Povestea termocentralei Mintia şi triumful capitalismului

În 2012 a fost înfiinţat Complexul Energetic Hunedoara, prin fuziunea Electrocentrale Deva (Mintia) şi Electrocentrala Paroșeni. La acestea au fost adăugate în 2013 minele Lonea, Lupeni, Livezeni şi Vulcan. După înfiinţarea CEH toate datoriile vechi au fost şterse iar noua entitate trebuia să funcţioneze şi să facă profit, având un sistem integrat de producţie şi management. Dacă ne-am opri aici, conform principiilor socialiste, totul ar trebui să fie perfect, din păcate lucrurile au evoluat în altă directive.

În noiembrie 2019 Complexul Energetic Hunedoara intra în insolvenţă, cu datorii la bugetul de stat şi creditori de 6,3 miliarde de lei din care 2,9 miliarde la Fondul de Mediu şi 1,7 miliarde la ANAF, în plus CEH are de returnat şi un ajutor de stat dat ilegal în 2018 de 319 milioane de lei. Adică în şase ani de socialism ştiinţific, CEH a ajuns de la zero datorii la 1,5 miliarde de euro datorii.

Trebuie spus că în termocentrala Mintia, singură perioadă în care s-au făcut învestiţii a fost în 2007, aproximativ 50 de milioane de Euro pentru grupul 3 din cele 6 grupuri pe care le deţine, adică acum 16 ani. După ce a intrat în insolvenţă, s-a pierdut şi acordul de mediu pentru că nu s-au făcut investiţiile pentru reducerea noxelor iar la începutul lui 2021 Ministerul Mediului a notificat Ministerul Energiei că s-a început procedura de infringement la CJUE pentru acest aspect. În 2021 termocentrala a fost oprită pentru a nu genera şi mai multe probleme de mediu. Tehnic devenise imposibil să fie retehnologizată prin fondul de modernizare din cauza insolvenţei, iar şansele de a-şi plăti datoriile şi a-şi rezolva problemele de mediu erau zero.

Ţinând cont de situaţia economică dezastruoasă s-a decis vânzarea termocentralei către un investitor privat. Lichidatorul judiciar a încercat de patru ori să vândă termocentrala Mintia şi doar ultima oară a reuşit, la un preţ de 91 milioane de Euro + TVA. În contract s-a specificat să nu se dărâme nimic înaintea începerii producţiei la nouă unitate.

Din momentul privatizării a început corul bocitoarelor. Analiştii de stânga şi extremă dreaptă au început să spună ce perlă era Mintia, cum producea termocentrala în vremurile bune că Popescu e vândut la agenturile străine, că România trebuia să salveze prin forţe proprii acest obiectiv strategic. Toate aceste atacuri nu au avut nicio bază economică şi au fost făcute într-o cheie 100% politică. Deşi firma care a cumpărat termocentrala instalase deja 8 GW de capacitate în Orientul Mijlociu, jucând un rol masiv în reconstrucţia Irakului, toată lumea a început să critice faptul că sunt arabi, faptul că nu sunt o corporaţie uriaşă şi tot felul de alte argumente care nu aveau nicio legătură cu obiectul privatizării în sine.

Astăzi, la un an de la privatizare situaţie este cu totul diferită. Se pare că firma arabă e foarte bine capitalizata, a încheiat cu cea mai mare firmă de tehnologie energetică din lume un contract de modernizare de 1,2 miliarde de Euro, iar până în 2025 vom avea la Mintia o termocentrală pe gaz, 100% nouă care va introduce în sistem 1,7 GW de energie. Zilele trecute s-a aprobat în guvern extinderea Sistemului Naţional de Transport de gaze, ca să se contecteze şi Mintia, astfel încât, în momentul în care se va finaliza retehnologizare, să poată funcţiona 100% pe gaze.

Termocentrala Mintia va genera multe beneficii în sistem:

Cu o capacitate de 1,7 GW de producţie electrică în ciclu combinat va echilibra masiv energiile regenerabile putând crea un efect multiplicator al acestora

Investiţia se va finaliza în aceeaşi perioadă cu începerea exploatării gazelor din Marea Neagră. Implicit, una din destinaţiile acelui gaz va deveni Mintia unde vom produce cu gaz românesc, energie pentru România.

Faptul că această capacitate de producţie nu este în Dobrogea oferă o consolidare a diversificării producţiei a României şi nu necesită investiţii pentru transfer.

Mintia va înlocui pentru câţiva ani producţia oferită de unul dintre reactoarele de la Cernavoda care va intra în modernizare, ceea ce reprezintă o gură de aer pentru sistemul nostru energetic.

Apare un nou jucător mare în sistem, care va stimula competiţia şi va genera plusvaloare în piaţă.

După un an de la privatizare, vedem că toate atacurile asupra ministrului Popescu şi Ministerului Energiei au fost doar în linie politicianistă. Compania care a privatizat termocentrala Mintia este foarte puternică din punct de vedere financiar, compania care o modernizează a semnat contractul şi este numărul unu în lume în tehnologie energetică, statul a scăpat de o gaură neagră de 1,5 miliarde de Euro iar România îşi va putea folosi eficient gazul de la Marea Neagră. Şi de data asta piaţă a învins socialismul ştiinţific iar cei ce au luat decizia privatizării merită 100% felicitaţi.