Atacatorul era supravegheat de alţi poliţişti, pentru era cunoscut ca islamist. Acum toată lumea arată cu degetul spre aceştia, nu spre cauzele situaţiei.

După atentatul de la Charlie, când toată lumea s-a solidarizat cu Franţa, emoţia a scăzut pas cu pas. A urmat Bataclan, atentatul de ziua Franţei de la Nice, cel de Crăciun de la Strasbourg. Acum nu a fost nici o mişcare naţională "Je suis policier" sau ceva de acest fel.

Serviciile de informaţii spun că în Franţa sunt peste 20 000 de "radicalizati". Din ce în ce mai mulţi în sevicile publice. Nu îi pot supraveghea pe toţi, permanent. Nici nu îi pot deranja, dacă nu ii prind cu bomba în braţe.

Poliţistul ucigaş era printre cei care avea acces la informaţii secrete. Pe care le ducea şi acasă. Încă nu se ştie ce făcea cu ele. Este cea mai mare breşă de securitate de până acum, care ajunge publică.

Discuţiile despre moscheile unde au loc radicalizarile, despre centrele de formare salafistă, despre site-urile de propagandă, au încetat. Toate intră sub semnul "libertăţii".

Este o resemnare plină de tristeţe. Pentru cine va fi următoarea ceremonie? La omagiu qu participat trei preşedinţi ai Republicii care nu au reuşit să dea de cap acestei probleme.

Banalitatea răului.


Citiţi şi: Franţa, încă un atentat fără vinovaţi? Je suis catholique.