Planul de investiții prin care Transgaz vrea să devină principalul furnizor de securitate în regiune

Transgaz intră într-o etapă de dezvoltare accelerată, în care investițiile în infrastructura de gaze vizează consolidarea rolului României pe plan regional, prin modernizări, interconectări și integrarea gazelor din Marea Neagră în sistemul energetic.

Transgaz accelerează investiţiile. FOTO: Inquam/George Călin

Compania Transgaz traversează o etapă în care infrastructura de transport gaze nu mai este privită doar ca o rețea internă de distribuție, ci ca un instrument strategic de poziționare regională.

Potrivit directorului general Ion Sterian, compania mizează în acest sens, simultan, pe valorificarea gazelor din Marea Neagră, extinderea interconectărilor și adaptarea sistemului național la cerințele unei piețe energetice marcate de securitate și diversificare a surselor.

În acest context, dezvoltarea resurselor din Marea Neagră și a producției onshore de mare adâncime este văzută ca o oportunitate de consolidare a producției interne de gaze, princpalul obiectiv fiind ca România să își crească suficient capacitatea de producție pentru a putea susține nu doar consumul intern, ci și să devină furnizor de securitate energetică în regiune.

Oficialii companiei subliniază că, din acest motiv, rețeaua de transport devine o infrastructură critică, iar integrarea României în fluxurile energetice europene depinde de capacitatea de conectare la principalele coridoare nord-sud și est-vest, prin interconectări cu statele vecine și prin dezvoltarea proiectelor strategice aflate în derulare.

„Infrastructura de transport este esenţială”, a transmis Ion Sterian în contextul proiectelor legate de exploatările din Marea Neagră, formulare care sintetizează direcția strategică a companiei: fără conducte, stații de comprimare și conexiuni transfrontaliere, resursele energetice nu se transformă în avantaj economic sau geopolitic.

În acest sens, Transgaz a finalizat Planul de Dezvoltare al Sistemului Național de Transport gaze naturale pentru perioada 2026-2035 (PDSNT 2026-2035), aflat acum în dezbatere publică, document care stabilește direcțiile majore de investiții și modernizare ale rețelei pentru următorul deceniu.

Programul de investiții este unul dintre cele mai ample din ultimele două decenii, incluzând atât proiecte deja aprobate, cât și inițiative în faze incipiente.

Aceste investiții vizează în principal crearea unor noi culoare de transport pentru gazele din Marea Neagră, dar și integrarea României în marile rute energetice europene.

Principalele proiecte planificate 

Începând cu 2026, Transgaz are în vedere o serie de investiții majore, printre care:

* interconectarea cu sistemul de transport din Ucraina (Gherăești–Siret)

* creșterea capacității de transport către Republica Moldova

* modernizarea stației SMG Negru Vodă 1

* dezvoltarea unui terminal GNL la Marea Neagră

* conducte strategice: Isaccea–Șendreni, Onești–Coroi, Coroi–Botorca, Hațeg–Petrovaselo

* stații de comprimare la Hațeg și Isaccea.

Pe lângă noile investiții, Transgaz continuă modernizarea unor infrastructuri deja existente, cu accent pe pregătirea sistemului pentru transportul de hidrogen, printre care: modernizarea conductelor Isaccea - Jupa, Giurgiu - Nădlac și Onești - Ungheni, modernizarea interconectării România - Serbia. dezvoltarea coridoarelor dedicate transportului de hidrogen pe axele Giurgiu - Podișor - Bibești – Jupa -Nădlac și Marea Neagră - Podișor.

Aceste proiecte marchează tranziția treptată a infrastructurii către un sistem energetic adaptat noilor tehnologii și obiectivelor de decarbonizare.

Vă reamintim că Transgaz funcționează în prezent ca un operator regional, prin rețeaua sa extinsă din România și Republica Moldova, şi este un grup format din cinci companii: SNTGN Transgaz SA, Transport România Hidrogen SRL și Petrostar SA în România, respectiv Eurotransgaz SRL și Vestmoldtransgaz SRL în Republica Moldova.

Operatorul gestionează peste 15.500 km de conducte de transport gaze naturale, pe teritoriul a două state: România, membră a Uniunii Europene, cu 14.026 km de rețea, și Republica Moldova, stat non-UE, cu 1.670 km.