Nu, Finlanda nu a făcut o "greşeală" solicitând aderarea la NATO, aşa cum susţine preşedintele rus Vladimir Putin. Mai degrabă, el a greşit când a tăbărât pe Ucraina. Acesta este singurul motiv pentru care Suedia, pe lângă Finlanda, năzuieşte acum să adere la alianţa de apărare occidentală. Fără războiul Rusiei, scandinavii nu ar fi avut niciodată ideea de a căuta protecţie în cadrul NATO.

Însă Putin nu-şi poate recunoaşte eşecul politic, unul în detrimentul propriei ţări, preferând să împartă vinovăţii altora. De data aceasta, la stâlpul infamiei îi pune pe finlandezi, căci a rosti adevărul ar echivala cu o recunoaştere a vinovăţiei. Or, pentru fostul ofiţer KGB adevărul este îndeobşte deranjant. Nu întâmplător, în Rusia, adevărul e negat, suprimat, răstălmăcit. 

La fel ca în romanul lui George Orwell

Ruşii nu au voie să spună că războiul lui Putin este război. Presa de la Moscova, controlată de stat, vorbeşte despre o "operaţiune specială", despre "lovituri preventive", ori despre o presupusă "eliberare" a ruşilor din ţara vecină, escamotând faptul că soldaţii ruşi sunt numiţi ocupanţi chiar de către ruşii din Ucraina. 

Pentru Putin, însuşi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, om de credinţă evreiască, devine "nazist". Liderul de la Kremlin susţine că operaţiunile decurg conform planului, chiar dacă armata sa recunoaşte înfrângere după înfrângere.

Putin este ca "fratele mai mare" din romanul “1984” al lui George Orwell, unde masele sunt făcute să creadă că "ignoranţa este putere", istoria fiind falsificată. Televiziunea rusă este imaginea în oglindă a "Ministerului Adevărului": răspândeşte ură, minciuni, teorii ale conspiraţiei. La fel ca în romanul lui Orwell, forţele de securitate fac să dispară duşmanii poporului.

Toate minciunile, ura faţă de duşmani inventaţi, faţă de Ucraina, faţă de "blocul NATO", faţă de liberali, faţă de oricine, trebuie musai să-i unească pe ruşi, să-i pregătească pentru vremuri dificile, să-i mobilizeze. Se răspândeşte frica.

După cum ştim, sursa de inspiraţie a lui Orwell pentru acest roman colosal a fost Uniunea Sovietică. Iar minciuna a stat la baza înfiinţării URSS. PCUS a propagat pacea mondială şi a purtat război în Afganistan. Mass-media au lăudat patriotismul sovietic, în vreme ce viaţa de zi cu zi era dominată de cinism şi de penurie. În cele din urmă, imperiul muncitorilor şi al ţăranilor a făcut implozie. De data aceasta, prăbuşirea Rusiei va fi mai gravă decât în 1991. Putin îşi izolează ţara de restul lumii. Iar viitoarea putere mondială, China, stă în expectativă. 

Războiul va slăbi Rusia

Sancţiunile Occidentului nu sunt un scop în sine. Scopul lor este de a opri războiul Rusiei, dar au nevoie de luni de zile pentru a-şi produce efectul. Rusia este ca un peştişor de aur într-un bazin în care cineva a făcut o spărtură prin care apa începe, domol, să se scurgă. Mulţi ruşi încă mai cred că viaţa lor de zi cu zi nu va fi afectată de război. Acest lucru se va schimba.

În plus, războiul slăbeşte ţara. Războaiele costă multe miliarde de euro. Consecinţele pe termen lung pentru economia naţională vor fi devastatoare, ca să nu mai vorbim de moralul oamenilor. Putin a reuşit să-i facă pe majoritatea ucrainenilor, generaţii de acum încolo, să-i considere pe ruşi drept duşmani de moarte. Ucrainenii nu vor uita ce le-au făcut ruşii. Îşi vor aminti mult timp că mulţi ruşi dintre Kaliningrad şi Vladivostok acceptă cu indiferenţă sau chiar sprijină această crimă şi distrugere fără sens.

Cât va mai dura războiul? Nimeni nu ştie. Un singur lucru este cert: cu fiecare zi care trece, armata ucraineană devine mai puternică. Armele moderne occidentale nu ajung decât treptat la apărători, care sunt din ce în ce mai încrezători. Primii membri ai guvernului ucrainean prezic deja victoria până la sfârşitul acestui an şi fac planuri pentru reconstrucţia ţării, al cărei cost va fi de câteva miliarde de euro. Bani care vor trebui să fie plătiţi de cei care au provocat pagubele - contribuabilii ruşi.

Activele străine să fie date uitării

Rezervele valutare ruseşti de miliarde (din trei cifre) se află în conturi străine: active de stat care au fost îngheţate în timpul sancţiunilor. În mod normal, dreptul internaţional protejează aceşti bani, deoarece au aparţinut iniţial Rusiei. Însă Putin nu mai poate invoca dreptul internaţional pe care de prea multe ori l-a călcat în picioare. Întreaga lume este martoră la crimele de război comise de armata rusă zi de zi.

De aceea, banii din aceste active ar trebui să fie transferaţi în Ucraina în tranşe lunare, astfel încât Kievul să poată acoperi costurile de funcţionare a statului care suferă din cauza războiului: veniturile pentru pensionari, salarii pentru funcţionarii publici, repararea şi reconstrucţia infrastructurii distruse de ruşi.

Transferul treptat al banilor ar avea şi un alt avantaj - prevenirea corupţiei. În orice caz, Rusia ar trebui să uite de banii aceştia. Pentru Ucraina, ar fi un ajutor pentru un nou început.

Miodrag Soric - Deutsche Welle