„Lista neagră” de la ANAF devine secretă. Românii vor fi expuși la inspecții fără niciun avertisment

Guvernul propune ca, până la 31 decembrie 2026, contribuabilii să nu mai poată solicita oficial de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) comunicarea clasei sau subclasei de risc fiscal. Măsura este inclusă într-un proiect de ordonanță de urgență aflat în dezbatere publică. Experții consultați de „Adevărul” au explicat cum pot fi afectați contribuabilii de suspendarea dreptului de a cere să li se comunice în ce clasă de risc se încadrează.

Românii nu mai pot cere ANAF să le spună în ce clasă de risc fiscal se încadrează. Foto arhivă

În prezent, ANAF face periodic analize de risc pentru fiecare contribuabil, persoană fizică sau juridică, pe baza declarațiilor depuse, a datoriilor restante, a istoricului plăților și a altor informații fiscale relevante. În urma acestor analize, instituția stabilește o clasă sau subclasă de risc fiscal. Această încadrare nu reprezintă o sancțiune și nu duce automat la un control, ci este un instrument intern folosit pentru a decide ce contribuabili sunt verificați mai des. Cei considerați cu risc mai ridicat pot fi selectați mai frecvent pentru inspecții sau controale documentare.

Prin modificări anterioare ale Codul de procedură fiscală, s-a stabilit că, de la 1 ianuarie 2026, contribuabilii ar fi avut dreptul să ceară oficial comunicarea clasei de risc fiscal, iar ANAF ar fi fost obligată să transmită răspunsul printr-un mijloc care să asigure dovada primirii.

Noul proiect amână însă aplicarea acestei prevederi până la sfârșitul anului 2026. Astfel, în această perioadă, contribuabilii nu vor putea solicita oficial această informație.

Ministerul Finanțelor motivează suspendarea prin necesitatea finalizării procesului de digitalizare a sistemelor informatice. Intenția este ca informațiile privind clasa de risc fiscal să fie disponibile direct în Spațiul Privat Virtual (SPV), contul online prin care contribuabilii comunică deja cu Fiscul. În acest fel, în loc să trimită cereri scrise și să aștepte un răspuns oficial, contribuabilii ar urma să poată consulta direct în SPV încadrarea lor, după ce sistemele vor permite acest lucru.

Autoritățile mai arată că legea nu prevede în prezent o limită a numărului de solicitări care pot fi depuse. Prin urmare, un contribuabil ar putea trimite cereri repetate, iar ANAF ar trebui să răspundă fiecăreia, cu confirmare de primire. Potrivit inițiatorilor, acest lucru ar putea duce la un volum mare de corespondență și la o încărcare suplimentară a personalului.

Proiectul nu modifică modul în care este realizată analiza de risc și nici criteriile de clasificare. Se suspendă doar, temporar, dreptul contribuabililor de a solicita oficial comunicarea clasei de risc fiscal, până la 31 decembrie 2026.

Cum pot fi afectați contribuabilii 

Experții consultați de „Adevărul” au explicat cum pot fi afectați contribuabilii de suspendarea dreptului de a cere să li se comunice în ce clasă de risc se încadrează.

Consultantul de business Sorin Spiridon, a declarat pentru „Adevărul” că este firesc ca o administrație fiscală să utilizeze analiza de risc pentru a prioritiza controalele, mai ales într-un sistem cu un număr mare de contribuabili. Acest principiu este standard la nivel internațional și nu reprezintă o schimbare de paradigmă pentru România. ANAF folosește de ani de zile mecanisme interne de evaluare a riscului, chiar dacă acestea nu au fost publice.

În acest context, a adăugat acesta, amânarea cu un an a comunicării clasei de risc nu modifică fundamental modul în care funcționează controalele fiscale. Și în prezent, selecția inspecțiilor combină analiza de risc cu judecata profesională, informații operative sau teme naționale de control. Această componentă de apreciere va continua să existe, indiferent de momentul în care punctajul devine vizibil în SPV.

Tocmai pentru că, în viitor, încadrarea în clase de risc va deveni accesibilă contribuabililor, este esențial ca metodologia să fie solidă, bine calibrată și bazată pe criterii obiective. În consultanță, orice model de scoring este testat pe date istorice, validat în practică și ajustat până când produce rezultate stabile și coerente. Un sistem fiscal trebuie să urmeze aceeași logică: înainte ca rezultatele să devină vizibile, este important ca modelul să fie verificat și calibrat corespunzător.

„O clasificare incorectă poate avea consecințe economice reale – asupra reputației, relației cu partenerii, accesului la finanțare sau evaluărilor în procese de due diligence. De aceea, robustețea metodologică este mai importantă decât rapiditatea implementării.

În această etapă de tranziție apare și o formă de asimetrie informațională, în sens economic: administrația utilizează un model de evaluare pentru prioritizare, iar contribuabilul nu are încă vizibilitate asupra criteriilor și modului de poziționare. Aceasta nu este o situație neobișnuită în fazele de implementare ale unor sisteme noi, însă reducerea treptată a acestei asimetrii, prin clarificarea criteriilor generale, ar contribui la creșterea predictibilității și a încrederii.

Dacă este construit și calibrat corect, sistemul de analiză de risc poate deveni un instrument util atât pentru administrație, cât și pentru contribuabili, susținând o relație mai predictibilă și mai matură între cele două părți. În această etapă, credem ca este mai importantă calitatea implementării decât viteza”, a explicat Spiridon.

Modificările legislative creează incertitudini

Modificările legislative creează incertitudini, a afirmat consultantul de business Gianina Crăciun. „Susținem obiectivul de digitalizare și afișare în SPV a încadrării de risc fiscal, însă suspendarea integrală a art. 7 alin. (10) creează incertitudine și poate reduce conformarea voluntară: contribuabilii nu mai au acces la informație pentru a-și corecta preventiv eventualele erori sau neconcordanțe de date (cu atât mai mult cu cât sistemele automatizate pot genera clasificări imperfecte)”, a declarat pentru „Adevărul” consultantul de business Gianina Crăciun.

Potrivit acesteia, măsura ar trebui să fie limitată strict la modalitatea de comunicare (mutarea în SPV), păstrând accesul contribuabilului la informație și prevăzând un mecanism clar și rapid de rectificare/clarificare a încadrării înainte ca aceasta să producă efecte operaționale.

În acest context, arată specialista, recomandarea pentru contribuabili este să adopte o abordare preventivă și să își consolideze mecanismele interne de conformare fiscală, chiar și în absența accesului direct la încadrarea de risc.

Recomandări pentru contribuabili

1. Revizuirea periodică a situației fiscale

Este importantă verificarea constantă a declarațiilor depuse, a vectorului fiscal și a concordanței datelor raportate, pentru a reduce riscul unor necorelări care pot influența clasificarea de risc.

2. Monitorizarea activă a comunicărilor din SPV

În lipsa solicitării directe a încadrării, SPV devine principalul canal de interacțiune cu ANAF. Verificarea regulată a notificărilor și mesajelor poate preveni acumularea unor situații neclarificate.

3. Consolidarea controalelor interne și a procedurilor de conformare

Implementarea unor verificări interne (reconcilierea datelor contabile, verificarea obligațiilor restante, corelarea raportărilor SAF-T, e-Factura, e-Transport) poate reduce riscul de clasificare nefavorabilă.

4. Corectarea rapidă a erorilor identificate

Transmiterea declarațiilor rectificative sau clarificarea eventualelor neconcordanțe trebuie realizată cât mai prompt, pentru a limita impactul acestora asupra profilului fiscal.

5. Documentarea relației cu partenerii și tranzacțiilor relevante

În contextul evaluărilor automatizate, trasabilitatea și documentarea corectă a tranzacțiilor devin esențiale pentru susținerea poziției fiscale a contribuabilului.

6. Dialog proactiv cu autoritatea fiscală

În situațiile în care apar neclarități, contribuabilii ar trebui să utilizeze mecanismele existente de solicitare de informații sau clarificări, pentru a evita acumularea unor riscuri percepute.