Povestea pictoriței care a adus arta din Germania în satul oltenesc din care a plecat acum patru decenii
Picturile sale ajung în expoziții și la târguri de artă din Germania, dar în primăvara 2026 au putut să-i admire lucrările și localnicii dintr-o comună olteană. Zoica Niculescu a stabilit în timp o legătură specială cu comunitatea din care a plecat cu 40 de ani în urmă.

Un club de tricotat la care participă femei care au decis să se întâlnească periodic și să schimbe idei a făcut ca, în mai 2026, la Vulpeni să expună o pictoriță plecată din comunitate de aproximativ patru decenii.
Povestea este una de suflet, Zoica Niculescu, artist plastic consacrat în Germania, decizând să-și aducă lucrările în localitatea natală de dragul mamei. Expoziția, a dezvăluit Rodica Drăguț, bibliotecar în localitate și „inima Vulpeniului”, cum a descris-o autoarea lucrărilor, a fost un succes. Atunci pictorița a primit invitația de a-și expune lucrările și la Slatina, astfel că, recent, la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” din Slatina a fost vernisată expoziția (RE)FACEREA LUMII.
Printre participanții de seamă s-au aflat membrele clubului de tricotat din care face parte mama artistei.
„În fiecare tablou este o temă de meditație și de adâncire”
Picturile care pot fi admirate în această perioadă în expoziția de la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” din Slatina au fost aduse special din Germania, a dezvăluit artista. Expoziția, intitulată (RE)FACEREA LUMII, este o invitație de a medita cum ar fi arătat lumea fără un șir lung de greșeli săvârșite.

„Vă invit să vă bucurați de culoare și să meditați la fiecare tablou, pentru că în fiecare tablou este ceva ascuns, este o temă de meditație și de adâncire. Vreau să explic puțin titlul acestei expoziții, „(RE)facerea lumii”. Pleacă de la facerea lumii. Nu credeți că trebuie refăcută?”, li s-a adresat artista celor prezenți la vernisaj.
În fața tablourile sale, privitorii au ocazia să mediteze la evoluția omenirii, dar și la legătura omului cu natura, o temă căreia pictorița îi acordă o atenție specială.
„Noi am pornit de la un pom, pentru că doi oameni au mâncat din acel pom, deci viața noastră i se datorează acestui pom. Sunt foarte multe legături între oameni și natură. (...) Pur și simplu este o pasiune a mea să pictez copaci antropomorfi, copaci care iau forma omului, pentru că văd așa o legătură între om și copac. (...) În fiecare floare există un sentiment uman și noi facem aceste legături. (...) Deci haideți să o refacem pe niște baze noi care să ne unească mai mult cu natura”, a lansat pictorița invitația.

Rodica Drăguț, bibliotecar în localitatea Vulpeni și inițiatoarea la nivelul comunității a unor activități diverse care implică persoane din toate categoriile de vârstă, a dezvăluit că propunerea ca fiii și fiicele satului, aflați acum departe, să fie aduși în atenție a venit firesc. Mai mult, pictorița Zoica Nicolescu, deși aflată la sute de kilometri, în Germania, primește fotografii de la fiecare întâlnire a grupului. Așa a devenit, în timp, un membru la distanță.
Work-shop cu elevii din localitate
Elevii din localitatea Vulpeni care au înclinații spre arta plastică sunt cu mult mai norocoși chiar decât copiii din localitățile urbane, unde accesul la cluburi și cercuri de pictură este poate mai facil. Asta pentru că, în fiecare vară, de mulți ani, la Vulpeni se organizează o tabără de pictură, profesori de la liceul de arte din Craiova, dar nu numai, venind să-i îndrume pe copii. Zoica Niculescu nu a reușit să ajungă până acum în timpul taberei, dar are în plan să o facă. Până atunci însă și-a propus ca la fiecare vizită la Vulpeni să organizeze cu elevii din localitate work-shop-uri. A inițiat deja acțiunea și s-a bucurat să constate că elevii au o bază solidă.

„Nu am participat încă la școala de vară, dar acum, că am venit, am făcut un work-shop cu o grupă de copii de acolo și mi s-a părut foarte interesant. Sunt copii talentați acolo și copii cu care poți să lucrezi, nu pornești de la zero. Ei sunt totuși avansați, datorită școlii de vară de acolo. Am lucrat foarte bine cu ei”, a explicat pictorița, într-un dialog pentru „Adevărul”.
Ce își dorește este să convingă autoritățile să permită amenajarea unui atelier de pictură permanent pentru copii, pentru că, a explicat Zoica Niculescu, „acasă sunt impedimente”. „Trebuie să strângi, să faci ordine în urma ta și atunci, dacă ar exista un atelier permanent acolo, într-o sală de clasă sau altundeva, unde toate lucrurile să rămână gata să pui mâna pe pensulă și să pictezi, eu cred că ar fi foarte bine pentru copii. Ar veni într-o pauză, fuga, fuga, și ar face ceva. Sunt cu ochii pe un spațiu, să vedem unde s-ar putea face, pentru copii”, a precizat pictorița. Atelierul și-ar dori să le fie și copiilor, dar și profesorilor lor la îndemână.
„Se poate trăi din artă dacă iubești arta”
Copii cu înclinație și cu dragoste pentru artă sunt în localitate, a mai punctat Zoica Niculescu. Am întrebat-o dacă se poate trăi din artă, alegerea unei cariere în această direcție având la bază și o astfel de analiză.

„Nu este o meserie bănoasă, dar asta nu contează. Nu mi se pare că este esențial când îți alegi o meserie. Cel mai bine trebuie să te gândești dacă ai pasiune pentru meseria respectivă, că îți aduce bani sau nu este cu totul altceva. Eu zic că se poate trăi din artă dacă iubești arta. Mai sunt prejudecăți și de aceea oamenii în artă sunt rari”, a fost de părere pictorița.

Este important, a mai punctat Zoica Niculescu, să păstrăm și să perpetuăm aptitudinile din ce în ce mai rare astăzi. „Se pierde lucrul manual, lucrul cu mâna. Este o luptă să păstrezi aceste aptitudini ale omului de a face lucrurile cu mâna și de a le face singur, pentru că la un moment dat toată tehnica poate să cadă și atunci nu vor ști să-și mai producă niciun obiect singuri”, a insistat Zoica Niculescu.

La fel de important, a mai adăugat Zoica Niculescu, este să încurajăm tinerii să viseze, chiar la lucruri care nouă ni se par imposibile.
„Fiecare generație vede altfel, fiecare generație are altă perspectivă și ei văd corect un anumit lucru pe care noi îl vedem fals pentru că suntem trecuți prin viață. Nouă ne lipsește viziunea. Ei o au, noi n-o mai avem, pentru că avem prea multă comparație din experiența noastră și atunci pur și simplu ecranează viziunea. (...) Dar e bine să visezi, pentru că din vise poate să apară ceva care să ajute la evoluție”, a mai spus Niculescu.



















































