În actualul context creat de pandemia generată de răspândirea virusului SARS-COV-2,  este imperios ca prioritatea 0 să fie revenirea sferei economice româneşti.

Se impune identificarea unor măsuri pentru atenuarea deficitelor din sfera producţiei interne, la nivel judeţean/regional sau a deficitului balanţei comerciale a României. De asemenea, pentru revitalizarea economiei trebuie să se consolideze rata asocierii din sectorul agricol şi să se diminueze consumul de energie folosit în procesul de producţie al materiilor prime.

 Astfel, în scopul resuscitării economiei româneşti în urma impactului produs de criza COVID-19 , este necesar să fie parcurşi următorii paşi:

1.       Analizarea deficitului balanţei comerciale a României pe zona de produse alimentare şi susţinerea industriilor care au potenţial de a diminua acest deficit.

2.       Stimularea băncilor pentru creşterea nivelului de credite oferite oferite IMM-urilor prin schemele de garanţii de stat.  În România există o discrepanţă prea mare între nivelul creditului bancar şi a celui comercial, existând între acestea un raport de 1 la 3. Băncile trebuie să îşi recapete încrederea pentru a credita companiile româneşti, iar statul trebuie să susţină acest demers.

 3.        România are două zone de unde poate creşte rapid veniturile  la bugetul de stat, TVA Gap şi   acciza neîncasată la ţigarete din cauza traficului ilicit transfrontalier. Atât conectarea  caselor     de marcat la serverele ANAF, cât şi digitalizarea şi consolidarea Vămii vor duce la creşteri substanţiale de venituri la bugetul de stat.

4.       În contextul necesităţii reducerii dependenţei de importuri, conceptul de economie circulară devine vital pentru anii ce urmează. Trebuie să înţelegem că 85% din gunoi reprezintă, de fapt materii prime reciclabile care pot fi reintroduse în circuitul economic. În general este vorba de materii prime pe care le importăm sau pentru care este consumată foarte multă energie în procesul de producţie. Creşterea reciclării duce implicit la scăderea de importuri pe zona de materii prime şi automat la creşterea competitivităţii economiei româneşti. 

5.       Este nevoie urgent să demarăm un studiu prin care să înţelegem de ce românii nu vor să se asocieze în agricultură, care sunt temerile care stau la baza acestui lucru şi ce poate face statul pentru a le reduce. Lipsa asocierii duce la o pierdere uriaşă de competitivitate a fermierilor noştri şi implicit o scădere a capacităţii lor de a produce.

6.       Guvernul trebuie să analizeze structura economică a fiecărei regiuni/judeţ, să vadă consumul mediu de produse şi care este deficitul de producţie corelat la coşul de consum. Foarte multe magazine caută să se aprovizioneze pe lanţul scurt de producţie, însă nu găsesc producători în toate regiunile României. Trebuie să corelăm susţinerea financiară a companiilor cu acoperirea deficitelor de producţie la nivel de judeţ/regiune, astfel încât să scădem deficitul balanţei comerciale şi să dăm de muncă firmelor româneşti.

7.       Eliminarea cerealelor din analiza deficitului comercial pe produse alimentare al României. În acest fel vedem exact imaginea reală a problemei şi cât de mult avem de recuperat în sectorul de procesate. Obiectivul nostru constă în construirea unei balanţe comerciale echilibrate sau excedentare pe zona de produse procesate, iar exporturile masive de cereale să fie avantajul nostru românesc.

8.      În urma analizei regionale se observă că există deficite de producţie corelate cu necesarul coşului mediu de consum în fiecare regiune a României. Produse precum legume-fructe, mezeluri, bullion, etc. nu sunt produse   în România în cantităţi suficiente deşi avem condiţiile pentru a o face. Este necesară analiza fiecărui judeţ şi dezvoltarea de politici de susţinere a antreprenoriatului pentru a acoperi aceste deficite de producţie internă.