Interviu Greșelile majore dezvăluite de criza energetică de la Cernavodă. „Nu poți scoate capacități care asigură stabilitatea fără să pui ceva similar în loc”

Deputata USR Cristina Prună, vicepreședinte al Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților, a declarat, într-un interviu pentru Adevărul, că mare problemă a Sistemului Energetic Național o reprezintă în acest moment lipsa unei strategii coerente de sincronizare între închiderea capacităților convenționale și punerea în funcțiune a unor noi surse de producție și stocare. De asemenea, Cristina Prună explică de ce consideră că România trebuie să renegocieze calendarul retragerii grupurilor pe cărbune, ce rol vor avea centralele pe gaze de la Iernut și Mintia în următorii ani și de ce investițiile în regenerabile și stocare, deși necesare, nu pot substitui în totalitate capacitățile dispecerizabile care asigură stabilitatea Sistemului Energetic Național.

Cristina Prună. FOTO: Facebook

Debitul Dunării a coborât la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimele decenii, apropiindu-se de valorile înregistrate în timpul marilor secete hidrologice din 2003 și 1985. Reactorul 1 al Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă a fost oprit, iar funcționarea Reactorului 2 depinde de evoluția nivelului fluviului în următoarele zile. Pentru a menține alimentarea cu apă a centralei, autoritățile au recurs la măsuri fără precedent. În încercarea de a direcționa mai multă  apă spre priza de alimentare a centralei, Armata a detonat controlat stânca Pârjoaia, asta în timp ce patru barje vor fi scufundate și ancorate pe fundul apei pentru a bloca parțial brațul Bala. Hidrologii avertizează, însă, că perioada cea mai dificilă abia urmează, iar Dunărea ar putea coborî sub pragurile atinse în timpul secetei istorice din 2003.  

Criza vine într-un moment delicat pentru Sistemul Energetic Național. În ultimii ani, România a retras din exploatare o parte importantă din grupurile pe cărbune, în baza angajamentelor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și prin politicile europene de decarbonizare. În același timp, mai multe proiecte care ar fi trebuit să le înlocuiască întârzie. Centrala pe gaze de la Iernut nu este nici acum finalizată, deși termenul inițial a expirat în urmă cu mai mulți ani, iar alte investiții strategice sunt încă în diferite faze de implementare. În aceste condiții, orice reducere semnificativă a producției interne pune presiune pe importuri și testează reziliența sistemului.

Adevărul: Oprirea Unității 1 de la Cernavodă și riscul ca și Unitatea 2 să fie afectată au arătat cât de vulnerabilă poate deveni producția nucleară în condiții hidrologice extreme. În ce măsură este aceasta consecința unui eșec al autorităților de a anticipa problema?

Cristina Prună: Aș spune că este, mai degrabă, o problemă a sistemului energetic național și a modului în care acesta a fost gestionat de-a lungul timpului. Sigur, avem două unități la Cernavodă, însă nu ne putem baza exclusiv pe ele. Dacă ne uităm în urmă, atât Unitatea 1, cât și Unitatea 2 au mai fost oprite, planificat, din diverse motive.

Eșecul este, de fapt, la nivelul modului în care a fost gestionat sistemul energetic. Investițiile în noi capacități de producție și în stocare au întârziat foarte mult.

Deși, pe hârtie, România a instalat capacități noi, în special din surse regenerabile, în realitate acestea nu sunt suficiente. Energia regenerabilă este intermitentă, depinde de vânt și de soare, iar în orele de vârf de consum, seara, nu produce suficient. În schimb, România a pierdut capacități dispecerizabile, adică acele centrale care pot produce energie la comandă, precum cele pe cărbune sau pe gaze naturale. De aici apar dezechilibrele și riscul fie de a limita consumul unor mari consumatori industriali, fie de a apela la importuri foarte mari în orele de seară.

Adevărul: România a închis mai multe grupuri energetice la Turceni și Rovinari înainte ca noile capacități să fie puse în funcțiune. În contextul angajamentelor din PNRR, aceste decizii puteau fi amânate până la finalizarea unor proiecte precum Mintia sau Iernut?

Cristina Prună: Exact aceasta a fost problema. Este o chestiune de cum a înțeles factorul politic să facă tranziția energetică. Tranziția trebuie făcută, dar trebuie făcută responsabil, inteligent și fără să pui în pericol funcționarea sistemului energetic. Nu poți scoate din sistem capacități care asigură stabilitatea fără să pui ceva similar în loc. Dacă înlocuiești cărbunele cu eoliene sau fotovoltaice, rezultatul nu va fi același.

Din contră, vei avea probleme de producție și intermitențe. Asta nu înseamnă că nu trebuie să continuăm investițiile în energia eoliană și fotovoltaică. Există un apetit investițional în sectorul privat și este un lucru bun. Avem nevoie și de mai multe capacități de stocare, pentru că ele contribuie la stabilitatea sistemului, însă nici acestea nu pot înlocui complet grupurile pe gaz sau pe cărbune.

România a retras din exploatare aproximativ 2.000 MW. În urma negocierilor cu Comisia Europeană s-a convenit retragerea a 1.755 MW pe cărbune. Până acum au fost retrași aproximativ 1.045 MW, iar alți 710 MW ar urma să fie scoși din funcțiune până la finalul lunii august. Tot în urma negocierilor de la sfârșitul anului trecut, Comisia Europeană a acceptat amânarea retragerii acestor 710 MW.

Cred că trebuie să existe flexibilitate și dialog la nivel european. Seceta nu afectează doar România, ci și alte state europene. În astfel de situații excepționale, cred că putem avea o discuție cu Comisia Europeană. De altfel, acum aproximativ două luni am trimis o adresă Ministerului Energiei pentru a afla dacă acești megawați vor rămâne în sistem sau vor fi retrași.

Am anticipat că vom ajunge la finalul lunii august și că această temă va reveni în dezbaterea publică. În plus, avem capacități importante care întârzie. Centrala de la Iernut, de 430 MW, nu este încă funcțională. O dată la șase luni auzim că va fi gata în următoarele șase luni, dar acest lucru nu se întâmplă.

Există și investiția de la Mintia, de 1.700 MW. Este un proiect important și pozitiv. Era așteptat să intre în producție la mijlocul acestui an. În prezent se fac teste și înțeleg că până la finalul anului sau începutul anului viitor va începe să livreze energie în Sistemul Energetic Național.

Au existat, deci, investiții, însă nu a existat sincronizare între capacitățile scoase din sistem și cele care urmau să le înlocuiască. Dacă ne uităm la Complexul Energetic Oltenia, centralele pe gaze de la Turceni și Ișalnița ar fi trebuit deja să fie gata. Au existat însă probleme cu licitațiile. La Turceni există acum un dezvoltator, însă pentru Ișalnița încă nu s-a prezentat nimeni interesat să implementeze proiectul.

"Trebuie să luăm măsuri de siguranță"

Adevărul: După incidentele recente, PSD a depus în Parlament un proiect de lege pentru amânarea închiderii grupurilor pe cărbune. Considerați necesară o astfel de inițiativă?

Cristina Prună: Dacă ne uităm la situația actuală, sigur că trebuie să luăm măsuri de siguranță. Eu spun acest lucru de ani de zile: nu poți scoate din sistem capacități dispecerizabile fără să pui altele similare în loc. Altfel afectezi funcționarea sistemului energetic.

Din punctul meu de vedere, da, este necesar să continuăm discuțiile cu Comisia Europeană și să prezentăm obiectiv situația. Vedem deja că există discuții despre reducerea consumului unor mari consumatori industriali. Este o realitate și cred că nu ne putem permite să punem economia în pericol din lipsa unor capacități care să asigure producția de energie. De aceea cred că această discuție trebuie continuată.

Adevărul: Ce ar trebui să facă România pentru a-și echilibra sistemul energetic, în condițiile în care, de anul viitor, Unitatea 1 de la Cernavodă va intra în retehnologizare?

Cristina Prună: În primul rând, este important să fie finalizată centrala pe gaze de la Iernut, de 430 MW, a Romgaz. Cred că este momentul ca managementul companiei să spună care este termenul realist pentru punerea în funcțiune. Au existat probleme moștenite, însă această centrală trebuia finalizată încă din 2019-2020, iar acum suntem în a doua jumătate a anului 2026 și ea tot nu funcționează.

Apoi avem Mintia. Este o investiție privată și, să spunem, suntem cât de cât în grafic. Vorbim despre 1.700 MW. Mai sunt proiectele de la Turceni și Ișalnița, de aproximativ 850 MW în total, dar aici nu putem vorbi despre termen scurt, pentru că proiectele nici măcar nu au început efectiv.

În paralel, avem nevoie de investiții suplimentare în energie regenerabilă, dar și de capacități de stocare. În ultimele zile s-a vorbit despre faptul că Bulgaria are de șapte ori mai multă capacitate de stocare decât România. Chiar și așa, stocarea nu este suficientă. România are în prezent aproximativ 1,7 GWh capacitate de stocare, ceea ce ar însemna aproximativ 20 de minute de funcționare. Chiar dacă am multiplica această capacitate de șapte ori, tot ar fi insuficient. Totuși, stocarea contribuie la echilibrarea sistemului și trebuie încurajată.

Există deja o lege care stimulează investițiile în stocare. Eu am inițiat-o în Parlament, iar ulterior a fost preluată prin ordonanță de urgență. Ea elimină anumite taxe și tarife pentru energia preluată din sistem în vederea stocării. Este un pas bun.

Cred că mai sunt necesare și alte măsuri, inclusiv pentru prosumatori. În prezent avem aproximativ 360.000 de prosumatori, iar dintre aceștia circa 150.000 au și sisteme de stocare. Putem face mai mult pentru a democratiza accesul la astfel de soluții.

Nu în ultimul rând, trebuie să ne asigurăm că gazele din Marea Neagră vor fi exploatate la timp și vor ajunge în sistem de la începutul anului viitor. Centralele pe gaze, fie că vorbim de Mintia sau de Iernut, au nevoie de aceste resurse pentru a funcționa.

Mai mult decât atât, gazul din Marea Neagră ar trebui valorificat superior, nu doar ars pentru producerea energiei electrice. Ar trebui să dezvoltăm și industria petrochimică, producția de îngrășăminte și alte produse cu valoare adăugată, astfel încât această resursă să contribuie mai mult la dezvoltarea economiei românești.