Adevăratele motive ale Revoluției din 1821. Tudor Vladimirescu, omul boierilor, a fost învăluit de dorința puterii supreme
0Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821 era de fapt subordonată răscoalei de eliberare a grecilor de sub jugul otoman. Misiunea lui Tudor era doar de a crea o diversiune în pricipate. Dorința de putere, dar și schimbările din politică internațională au schimbat scopurile revoluției.
Revolutia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, a fost importantă pentru că a făcut cunoscută, la nivel internațional, dorința de emancipare a românilor. Mult timp s-a crezut că a fost o revoltă socială, îndreptată contra boierilor, pornită din cauza necazurilor și opresiunii. Iar Tudor era un erou al țărănimii. În realitate, așa cum spun unii istorici, caracterul social al revoluției lui Tudor Vladimirescu din 1821, era doar o nadă dată otomanilor pentru a favoriza revolta de eliberare a grecilor. În plus avea un pronunțat caracter politic, principalii susținători ai Revoluției fiind boieri.
Eteria, Tudor și o diversiune în Principate
La începutul secolului al XIX lea, Principatele Române erau conduse de fanarioți, oameni închinați turcilor, puși pe căpătuială. Ei erau mijlocul prin care Moldova și Țara Românească erau exploatate crunt în slujba otomanilor, de la alimente, la materii prime și bani. Întâietatea grecilor în aparatul de stat al fanarioților nemulțumea profund boierimea moldove-munteană. În contextul iluminismului european dar și al pătrunderii ideilor progresiste franceze în spațiul românesc prin fiii de boieri trimiși să învețe în marile capitale Occidentale, „partida națională”, cum era cunoscută gruparea de boieri patrioți, aștepta momentul prielnic pentru scuturarea jugului fanariot și otoman.
„Boierimea moldo-munteană, ostilă regimului fanariot şi dominației otomane, s-a integrat curentului de eliberare națională care cuprinsese sud-estul Europei. Angajarea ei în lupta de emancipare era asociată de credința că Rusia va da concursul său hotărâtor popoarelor ortodoxe. Fără sprijinul rus, o ridicare împotriva Porții era un act de sinucidere. În al doilea rând, participarea Rusiei era o garanție a stabilității sociale, a anihilării oricărei manifestări — fie şi timide — a „duhului franțozesc", adică a unui program de restructurare a societății moldo-muntene”, preciza istoricul Florin Constantiniu în „O istorie sinceră a poporului român”. În tot acest timp, Eteria, o organizație secretă grecească, pregătea o luptă de eliberare a poporului grec față de stăpânirea otomană. Eteriștii erau conduși în Pricipate de Alexandru Ipsilanti, descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu. Scopul lor era să elibereze în primul rând Grecia de sub stăpânirea otomană, cu ajutorul rușilor. Eteriștii, prin Iordache Olimpiotul și Ioan Farmanche, au apelat la Tudor Vladimirescu și au făcut o înțelegere secretă cu acesta pentru ridicarea poporului la luptă. Misiunea lui Tudor era de a crea o diversiune în Principate, pentru a-i păcăli pe turci.
Revolta lui Tudor trebuia să pară că se îndreaptă împotriva boierilor și fanarioților. „Misiunea încredințată lui Tudor Vladimirescu era de a crea o diversiune în Țara Românească, făcând Poarta să creadă că este vorba de o mişcare împotriva domnilor fanarioți şi a clasei boiereşti, mişcare rămasă însă în limitele supunerii față de Poartă”, preciza Florin Constantiniu. În tot acest timp, eteriștii cu ajutorul rușilor ar fi trebuit să înceapă mișcarea de eliberare. În paralel, Tudor Vladimirescu a mai făcut o înțelegere secretă. De această dată cu boierii români.
Aceștia i-au cerut lui Tudor să ridice „norodul la arme”, pentru a scăpa de fanarioți dar și de otomani. Evident, motivul era clar, boierii pământeni doreau să scape de rivalii lor greci și albanezi, și implicit să se bucure din nou de putere. Pe 15 ianuarie 1821, cei trei mari boieri munteni, Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, cei care aveau să devină membri ai Căimăcăniei care avea grijă de Valahia, după moartea fanariotului Alexandru Șuțu, l-au chemat pe Tudor și i-au dat instrucțiunile. „Fiindcă este să se facă obştescul folos neamului creştinesc şi patriei noastre, drept aceea ca nişte buni şi credincioşi frați creştini toți şi iubitori neamului pe dumneata sluger Teodore te-am ales să rădici norodul în arme şi să urmezi precum eşti povățuit", precizau marii boieri. Propriu-zis, Tudor Vladmirescu devenise omul boierilor și al Eteriei, fiind nevoit să respecte instrucțiunile lor.
Proclamația de la Padeș, un exemplu de propagandă
Una dintre cele mai celebre acte programatice ale Revoluției de la 1821 a fost Proclamația de la Padeș. Lansată de fapt la mănăstirea Tismana, această proclamație pare crezul și manifestul social al lui Tudor Vladimirescu, ca apărător al celor obijudiți, dornic să schimbe orânduirea socială, dominată de stăpânitori hrăpăreți. Această interpretare a fost promovată mai ales în anii comunismului, iar Tudor era privit ca un erou al poporului obijduit. În realitate, Proclamația de la Padeș era propagandă curată, în spiritul înțelegerii cu eteriștii, dar și a celei cu boierii care-i cereau ridicarea poporului la arme.
Prin acel manifest, erau constrânși inclusiv boierii care nu s-au raliat cauzei. „Proclamația lansată de Tudor Vladimirescu de la mănăstirea Tismana era redactată în acelaşi spirit, denunțând culpele elitei politice: <<Dar pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăriceşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi>>, retorică destinată să înflăcăreze populația stoarsă de o fiscalitate nemiloasă. Proclamația introducea însă o rezervă, menită să evite obişnuitele — în astfel de împrejurări — acte de jaf şi, în aceleşi timp, să acționeze ca un mijloc de presiune asupra boierilor care nu s-ar fi alăturat mişcării”, adăuga în aceeași lucrare istoricul Florin Constantiniu.
Tudor Vladimirescu și dorința de putere
La un moment dat, arată istoricii, există bănuieli că Tudor Vladimirescu s-ar fi lăsat îmbătat de perspectiva puterii absolute. Acesta nu și-a mai dorit să fie marioneta boierilor munteni. Cu o uriașă armată în spate, formată atât din moșeni cât și din panduri, Tudor Vladimirescu ar fi râvnit la puterea supremă în Valahia.
„Pentru că este evident — din fapte şi din textele redactate de el — că Tudor Vladimirescu nu era dispus să fie un instrument al grupării boiereşti antiotomane, ci voia să fie părtaş la putere şi — de se putea — deținătorul singur al puterii. El îşi dădea seama că are în „Adunarea norodului" o solidă bază socio-militară, capabilă să-l poarte spre putere. Scrisoarea din 11 februarie 1821, adresată marelui vornic Nicolae Văcărescu, începută: „Cu multă plecăciune sărut mâna cinstită dumitale", se transformă într-un rechizitoriu la adresa clasei politice şi cu relevarea legitimității autorității sale, conferită de adeziunea populară: „Dar, cum nu socotiți dumneavoastră că patrie se cheamă popolul, iar nu tagma jăfuitorilor? Şi cer ca să-mi arăți dumneata ce împotrivire arăt eu împotriva popolului? Că eu alta nu sunt decât numai un om luat de cătră tot norodul țării cel amărât şi dosădit din pricina jăfuitorilor ca să le fiu chivernisitor în treaba cererii dreptăților!", se arată în „O istorie sinceră a poporului român”.
Visul de mărire al lui Tudor dar și speranțele de eliberare ale eteriștilor s-au spulberat odată cu retragerea sprijinului rusesc. Țarul Rusiei și-a luat mâna de pe Eterie dar și de pe Revoluția lui Tudor, ba chiar a autorizat intervenția otomană în Principate. În acel moment începuse lupta pentru supraviețuire, pierdută și de Tudor Vladimirescu dar și de eteriști.
Tudor, slugerul din Vladimiri
De ce a fost ales Tudor Vladimirescu atât de boieri dar și de eteriști pentru această misiune importantă? Motivele sunt simple, Tudor era inteligent, știa carte, fusese mare negustor și pe deasupra avea o experiență militară deosebită.
Părinții lui Tudor erau moșneni din satul satul Vladimiri, în Oltenia. Tudor rămâne orfan de tată, la o vârstă fragedă, dar este luat drept copil de suflet de boierul Ioniță Glogoveanu. Tudor, un copil foarte inteligent, este dat la învățătură. A învățat inclusiv la Craiova. În adolescență știa să vorbească și să scrie în greacă, turcă, rusă și germană. Fiind un tânăr inteligent și cunoscător de carte a fost numit administrator de moșie. Ba chiar a făcut și negoț cu vite în Transilvania pentru boierul Glogoveanu. Era atât de priceput că l-a îmbogățit pe boierul gorjean. După vârsta de 24 de ani, Tudor pleacă pe cont propriu. Face negoț cu animale, cereale, pește sărat și ceară atât în Transilvania, cât şi la Orşova, Craiova şi chiar la turcii de pe insula Ada Kaleh.
Tudor Vladimirescu face o avere frumoasă. La 35 de ani era un adevărat moșier cu proprietăți la Cerneți, Cloșani, Purcari, Topolnița, Baia de Aramă. Deschide cârciumi, construiește mori de apă , iar averea creștea de la un an la altul. Așa ajunge să-și cumpere ranguri boierești, cel de comis sau de sluger. În plus, Tudor avea o puternică experiență militară. Pe la 18 ani se înrolează în unitățile de panduri ale Imperiului Țarist. Era foarte priceput la lupta cu spada, la tras cu pistoalele. Era și un bun călăreț. În aceste condiții a avansat pe scara ierarhică.
Tudor participă la războiul ruso-turc din 1806-1812, înrolându-se cu pandurii olteni. A fost încadrat în detaşamentul generalului rus Isaiev. Pentru curajul său în luptă a fost numit comandir, adică comandant de panduri. În anul 1811 conducea peste 6.000 de panduri şi a luptat alături de oamenii săi la Cerneţi, Rahova, Negotin şi Cladova, respingând expediţiile de jaf turceşti. S-a distins în lupte prin curaj şi pricepere, fiind de altfel decorat cu ordinul Sfântul Vladmir. A fost totodată ridicat la rangul de locotenent şi a primit un inel gravat cu iniţialele ţarului.
Se încarcă comentariile...
