Printre ele, esenţială pentru relaţiile viitoare între diversele nuclee de putere din interiorul UE, se află propunerea de reglementare înaintată de Parlamentul European în vederea stabilirii unui cadru comun european pentru relocarea migranţilor, amendând tot ceea ce există în acest moment, adică Reglementarea 516/2014 a PE şi Consiliului.

Suntem în faţa unui document ce conţine deschideri absolut excepţionale (sunteţi primii care pot accesa în România acest text ce are regim de difuzare limitată) şi care, cel mai probabil, justifică semnalul dat de Angela Merkel în urmă cu câteva zile, atunci când şi-a exprimat speranţa că se va ajunge rapid la stabilirea unui cadru legislativ european în domeniu. Poate cel legat şi susţinut direct de noul pachet de propuneri al Comisiei Europene care aduce în faţa şefilor de state şi guverne noua formula de finanţare pentru sectorul „frontiere politică de azil şi migraţie“.

În ce priveşte primul document, mi se pare că Parlamentul European oferă o deschidere ce se poate transforma într-o soluţie reală pe termen lung din moment ce se declară „gata să accepte poziţia Consiliului în ce priveşte art.7 (Planul UE de relocare şi admitere pe considerente umanitare) care a constituit o puternică linie roşie pentru majoritatea Statelor Membre. Aceasta ar permite stabilirea unui cadru de relocare voluntară în locul celei obligatorii propuse odată de Parlamentul European. PE este gata şi să renunţe la poziţia sa privind un nivel obligatoriu în ce priveşte numărul de persoane care trebuie relocate în UE, mergând până la 20% din ceea ce reprezintă nevoile de relocare cerute de Organizaţia ONU pentru refugiaţi, cu plan de relocare reînnoibil la fiecare doi ani...În plus Parlamentul European va fi de acord şi cu desfiinţarea schemelor de relocare ce făceau parte din propunerea iniţială a Comisiei Europene şi din poziţia votată de PE (sbln.n.)".  

În fine, iarăşi în ideea de a se mai linişti din temerile existente şi a se ajunge cât mai rapid la un compromis, veţi vedea că Parlamentul European transmite o serie de concesii suplimentare, printre care, politic vorbind, sunt cu totul noi şi valoaroase, precum menţionarea nevoii unei frazări foarte precise a documentelor viitoare, includerea conceptului "relocării umanitare" dar şi a faptului că relocarea "nu este un mod de control al migraţiei şi nu poate fi folosită pentru atingerea obiectivelor de politică externă ale UE".

Dar toate astea riscă să rămână doar la nivelul discuţiilor politice dacă nu va există o revizuire a pachetului financiar pus la dispoziţie pentru ceea ce, în mod obligatoriu, trebuie să fie o politică europeană comună în ce priveşte politica de azil şi managementul integrat al frontierelor.

În acest sens, Comisia Europeană a propus triplarea finanţării pentru acest domeniu care, în noul exerciţiu financiar multianual (2021-2027), ar trebui să beneficieze de 39,9 miliarde Euro faţă de 13 miliarde cât sunt alocate acum.

Din această sumă totală, 10,4 miliarde vor fi destinaţi controlului migraţiei, 9,3 miliarde pentru controlul frontierelor, 2.5 miliarde euro pentru securitatea internă, şi 1,2 miliarde euro pentru închiderea în condiţii de securitate a unor instalaţii nucleare din câteva state membre.  În afară de asta, vor fi majorate sumele alocate diverselor organisme UE din domeniul securităţii, gestiunii frontierelor şi migraţiei, trecând de la nivelul actual de 4,2 miliarde euro la 14 miliarde Euro.

În plus, apare un element de mai mult timp solicitat cu insistenţă de unele state membre, adică un Fond european comun pentru gestiunea frontierelor, iar Agenţia europeană pentru paza frontierelor terestre ş maritime va fi întărită considerabil prin adăugarea la efectivele existente a unui nou corp permanent care va fi alcătuit din 10.000 de grăniceri.

În documentul Comisiei Europene se precizează că "acest nou Fond urmează să ajute Statele Membre să efectueze controalelor membre să efectueze controale vamale finanţând echipamente de control vamal. Va viza mai ales susţinerea suplimentară a Statelor membre în eforturile lor de securizare a frontierelor exterioare ale UE, să obţină o mai mare uniformizare a sistemelor vamale de control, la garantarea faptului că sistemele lor informatice sunt folosite la scară largă".

În fine, din cele 6,3 miliarde euro dedicate "controlului migraţiei "fiecare Stat Membru va primi o sumă fixă de 5 milioane de euro, iar restul va fi distribuit conform unei analize a presiunilor existente şi luând în calcul propunerile existente în ce priveşte acordarea de azil (30%) şi lupta împotriva migraţiei ilegale şi operaţiunile de returnare în ţările de origine sau în alte ţări (40%)".

Interesant de văzut formula în care vor evolua toate aceste propuneri în perioada imediat următoare. Dacă fomula accepătată de liderii politici va fi, cum a fost până acum, una tip a la carte, permiţând unor ţări să accepte sau nu participarea (după tradiţia pernicioasă inovată pentru a răspunde presiunilor britanice şi mai apoi folosit că precedent de ale state membre în formula op-out) atunci eşecul este previzibil deoarece nu va fi vorba decât de alte cârpeli.

Totul devine foarte urgent, odată cu temerile că Israelul va genera până la urmă o situaţie conflictuală gravă în Orientul Apropiat şi care să servească drept motiv de atac coordonat asupra Iranului, generând un alt flux de refugiaţi de foarte mare amploare. Cu întrebarea legitimă dacă, în actualul context, Turcia va mai vrea sau mai va putea să stăvilească valul migrator.

Este posibil ca liderii europeni să dorească - căci mult timp nu prea mai au la dispoziţie - să adopte acest pachet legislativ cuplat cu cel privind apărarea şi securitatea europeană, plus cel privind răspunsul la ameninţărie hibride. Este posibil pentru că au simţit că opiniile publice din statele europene încep să se apropie de punctul de fierbere şi vor soluţii practice, rapide, clare şi eficace. Dacă nu, populismul naţionalist şi discursurile extremiste sunt pregătite pentru a da un atac ce s-ar putea dovedi final asupra proiectului european.

Să vedm ce vor decide liderii europeni la finalul acestei luni. Mă întreb însă, cu oarecare disperare, de ce oare în preocupările publice ale guvernanţilor noştri (nu mai zic de europarlamentari a căror eficienţă va trebui s-o judecaţi dvs) nu s-a găsit timpul de a discuta despre aceste teme sau măcar de a-i informa pe români că ele există. Cu banii europeni puşi la dispoziţie, cei care iarăşi se pare că nu ne interesează. Păcat.