Foarte departe de noi și de puterea noastră de decizie, începe negocierea secvențială privind Noua Ordine Internațională

Asta e, trebuie să ne resemnăm că marile jocuri de putere au început să fie negociate de mai mult timp între super-puteri, apoi marile puteri s-au poziționat din ce în ce mai puțin discret și foarte rapid în funcție de interesele lor strict naționale.

Foto: FOTO: Unsplash

Dar ce vă propun nu este o jelanie, încă una, tot pe deplin inutilă, asupra modului în care diplomația românească a fost condusă în teren de luminile doamnei Țoiu. Sau, ordonată de gândirea strategică de securitate, scuzați de expresie, a domnului Miruță. Ar fi nedrept.

Mai bine, zic, să vă dau un exemplu de ce se negociază acum, cu deosebită încrâncenare și cu o miză direct legată de modalitățile în care se vor organiza, proiecta, coordona și conduce negocierile pentru construirea Noii ordini Internaționale.

Nu e vorba despre un demers teoretic, ci de o acțiune practică în plină desfășurare în care sunt antrenați șerpașii de nivel foarte înalt din Rusia, China, SUA și India (aceasta din urmă asociată în dubla sa calitate de țară cea mai populată din lume și odinioară lider istoric al „mișcării nealiniaților”). Iar prima temă care se discută acum este relevantă nu numai pentru complexitatea situației internaționale de acum, atât de bine așezată pe nenumărate surse de explozie, cât și pentru ceea ce echipele respective, în corespondența lor, numesc „schimbarea punctului de relevanță în jurul căruia se vor concentra viitoarele negocieri de pace, tratativele pentru rezolvarea conflictelor, etc”.

Într-adevăr, dintotdeauna, lumea are nevoie de un asemenea punct relevant pentru organizarea întâlnirilor „pe teren neutru”. Foarte simplu, veți spune, pentru asta avem ONU și, prin tradiție, ca europeni, ne mândrim cu Elveția care îndeplinește acest nobil rol (și în consecință a fost aleasă să adăpostească și Palatul Națiunilor Unite din Geneva). E ok, ne-am lămurit?

Deloc, deoarece de aici începe acum scandalul major în care Rusia dorește ca ONU să definească în termeni extrem de preciși ce înseamnă „statutul de strictă neutralitate”. Asta imediat după ce, pe 27 septembrie, peste 70% dintre alegătorii elvețieni au votat împotriva interzicerii sancțiunilor economice autonome. Valentina Makarenko, în numele Rusiei a cerut acum o actualizare a reglementărilor ONU în sensul recunoașterii doar a acelor sancțiuni care să fie decise de Consiliul de Securitate.

Și cu reglementările ONU cum rămâne? Aici intrăm în zona gri a legislației internaționale deoarece. Oricât vi se pare de straniu,  în acest moment nu există o rezoluție specifică a ONU care să spună ce este neutralitatea și ce este obligatoriu sau nu pentru Statele Membre. Haosul se completează prin replica elvețienilor care spun că dreptul la neutralitate (mai ales cel care este considerat ca rezultat al Convențiilor de la Haga din 1907 https://www.britannica.com/topic/neutrality) este strict militar, iar adoptarea unor sancțiuni economice sau comerciale n-ar impieta cu nimic statutul teoretic de stat neutru.

Chestiunea este foarte departe de a fi o discuție teoretică deoarece, practic, ar avea ca urmare situația în care unbele State membre ar dori să să respecte, ca până acum cu strictețe absolută, statutul ONU care, la art.2, stipulează că ele se vor angaja în rezolvarea conflictelor prin mijloace exclusiv pacifice. Este acum un banc prost sau o minciună repetată demagogic la fiecare sesiune a Adunării Generale a ONU de către statele chemate, cu se zice în textul acela, „să se abțină la recurgerea la amenințarea sau la folosirea forței, astfel încât pacea și securitatea internațională să nu fie puse niciodată în primejdie”.

Adică, în traducere, Vax Albina și Crema Flora.

Ce s-a făcut maximum în direcția asta este Rezoluția 71/275 inițiată de Turkmenistan care proclamă Ziua Internațională a a neutralității sau RezoluțiaA/RES/80/226 din luna mai a acestui an. Oricum, tot degeaba iar pe noi subiectul nu ne-a interesat chiar dacă avem, totuși, o importantă reprezentanță bine remunerată la ONU...

Și, mai departe, ce s-ar putea întâmpla? De-abia acum rușii desenează contururile viitoarei lovituri: spun că, prin referendum respectiv, Elveția ar fi abandonat, de jure și de facto, statutul de neutralitate strictă și, ca atare, și de loc de negocieri agreat internațional. Trebuie să stabilim un alt loc de întâlnire, departe de Europa, spununii dintre jucătorii care se mișcă foarte liber în această stratosferă de putere, învirați în speranțele respective de furia de ieri a americanilor după ce Parlamentul European a premiat Curtea Penală Internațională, „bete noire” pentru Trump și Netanyahu și deloc agreată de britanici și alții câțiva. Deci, așa cum triunghiul Rusia-China-SUA s-ar putea desfășura în China, poate chiar este de căutat un loc departe sau chiar foarte departe de o Europă care, spre satisfacția unora dintre extremiștii acestei lumi, ar da semnele unei apropieri de explozia arhitecturii UE?

Consecințele sistemice ar duce departe centrele de decizie (sau cel puțin unele dintre cel stabilite în Elveția) și după unii dintre șerpas spun că deja asta se și întâmplă deja, preventiv, cu rezerve de aur transferate rapid din UK, Franța, Germania nu în Elveția ci altundeva, prin noile teritorii teritorii asiatice gândite legislativ ca Noi Eldorado primitoare și lipsite de prea multe curiozități inutile, exact cum era Elveția în raport cu necunoscuții bancheri naziști.

Se și poate? Desigur, acum totul depinde de viteza de execuție și de puterea de coeziune a Alianțelor. Evident, a celor despre care Triunghiul Puterii a decis că mai merită să funcționeze în lumea democrație absolute de mâine.