donizetti, Donna Elvira din „Don Giovanni”, Blonda din „Răpirea din Serai” şi Suzana din „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart.
Succesul său a fost consolidat de parteneriatele cu artiști de marcă precum Dan Iordăchescu, Nicolae Herlea și Valentin Teodorian, cu care a format „garnitura de aur a Operei Române”.
A avut o carieră internațională bogată, interpretând pe scenele din Belgia, Italia, Rusia, Franța, Cehoslovacia, Iugoslavia și altele. Repertoriul său divers cuprindea peste 35 de roluri principale, de la opereta vieneză la opera contemporană românească.
Artista a fost distinsă cu numeroase premii și distincții, printre care se numără laureatele la Concursurile internaționale din București, Praga și Varșovia între 1953 și 1955, titlul de Artist emerit în 1962 și Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a în 1971.
A murit pe data de 16 martie 1995, la București.
În memoria sa, au fost instituite premii și concursuri, precum Concursul național pentru voci feminine de operă „Magda Ianculescu” și Premiul special la secțiunea canto a Concursului de Interpretare muzicală „Romania” de la Tokyo, acordat în anul 2009.
1999: Comisia Europeană și-a anunțat demisia
La 16 martie 1000, Comisia Europeană prezidată de Jacques Santer și-a anunțat demisia, fapt fără precedent în istoria instituției europene. Decizia a intervenit ca urmare a unui raport foarte critic, care stabilea marea responsabilitate colectivă a Comisiei în cazurile de fraudă semnalate la sfârșitul anului 1998.
În data de 24 martie 1999, fostul premier italian Romano Prodi a fost desemnat pentru succesiunea lui Santer.
2014: Referendum pentru anexarea Crimeei
În Crimeea, republică autonomă din Ucraina, s-a desfăşurat referendumul privind alipirea la Rusia, scrutin denunţat de întreaga lume şi susţinut de Moscova. Conform rezultatelor definitive, 96,77% din alegători au votat pentru anexarea la Rusia.
Se încarcă comentariile...
