România, far călăuzitor în protejarea planetei. The Guardian: „Doar Suedia poluează mai puțin”

The Guardian scrie despre România că a reușit să decupleze creșterea economică de poluare mai rapid decât oriunde altundeva în Europa și, poate, chiar în lume. Publicația explică cum au făcut românii să scadă emisiile de CO2 cu 75% din perioada comunistă încoace și PIB-ul să crească semnificativ.

Foto: Facebook Garda de Mediu

The Guardian scrie despre investițiile impresionante pe care România le face în domeniul energiei verzi.

„După ce câmpurile înghețate din afara Bucureștiului se vor dezgheța, muncitorii vor construi cea mai mare fermă solară din Europa: un milion de panouri fotovoltaice susținute de baterii pentru a alimenta locuințele după apus. Însă proiectul de 760 MW din sudul României nu va păstra mult timp acest titlu. În nord-vest, autoritățile au aprobat o centrală și mai mare, cu o capacitate de 1 GW”, scrie publicația britanică.

Terenurile însorite acoperite cu siliciu și sticlă se vor alătura unei serii de proiecte care au făcut economia României de nerecunoscut din perspectiva poluării față de situația din momentul căderii comunismului.

Printre acestea se numără un parc eolian onshore lângă Marea Neagră, care timp de câțiva ani a fost cel mai mare din Europa, o centrală nucleară pe Dunăre a cărei durată de viață este prelungită cu 30 de ani și o rețea tot mai extinsă de panouri solare instalate pe acoperișurile caselor și magazinelor din întreaga țară, arată publicația.

The Guardian a discutat cu Liviu Gavrilă, vicepreședinte al Asociației Române pentru Energie Eoliană și manager la Enery, compania care construiește ferma solară: „Tendința este ireversibilă. Dar trebuie să acționăm inteligent.”

„Puțini ar considera România un lider climatic”

„Puțini ar considera România un lider climatic, însă la un anumit indicator a găsit „Sfântul Graal al tranziției energetice”, spune jurnalistul britanic care a scris articolul. „Țara a reușit să decupleze creșterea economică de poluare mai rapid decât oriunde altundeva în Europa și, poate, chiar în lume.

Intensitatea netă a emisiilor de gaze cu efect de seră a scăzut cu 88% între 1990 și 2023, potrivit celor mai recente date, ceea ce înseamnă că fiecare dolar generat din activitatea economică încălzește planeta de aproape 10 ori mai puțin decât înainte. Emisiile au scăzut cu 75%”, arată articolul.

Cum a reușit România să rupă legătura istorică dintre economie și climă? Și poate această transformare în ritm alert să continue?

Sub domnia opresivă a lui Nicolae Ceaușescu, un dictator obsedat de autosuficiență, economia României a devenit industrială și poluantă. Fabrici energofage au apărut mai repede decât puteau face față centralele electrice, iar România a apelat la lignit de slabă calitate și păcură pentru a menține benzile transportoare în mișcare. Când Ceaușescu a fost împușcat și industria a fost privatizată, fabricile s-au închis, minele s-au închis, iar centralele și-au redus drastic producția.

„În același timp, liderii mondiali au început să accepte că dioxidul de carbon încălzește planeta la niveluri dezastruoase. Conștienți că emisiile trebuie să scadă, dar atenți la faptul că țările în curs de dezvoltare merită să devină mai prospere, semnatarii Protocolului de la Kyoto din 1997 au impus ținte de reducere doar țărilor industrializate. Au ales anul 1990 – începutul luptei diplomatice pentru climă – drept reper pentru măsurarea progresului”, se arată în articol.

„Trecerea la o economie bazată pe servicii. Fermele s-au modernizat sau s-au închis”

Prima scădere a emisiilor României a fost „istoria în desfășurare, nu o decarbonizare activă, condusă de politici”, a spus Ioana-Maria Petrescu, fost ministru al Finanțelor care a fondat o organizație nonprofit pentru climă după ce a părăsit politica. „Dar a continuat, din fericire, pentru că România a aderat la UE”, spune ea.

Intrarea României în Uniunea Europeană în 2007 a impus standarde mai stricte poluatorilor și a forțat închiderea fabricilor neprofitabile susținute de stat. Sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii a pus un preț pe carbon, iar fondul de modernizare a adus bani pentru curățarea sistemului energetic. Între timp, lucrătorii au finalizat centrala nucleară de la Cernavodă, comandată pe vremea lui Ceaușescu, iar guvernul a introdus un sistem de certificate verzi pentru finanțarea energiilor regenerabile.

În primii 17 ani după căderea cortinei de fier, intensitatea carbonului în sectorul energetic – CO₂ emis per kWh produs – a scăzut cu 9,2%. În următorii 17 ani, a scăzut cu 52%.

Trecerea la o economie bazată pe servicii a provocat și schimbări în agricultură, unde numărul de animale a scăzut, iar fermele s-au modernizat sau s-au închis.

 „Tranziția a fost brutală pentru mulți oameni”

Pădurile, afectate de exploatări intense în comunism, au beneficiat de un răgaz și s-au extins pe terenuri abandonate. Cantitatea de carbon absorbită de natură a crescut cu 77%, potrivit datelor oficiale.

Aceste schimbări au făcut ca România să decupleze printre cele mai rapid din Europa, chiar și dacă măsurăm de la începutul anilor 2000. Dar beneficiile boomului economic – PIB-ul real s-a dublat din 1990 – nu au fost distribuite uniform. Comunități întregi s-au stins după ce muncitorii și-au pierdut locurile de muncă în fabrici și mine. Fostele orașe miniere s-au depopulat alarmant, tinerii plecând la muncă mai bine plătită în străinătate.

„E bine că am redus emisiile și că ne bazăm acum pe alte tipuri de industrii”, a spus Petrescu, care conduce Pur și Simplu Verde, organizație ce sprijină o tranziție justă în comunitățile dependente de combustibili fosili. „Dar tranziția a fost brutală pentru mulți oameni.”

„Dacă țările industrializate ar putea decupla la fel de rapid ca România – și fără costurile sociale suportate aici – lupta împotriva crizei climatice ar părea mai puțin fără speranță. Există semne promițătoare. Zeci de țări și-au decuplat complet economiile de emisii, chiar și luând în calcul poluarea din bunurile importate, iar multe altele au reușit o „decuplare relativă”, crescând economic în timp ce emisiile cresc mai lent. O analiză a Energy and Climate Intelligence Unit (ECIU) arată că țări reprezentând 92% din economia mondială au atins unul dintre aceste praguri”, scrie publicația britanică.

Totuși, ritmul este încă lent. Un studiu din 2023 asupra a 36 de țări bogate a arătat că 11 au rupt complet legătura dintre PIB și emisiile de CO₂, dar niciuna nu a făcut-o suficient de rapid pentru a respecta partea sa din obiectivul Acordului de la Paris de limitare a încălzirii la 1,5°C. De asemenea, rămâne de văzut dacă țările au epuizat „victoriile ușoare” din sectorul energetic, greu de replicat în sectoare precum clădirile și transportul, a spus William Lamb, cercetător la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic.

„Am ars cărbune în cuptoare și am produs energie cu turbine cu abur timp de decenii, iar simpla oprire a acestora este un beneficiu la îndemână”, a spus Lamb, autor principal al viitorului raport IPCC. „Se întâmplă foarte repede în unele țări și probabil va continua, dar asta e doar o parte din emisiile noastre.”

Recent, boomul energiei curate a fost afectat de reculul politicilor climatice în lumea bogată. SUA au revenit la combustibili fosili, iar UE a început să dilueze părți din Pactul Verde. Raportul ECIU a identificat nouă țări care au decuplat absolut înainte de Acordul de la Paris din 2015 și au regresat ulterior.

Printre ele se numără Letonia și Lituania, foste republici sovietice care, la fel ca România, au avut recesiuni în anii ’90 și creștere după aderarea la UE. Rusia, în schimb, și-a crescut constant emisiile după șocul inițial al prăbușirii URSS.

„Rusia a mizat și mai mult pe un sector extractiv mare de petrol și gaze, combinat cu o utilizare internă foarte ineficientă”, a spus Lamb. „E interesant că România – aflată la periferia Europei și mai puțin bogată decât Franța, Germania, Marea Britanie sau Suedia – a reușit totuși progrese substanțiale.”

Nu este clar dacă România poate menține ritmul.

Locul de naștere al „aurului negru”

„La mijlocul secolului al XIX-lea, înainte ca activitatea umană să încălzească planeta, Marin Mehedințeanu și-a îndreptat atenția către „aurul negru” de sub un câmp închiriat lângă Ploiești. Proprietarul unei cofetării a realizat că poate profita exploatând petrolul la scară mai mare decât țăranii locali și, împreună cu fratele său Teodor, a construit prima rafinărie din lume, în 1857”, scrie The Guardian.

În acel an, aprovizionarea lor a făcut ca Bucureștiul să devină primul oraș iluminat integral cu petrol distilat – performanță care a falimentat industria lumânărilor – iar România a devenit prima țară inclusă în statisticile internaționale privind producția de petrol. În al Doilea Război Mondial, câmpurile petroliere de la Ploiești au alimentat o treime din mașinăria de război germană.

 În martie 2025 au început forajele în Marea Neagră pentru Neptun Deep, estimat a fi cel mai mare proiect de extracție de gaze din Europa. În iulie a fost finalizată o conductă subvenționată de UE pentru transportul gazului la Podișor – aproape de ferma solară Enery – unde se conectează la rețeaua europeană. Centrala pe cărbune Mintia, închisă în 2021, este transformată într-una pe gaz, ce ar urma să fie printre cele mai mari din Europa.

„Această „goană după gaz” a stârnit nemulțumiri. Activistii avertizează că România riscă să devină mai poluantă și mai săracă pe măsură ce prețul carbonului crește și legislația UE impune acțiuni mai rapide. Un raport al rețelei europene a operatorilor de transport de energie electrică arată că extinderea planificată cu 2,15 GW a centralelor pe gaz ar putea să nu fie viabilă economic și ar putea necesita închidere până în 2035”, arată articolul citat. 

„Doar Suedia poluează mai puțin în Europa”

Cinci centrale pe cărbune programate să se închidă la începutul anului au primit o amânare în octombrie, după avertismente privind pene de curent și pierderi de locuri de muncă. „O evaluare a Comisiei Europene a constatat că Planul Național Energie și Climă al României este insuficient de ambițios privind absorbția de carbon prin păduri și energia regenerabilă. Date preliminare arată că emisiile au crescut ușor în 2024, în timp ce economia a stagnat”, arată sursa citată.

Sprijinul public pentru schimbări transformatoare este slab. Proporția românilor care nu consideră criza climatică o problemă serioasă este dublă față de media UE. Doar trei țări au un sprijin mai scăzut pentru neutralitatea climatică până în 2050.

„Oamenii își amintesc ce s-a întâmplat acum 30 de ani și se tem să nu fie victimele unei noi tranziții”, a spus Petrescu.

„În pofida acestor rezerve, România a stabilit recorduri în protejarea planetei. Emisiile nete au scăzut la doar 3 tone pe persoană. Doar Suedia poluează mai puțin în Europa”, se arată în articol.

Parcursul României ar putea oferi un model pentru alte țări din estul Europei și pentru economii cu venituri medii din Asia și America de Sud. Totuși, avertizează Mihnea Cătuți, director executiv al Energy Policy Group, succesul României nu ar trebui transformat într-o lecție moralizatoare. Există încă un nivel de dezvoltare care necesită creșterea consumului de energie.

„România a fost o țară a petrolului și gazelor timp de un secol înainte să își decupleze emisiile”, a spus el. „Dar ajungi la un punct în care creșterea pur și simplu nu mai vine din asta.”