1 decembrie 2021, ziua în care va avea loc o lovitură de stat în Ucraina, afirmă preşedintele Zelenski!

Chiar că aşa ceva este nemaiauzit, în orice caz fără precedent şi, oricum, pune în joc, în imediat, însăşi credibilitatea naţională şi internaţională ale Ucrainei şi preşedintelui său. Desigur, de lovituri de stat s-a mai auzit şi se aude tot timpul, sport naţional mai ales în Africa unde mai multe state se întorc sau sau sunt pe cale să se întoarcă la tribalismul începuturilor existenţei lor istorice.

S-a auzit şi despre preşedinţi sau dictatori în funcţie care, anunţând o intenţie de lovitură de stat, prezentau probe mai mult sau mai puţin credibile şi, fie în prealabil, fie imediat după anunţul respectiv, ordonau execuţii în masă, cât mai publice, pentru a servi drept lecţie. Sunt nenumărate şi loviturile de stat, de regulă violente, care instalează o nouă putere, în Africa pe modelul standard al ivirii meteorice a noului om forte, de regulă fost gradat în trupele speciale sau în garda prezidenţială. În alte părţi ale lumii, după alte modele standard.

N-am auzit niciodată ca un preşedinte în funcţie, ţară care doreşte să fie admisă cât mai curând în NATO, să organizeze o conferinţă de presă în care să anunţa că, foarte curând, pe 1-2 de decembrie, adică săptămâna viitoare, va avea loc o lovitură de stat care să-l înlăture de la putere, spunând că există înregistrări cu oameni de afaceri ruşi foarte bogaţi, care ar organiza evenimentul care să beneficieze şi de sponsorizare internă din partea miliardarului autohton Rinat Akhmetov.

„Am primit o ştire din partea serviciilor de informaţii că pe 1 decembrie va avea loc o lovitură de stat. Ruşii se pregătesc să-l implice pe Rinat Akhmetov; conform ruşilor, el ar fi gata să se alăture” a afirmat Volodimir Zelenski (foto), Preşedintele Ucrainei vecine şi prietene. Uluitor în tot acest scenariu este că, dată fiind enormitatea şi gravitatea extremă a afirmaţiilor lui Zelenski, serviciile de securitate, celelalte organisme însărcinate să apere ordinea constituţională nu au fost puse în alertă , preşedintele însuşi neanunţând nici o măsură împotriva conspiratorilor. În consecinţă, chiar că este în joc prestigiul internaţional al Ucrainei şi credibilitatea afirmaţiilor publice ale preşedintelui său.

În continuarea semnalului despre urgenţa imediată de mare intensitate care ameninţă ordinea de stat în Ucraina, preşedintele Zelenski a reiterat mesajul adresat cancelariilor occidentale: „Există posibilitatea unui război la scară mare cu Rusia dar mai există şi un nivel ridicat de teamă că diverse organisme de presă vor insista asupra acestei teme... Cred că o asemenea posibilitate există în fiecare zi, dar cred şi că ceea ce se întâmplă azi este provocarea panicii. Vreau să subliniez faptul că există un nivel ridicat de intimidare transmis de unele canale de presă în sensul că un război va avea loc chiar mâine..” .Foarte interesante afirmaţii, mai ales că au fost urmate de apelul public către Vladimir Putin care să afirme că Rusia nu pregăteşte o ofensivă împotriva Ucrainei:

„Dacă nu au în vedere escaladarea... atunci ruşii ca şi Preşedintele Rusiei ar trebui să spună public că «nu plănuim acest lucru». Sau, cel puţin, să spună «suntem gata să vorbim»... Am spus-o de mai multe ori: dacă nu vreţi să ne întâlnim, cel puţin să vorbim la telefon. Să fie spus public că Rusia nu pregăteşte o invazie a Ucrainei. Acest semnal ar fi fi important acum”.

Între timp, cum drept zicea Preşedintele Zelenski, există în spaţiul occidental nenumărate surse care anunţă iminenţa unei acţiuni militare ruseşti. Nu este vorba despre surse oarecare, ci despre cele care pun în circulaţie dosare de informaţii şi, mai ales, proiecţii grafice care provin din zona militară, cum, spre exemplu, este această foarte recentă şi serioasă analiză pusă pe piaţă de cei de la RohanConsulting, coroborând date asupra situaţiei existente în teren în urmă cu câteva zile, descriind în amănunţime la nivelul aglomerărilor de blindate în cele 4 zone operaţionale care ar putea să fie pe deplin operaţionalizate în primele zile ale unei potenţiale invazii. Vă rog să citiţi cu deosebită atenţie acest material şi, atunci când aveţi timpul necesar pentru a aprofunda o analiză extrem de serioasă, veţi găsi în finalul ei un link către un material fundamental privind strategia militară rusă, una dintre cele mai complete şi profesional analize studiată acum cu foarte multă grijă în unele cabinete politice.

În acelaşi timp, pentru a respecta principiul auditur et altera pars, să vedem dacă, de partea rusă, putem găsi un răspuns foarte serios la cererile ultimative ale Preşedintelui Zelenski, adică o expunere asupra motivaţiilor posibile ale strategilor Kremlinului de a invada Ucraina sau, dimpotrivă, după ce au pus în balanţă toate avantajele şi costurile, motivele pentru care să refuze o asemenea variantă. Iată o asemenea analiză, cred eu valoroasă în sine dar, exponenţial interesantă deoarece este semnată de Ivan Timofeev, directorul de programe al Clubului Valdai, centrul de studii strategice unde, cu regularitate, Putin însuşi vine să anunţe marile direcţii de politică externă ale Rusiei, priorităţile strategice în domeniul apărării şi securităţii. Studiul este foarte recent (a fost publicat pe 25 noiembrie) şi analizează tocmai „costurile unui posibil război dintre Rusia şi Ucraina care, de departe, depăşesc beneficiile”. Şi aduce numeroase argumente în acest sens. Concluzia-avertisment este la fel de interesantă, mai ales că lasă poarta întredeschisă pentru orice dezvoltare ulterioară: „Din punctul de vedere al balanţei beneficii/pierderi, niciuna dintre părţi nu este interesată într-un război adevărat. Este foarte greu de luat în considerare acest scenariu drept unul credibil. Cu toate acestea, istoria este plină de exemple când calculele raţionale au eşuat în a împiedica escaladarea. Să sperăm că nu aşa se va întâmpla şi în acest caz”.

Ce mai este adevăr şi ce este cu certitudine doar propagandă militară ostilă? Cât de aproape suntem în mod real de un conflict militar deschis? Va fi oare o repetare a înfruntărilor de demult, poate o dezvoltare a modelului folosit în Crimeea, aducând în teren forţe militare convenţionale atacând şi apărându-se după scenarii clasice învăţate în Academiile militare? Sau, pe fond, este vorba despre o cu totul altă primejdie latentă, mobilizare de forţe pe un cu totul alt tip de front, infinit mai primejdios şi deloc subtil?

Vorbim mâine despre asta, în aşteptarea zilei de 1 Decembrie care, în cazul în care Preşedintele Zelenski are dreptate, poate deschide porţile insecurităţii şi destabilizării situaţiei în ţara cu care avem cea mai lungă frontieră.