1. „Argonauţi“ în Teheran 

„Argo“ (SUA, 2012)

Regia: Ben Affleck

Cu: Ben Affleck, John Goodman, Bryan Cranston

Pelicula, care dramatizează o spectaculoasă operaţiune realizată de CIA în Iranul anului 1979, desecretizată de Bill Clinton în timpul mandatului său, a fost realizată, practic, în momentul cel mai oportun. Nu a fost îndepărtat complet riscul unui război cu ţara ayatollahilor, care ar fi, de departe, cel mai devastator din  aşa-numitele „războaie contra terorii“. Independent de acest fapt, filmul este neaşteptat de bun, asigurând, în permanenţă, un spectacol cinematografic de cea mai înaltă calitate. În războiul ideologic deja existent, filmul lui Ben  Affleck este o lovitură de  maestru, căreia propaganda Teheranului nu-i poate opune absolut nimic.

2. Un mare film antirăzboinic

„Calul de luptă“ /   „War Horse“ (SUA, 2011)

Regia: Steven Spielberg

Cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, Niels Arestrup

Există o plăcere predilectă pe Dâmboviţa: aceea de a privi de sus şi de a critica aiurea marile filme ale marilor regizori anglo-saxoni; victimele cele mai frecvente: Spielberg şi Scorsese, dar mai ales Spielberg. Nu doar de aceea apare aici acest film al marelui regizor american şi unul dintre cele mai bune ale sale din ultima perioadă; dar când a făcut Spielberg vreun film cu adevărat slab? Un film ca „War Horse“ reprezintă veritabilul cinema popular, hollywoodian – umanist şi accesibil oricui –, performanţă, artistică şi industrială în egală măsură (al cărei model arhetipal rămâne „Pe aripile vântului“), la care alte cinematografii nici nu-şi permit să viseze.

3. America infernală

„Brutele“ / „Savages“   (SUA, 2012)

Regia: Oliver Stone

Cu: Taylor Kitsch, Blake Lively, Benicio Del Toro, Salma Hayek

Regizorul american Oliver Stone dă tot ce are el mai bun în noul său film, o radiografie a violenţei genetice cum n-a mai făcut de la „Născuţi asasini“. „Savages“ / „Brutele“ este un caz fericit în care elementele valorice ale cineastului american se reunesc în unul din cele mai bune filme ale sale, cu siguranţă cel mai reuşit de la „Natural Born  Killers“ (1994) încoace. Filmul este în primul rând un exerciţiu de stil pentru regizor, dar deloc unul gratuit. „Brutele“ este filmul pe care Tarantino nu l-a făcut niciodată, şi nici nu ar fi fost în stare să-l facă. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu opiniile sale politice, cu acest „Savages“  Oliver Stone dovedeşte că rămâne un mare cineast.

4. Enigma Voichiţei

„După dealuri“  (România, 2012)

Regia: Cristian Mungiu

Cu: Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Valeriu Andriuţă

În „După dealuri“, primul său lungmetraj de după „432“, Cristian Mungiu nu se îndepărtează prea mult de cercul infernului pe care l-a explorat în acel film. Despre ce este „După dealuri“? În primul rând, este despre dragoste (sentiment intens şi răscumpărător, pe care un artist nu îl reduce la contactul fizic) – aici, cea dintre Voichiţa şi Alina – şi despre imposibilitatea suportării singurătăţii. Aşa cum „432“ era filmul Otiliei, acesta este filmul Voichiţei, martor mut şi umil al tragediei, pe figura căreia se răsfrânge, treptat, totul. Tema este şi aici banalitatea răului, dar ea nu mai are un exponent atât de memorabil precum „domnul Bebe“ în „432“.

5. Despre poliţie, altfel

„Polisse“ / „Îngerii Păzitori“ (Franţa, 2011)

Regia: Maïwenn

Cu: Karin Viard, Marina Foïs

Filmul francez prezintă activitatea brigăzii de Protecţie a Minorilor a poliţiei pariziene cu o minuţiozitate şi o îndemânare artistică demne de munca acestor eroi anonimi. Regizoarea a ales o structură fragmentară, cu o semi-aparenţă de documentar observaţional. Cu o tenacitate admirabilă, filmul refuză orice concesie făcută comercialului, îşi refuză happy-end-ul şi, în general, orice tangenţă cu cerinţele unui spectator mai puţin rafinat. Această construcţie minuţioasă are o bătaie mai lungă. Este, de fapt, vorba despre eternul conflict dintre civilizaţie şi barbarie.

Horaţiu Mălăele, actor 

CV

Horaţiu Mălăele s-a născut la Târgu-Jiu, pe 1 august 1952.

A absolvit în 1975 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa regretatului profesor Octavian Cotescu. După ce a fost angajat al Teatrului Tineretului Piatra Neamţ şi al Teatrului Nottara, este, începând din anul 1996, actor al Teatrului Bulandra.

La începutul anilor ’90, a avut mare succes, pe scena Teatrului Nottara, cu spectacolele „Sinucigaşul“, de Nikolai Erdman, şi „Puricele“, de Georges Feydeau (la care era şi regizor). Un rol de referinţă mai recent este cel al „Unchiului Vanea“, în regia lui Yuri Kordonski, la Bulandra.

A jucat în multe filme, având partituri consistente în „Secretul armei... secrete“ (1988), regia Alexandru Tatos, „Divorţ din dragoste“ (1991), regia Andrei Blaier, „Această lehamite“ (1993), regia Mircea Daneliuc, „Timpul liber“ (1993), regia Valeriu Drăguşanu.  A lucrat cu reputatul Costa-Gavras, la „Amen“ (2001).

În primăvara acestui an, „Adevărul“ a editat DVD-ul  cu filmul său „Nunta mută“.

Top 10 filme care m-au marcat

1. Goana după aur (foto) (SUA, 1925), regia Charles Chaplin

2. The Taming of the Shrew / Îmblânzirea scorpiei / Femeia îndărătnică (Italia-SUA, 1967), regia Franco Zeffirelli

3. Naşul (SUA, 1972), regia Francis Ford Coppola

4. Sperietoarea (SUA, 1973), regia Jerry Schatzberg

5. Piesă neterminată pentru pianină mecanică (URSS, 1977), regia Nikita Mihalkov

6. Siberiada (URSS, 1979), regia Andrei Mihalkov-Koncealovski

7. Taurul furios (SUA, 1980), regia Martin Scorsese

8. Balul (Italia-Franţa, 1983, regia Ettore Scola

9. A fost odată în America (Italia-SUA, 1984), regia Sergio Leone

10. Parfum de femeie  (SUA, 1992), regia Martin Brest

 

Top 5  regizori

1. Federico Fellini (foto) (1920-1993)

2. Stanley Kubrick (1928-1999)

3. Nikita Mihalkov (n. 1945)

4. Martin Scorsese (n. 1942)

5. Franco Zeffirelli (n. 1923)