Până unde ar merge SUA în apărarea Taiwanului? Generalii americani plănuiau un atac nuclear împotriva Chinei în timpul crizei din 1958

Până unde ar merge SUA în apărarea Taiwanului? Generalii americani plănuiau un atac nuclear împotriva Chinei în timpul crizei din 1958

În 1958 militarii americani au desfăşurat în Taiwan rachete Matador, capabile să transporte un focos nuclear pe distanţă de 1.000 de kilometri, China continentală aflându-se în raza lor de acţiune

Liderii militari americani erau dispuşi să lovească cu bombe atomice China chiar cu riscul unor represalii din partea URSS, pentru a împiedica forţele comuniste să preia controlul asupra Taiwanului şi a insulelor din apropiere.

Ştiri pe aceeaşi temă

Analistul militar Daniel Ellsberg, cel aflat la originea celebrelor dezvăluiri Pentagon Papers din 1971, care au scos la lumină un raport secret despre Războiul din Vietnam, a făcut recent încă o dezvăluire zguduitoare, cu toate că a ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani. Fostul analist al Pentagonului a publicat un studiu declasificat parţial privind criza militară dintre China şi Taiwan din 1958. Potrivit acestui studiu care datează din 1966, realizat de RAND Corporation, şeful Statului Major al SUA şi alţi comandanţi au luat în considerare bombardarea Chinei cu arme nucleare pentru a împiedica forţele comuniste să preia controlul asupra Taiwanului şi a insulelor din largul acestuia, Quemoy şi Matsu, relatează „New York Times“.
 
Liderii militari americani erau dispuşi să lovească cu bombe atomice China chiar cu riscul unor represalii din partea Uniunii Sovietice, în cazul în care criza din Taiwan ar fi escaladat, se arată în studiul aflat în posesia lui Daniel Ellsberg încă din anii '70. Ellsberg spune că este oportun să fie adus acum în atenţia publică având în vedere tensiunile crescute dintre SUA şi China şi „posibilitatea unei alte crize nucleare privind Taiwan“.
 
Declasificat parţial în 1975, documentul dezvăluie planurile comandanţilor militari în cazul unei invazii chineze a Taiwanului şi cât de departe erau SUA dispuse să meargă pentru a apăra Taiwanul. Situaţia de atunci este relevantă în condiţiile în care în prezent SUA patrulează în Marea Chinei de Sud şi China face incursiuni în zona de identificare aeriană a Taiwanului.
 

Bombe nucleare până la Shanghai

Generalul Nathan Twining, şeful Statului Major, citat în studiu, „a dat foarte clar de înţeles că SUA ar fi fost dispuse să folosească arme nucleare împotriva bazelor aeriene chineze pentru a împiedica o campanie de interdicţie aeriană“. Dacă acţiunea n-ar fi dat roade, „nu ar fi fost altă alternativă decât efectuarea de lovituri nucleare adânc în China continentală, până la Shanghai“.
 
Preşedintele american Dwight D. Eisenhower a respins propunerile generalului Laurence S. Kuter, comandantul Forţelor Aeriene ale SUA din Pacific, secretarului de stat John Foster Dulles şi şefului Statului Major, Nathan F. Twining, hotărând ca armata SUA să se rezume în primă fază la intervenţia militară cu arme convenţionale. Cu toate astea, „exista unanimitate în convingerea că aceasta ar trebui urmată rapid de raiduri nucleare dacă comuniştii chinezi nu anulează operaţiunea“.
 
Preşedintele Eisenhower semnase în 1955 legea care autoriza folosirea forţelor armate pentru protejarea Taiwanului 

Asumarea consecinţelor, inclusiv represalii nucleare

Potrivit documentelor, generalul Laurence S. Kuter, comandantul Forţelor Aeriene americane din regiunea Pacific, dorea autorizarea unei lovituri nucleare împotriva Chinei continentale încă de la începutul conflictului. Generalul Kuter a susţinut varianta unui atac nuclear arătând „meritele acestui plan al militarilor de a limita geografic războiul“ la bazele aeriene ale Chinei, în condiţiile în care „propunerea ar putea împiedica o intenţie umanitară direcţionată greşit de a limita războiul la bombe învechite din fier şi plumb“.
 
Şeful Statului Major, generalul Nathan F. Twining, este parafrazat spunând că, dacă atacarea bazelor aeriene nu determină China să dea înapoi, atunci „nu există alternativă decât lansarea de bombardamente nucleare adânc în nord, până la Shanghai“.
 
El a sugerat că aceste raiduri „ar fi implicat aproape sigur represalii nucleare împotriva Taiwanului şi chiar asupra oraşului Okinawa“, unde se află baze militare americane, „subliniind însă că, în măsura în care politica naţională cere apărarea insulelor din largul Taiwanului, atunci trebuie acceptate consecinţele“.
 
Secretarul american de stat John Foster Dulles îi răspunde lui Twining „că nimeni nu ar fi deranjat prea tare de pierderea insulelor, doar că asta ar însemna o agresiune comunistă continuată. Nimic nu pare să merite un război mondial până când nu analizezi impactul faptului de a nu te ridica la înălţimea provocărilor“.
 
Preşedintele Eisenhower s-a opus generalilor, însă, cum nimeni nu mai voia un alt conflict prelungit precum Războiul Coreean, exista unanimitate de păreri că, în cazul în care China ar fi rămas neclintită, atunci se impuneau atacurile nucleare.
 
Avioanele F-86 Sabre furnizate de americani forţelor naţionaliste din Taiwan patrulau deasupra strâmtorii dintre insulă şi China continentală

Discuţiile generalilor, „nesăbuite“ şi „superficiale“

Un analist de la arhivele de securitate naţională ale Universităţii din Washington, William Burr, a descoperit  o menţiune despre studiul aflat în posesia lui Ellsberg într-o notă de subsol a cărţii acestuia din urmă, „Doomsday Machine: Confessions of a Nuclear War Planner“. 
 
Ellsberg dezvăluia în acea notă din 2017 că pagini clasificate ale documentului sunt accesibile online pe site-ul său. Burr a dezvăluit că în urmă cu 20 de ani a încercat să obţină de la Pentagon studiul integral întocmit de RAND Corporation - un centru de reflecţie care nu se află sub incidenţa legislaţiei privind dreptul la informare - dar Pentagonul i-a răspuns că nu a putut găsi o copie completă în dosarele sale.
 
Ellsberg şi-a motivat decizia de a da publicităţii documentele prin observaţia că e un antecedent ce merită dezbătut inclusiv la nivelul administraţiei şi Congresului, întrucât nu are motive să creadă că acele discuţii la nivel înalt, pe care le-a descris „nesăbuite“ şi „superficiale“, nu s-ar putea repeta şi acum.
 

În septembrie 1958, la Beijing, soldaţii chinezi chemaţi la o demonstraţie împotriva „agresiunii americane“ scandau: „Trebuie să eliberăm Taiwanul!“

„Un prilej de trezire“

Istoricul Odd Arne Westad, de la Universitatea Yale, cu expertiză în Războiul Rece şi China, care a examinat documentul pentru „New York Times“, a declarat: „Asta confirmă, cel puţin mie, că am fost aproape să vedem o folosire a armelor nucleare de către SUA, mai aproape decât aş fi crezut. În termeni de cum s-a derulat procesul de decizie, avem aici o ilustrare mai grăitoare decât am văzut anterior“. „Acest lucru ar trebui să fie prilej de trezire pentru toţi cei implicaţi“, având în vedere tensiunile din prezent dintre SUA şi China, spune Westad. 
 
Criza din 1958 s-a încheiat după ce forţele comuniste ale lui Mao Zedong au oprit loviturile de artilerie asupra insulelor controlate de Taiwan, lăsând administrarea lor pe mâna forţelor naţionaliste ale Republicii Chineze conduse de Chiang Kai-shek şi avându-şi baza în Taiwan.
 
 

Afişele propagandei comuniste chemau la eliberarea Taiwanului

America apără Taiwanul şi astăzi

SUA au recunoscut China comunistă în 1979, dar în prezent sunt aliatul cel mai important al Taiwanului. SUA sunt obligate prin lege să ajute Taiwanul dacă ar fi atacat, însă nu a fost niciodată clar până unde ar merge împotriva Chinei, care îl consideră de drept teritoriul său. 

În cadrul unei conferinţe comune de presă cu Joe Biden, preşedintele sud-coreean Moon Jae-in a spus: „În privinţa păcii şi stabilităţii din strâmtoarea Taiwan, am fost de acord asupra importanţei regiunii, mai ales având în vedere trăsăturile speciale ale relaţiilor dintre China şi Taiwan“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările