Ziua Națională Constantin Brâncuși: drumul din curtea casei părintești și până la plecare pe jos către Paris
0Ziua Națională Constantin Brâncuși este marcată luni, 19 februarie, când se împlinesc 148 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari sculptori ai lumii.
Constantin Brâncuși s-a născut la data de 19 februarie 1876, în satul Hobița, din comuna Peștișani, din județul Gorj. A urmat școala primară a urmat-o în Peștișani și Brădiceni. Constantin a fost cel mai mic dintre cei șase copii ai familiei Maria și Radu Nicolae Brâncuși, o familie de țărani.
Genialitatea lui Constantin Brâncuşi s-a manifestat încă din copilărie. El îşi formase propria sa lume şi era, de multe ori, neînţeles de către cei din jur. Pietrele găsite în albia râului Bistriţa şi briceagul de care era nedespărţit reprezentau principalele sale jucării.
Era mai zvăpăiat decât cei de-o vârstă cu el. Fura mâncare şi fugea de lângă de animalele cu care se ducea la păscut, după cum îi spunea Vasile Blendea, Moş Trifu, criticului de artă Vasile Drăguţ: „«Când era mic, Constantin se ţinea tot de drăcovenii şi cu porcii la păscut nu-i plăcea de loc să stea. Cam fugea şi când îl bătea frat-su, Grigore, fugea la Chijnea la prăvălie. Grigore îl bătea des, mai ales că fura din casă de mâncare, că era tot nesătul. Şi de ce mânca, tot mic a rămas… (...) Când fugea de la porci, fugea la Bistriţa şi-şi umplea traista cu pietre, că era cu ea tot ruptă...»“, menționa Barbu Brezianu în lucrarea „Începuturile lui Brâncuşi“.
Copilăria i-a marcat existența lui Brâncuși și această perioadă a vieții sale și-a pus amprenta asupra creației sale artistice. „Când mergea cu vitele la păscut, el visa — aşa cum îşi aducea aminte în pragul morţii — «un sbor între arbori şi cer... Am păstrat până astăzi această nostalgie. De patruzeci şi cinci de ani sculptez într-una păsări. Nu vreau să reprezint o pasăre, ci însuşirea în sine, sborul, elanul ei... Nu cred că voi izbuti vreodată“, a menţionat Barbu Brezianu.
Tot Vasile Blendea a mai povestit cum Constantin Brâncuşi a scrijelit cu un briceag banca de la şcoală şi a fost pedepsit, fiind închis într-un coteţ unde erau pedepsiți copiii care făceau de unde a fugit. A urmat ultimii ani de şcoală la Brădiceni, un sat din apropiere de unde era mama lui: „Altădată s-a apucat să cresteze beţe cu briceagu, că totdeauna umbla cu briceagu la el...(...) Când ne-a dat la şcoală mergeam împreună la Peştişeni unde era şcoala de nuiele. A stat acolo două clase; pe învăţător îl chema Zaharia. Odată a zgâriat banca cu briceagu şi l-a bagat la arest, că era arestu făcut într-un coteț. El a fugit şi nu s-a mai întors, s-a dus la Brădiceni, unde era învăţător Petre Brâncuşi; acolo a făcut şi clasele celelalte... El avea un cap bun, de pricepea repede şi-i plăcea să ştie de toate“.
Potrivit mărturisirii lui Vasile Blendea, Constantin Brâncuşi a amenajat un fel de colibă lângă râul Bistriţa, unde stătea perioada îndelungate: „Nu vorbea cu nimeni şi îşi bătea picioarele cu urzici“.
A lucrat într-o boiangerie, unde a fost lovit cu palma
Copilul Constantin Brâncuşi a lucrat timp de câteva luni în boiangeria lui Mosculescu, din municipiul Târgu Jiu, clădire care există și acum în centrul municipiului Târgu Jiu.
„Brâncuşi avea o dorinţă de a fugi de acasă. Prima dată a fugit de acasă în 1884. Apoi, în 1887, a primit consimţământul mamei şi bunicii sale. Nu mai voia să facă clasa a IV-a. Se pare că fratele lui, Chijnea, a vorbit cu Ion Mosculescu, amândoi negustori, pentru a-l lua ucenic pe Brâncuşi. A lucrat câteva luni bune şi a deprins meşteşugul culorilor, ceea ce era foarte important. Era o muncă foarte grea şi avea mâinile arse de vopsele şi de diluanţi“, explică Sorin Buliga, un cercetător al vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi.
Un moment important în viaţa sculptorului a foct corecția fizică pe care ar fi primit-o de la Ion Mosculescu, patronul boiangeriei. „Era şi un obicei de-al lui ca ucenicii să înveţe mai bine meşteşugul: mai primeau şi câte o palmă. Brâncuşi era o persoană foarte independentă, orgolioasă şi ţâfnoasă. Nu a suportat ideea şi a plecat. S-a angajat la Doiţescu, la o cafenea. A stat un timp, după care s-a întors la Peştişani, la fratele lui, Chijnea, şi a lucrat în prăvălia acestuia, urmând ca anul viitor să plece la Craiova şi de aici să înceapă un cu totul alt destin: Şcoala de Arte şi Meserii, apoi Şcoala de Belle Arte Paris. Dacă nu era palma lui Ion Mosculescu, poate că era boiangiu aici. A fost o palmă care l-a trimis direct la Paris“, a mai relatat Sorin Buliga.
A fugit la Craiova la vârsta de 11 ani
În anul 1887, la vârsta de 11 ani, Brâncuşi a plecat din nou de a casă şi a fugit la Craiova, unde a lucrat la un restaurant de lângă gară şi în crăşma lui Zamifirescu. „Am plecat de la 10 ani, pe jos, din Hobiţa – Peştişani. Tata era gospodar cu slugi în curte. La Craiova, am fost băiat de prăvălie la restaurantul Spirtaru, din faţa gării. Am stat şase ani şi munceam câte 18 ore zilnic. La ceasurile trei dimineaţa, mă sculau birjarii cu ciocănitul codiriştii de la biciuşcă în uşa odăiţei unde dormeam. Veneau pentru muşteriii de la trenurile matinale şi cereau, înainte de a pleca încărcaţi de pasageri, să-i servesc cu crenvurşti calzi, pelin rece şi hrean iute”, povestea Constantin Brâncuşi.
În anul 1894, ajutat de patronul său Ion Zamfirescu, dar şi de mai mulţi clienţi, sculptorul a reuşit să se înscrie la şcoala de meserii din Craiova, unde a învăţat printre altele tainele tâmplăriei şi a sculpturii în lemn.
S-a supărat și a luat hotărârea să plece la Paris pe jos
După ce a finalizat cursurile şcolii din Craiova, Constantin Brâncuşi s-a mutat la Bucureşti, unde se înscrie la Şcoala Naţională de Arte Frumoase. În primii ani de studenţi realizează „Bustul lui Vitellius”, „Cap al lui Laocoon” şi „Studiu” (1900), pentru care a primit mai multe premii. Timp de doi ani, între 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota realizează Ecorșeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz.
În 1903, a primit prima comandă a unui monument public: Bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din București.
Cei ce comandaseră bustul generalului Carol Davila nu au fost mulţumiţi de lucrarea realizată de Brâncuşi, cerându-i să micşoreze nasul şi să modifice epoleţii. A refuzat acest lucru şi a luat hotărârea să plece la Paris pe jos, în 1904: „Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câţiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva se înnăscuse în mine şi nu am mai putut rabda. Am făcut stânga – mprejur, fără nici un salut militar, spre marea panică si spaimă a doctorului Gerota şi dus am fost”, a mai mărturisit sculptorul.
Se încarcă comentariile...
