Greșeala UE care ne face să pierdem competiția cu SUA și China. Economist: „când se distribuie banul public gratis, nu există nicio presiune pe eficiență”
0Raportul Draghi arată că antreprenori inovatori și start-up-uri din Europa „fug” în SUA, chiar dacă UE are fonduri și strategii pentru finanțarea cercetării, inovării, înființarea de start-up-uri mai mult decât generoase. Economistul Radu Nechita explică greșealile pe care le face UE.
Raportul Draghi, care face o radiografie rece a economiei europene, trage un semnal de alarmă, aratând că UE nu reuşeşte să convertească ideile inovatoare în produse comerciale, iar multe startup-uri europene migrează către pieţele din SUA pentru oportunităţi mai bune de finanţare. Asta cu toate că în SUA nu există fonduri publice pentru inovare și nici nu există tot felul de programe și strategii de finanare pentru cercetarte și start-up-uri.
Astfel, raportul Draghi arată că blocul celor 27 de state este amenințat să rămână în urma SUA și a Chinei, la capitolele centrate pe competitivitate, care dau măsura puterii și influenței în lumea de mâine. El propune alocarea a 800 de miliarde de euro pe an pentru inovație până în 2030.
„Adevărul” a discutat cu economistul UBB Radu Nechita, conferențiar la Facultatea de Studii Europene, despre motivele pentru care Europa își pierde cei mai inovatori antreprenori și start-up-urile, în timp ce din punct de vedere al competitivității este depășită de SUA și China.
De ce ne „fug” antreprenorii inovatori în SUA
Adevărul: De ce pleacă în SUA antreprenorii care inovează în UE?
Radu Nechita. Draghi trage niște semnale de alarmă. El punctează faptul că foarte mulți dintre antreprenorii care inovează în Europa, cei care reușesc să breveteze câte o idee cu potențial comercial, pleacă, foarte rapid, din Europa.
La început și până la un anumit nivel, aceștia reușesc să se descurce aici, după care pleacă. Unde? Unde nu este Ministerul Inovării mai dezvoltat și cu mai mulți bani? Nu. Unde există legea inovației sau programul 2050 de inovare sau planul cincinal? Nu se duc în China, se duc în America. De ce? Nu pentru că America este paradisul libertății economice și că la ei totul e perfect. Pentru că la ei este un pic mai multă libertate pe piața de capital și se duc acolo pentru că, cel puțin la nivel ideologic, momentan, încă nu este o hăituire a capitalului și o suspiciune bolnăvicioasă cu privire la bogăție, cum este cea din Europa.
La ce vă referiți când spuneți că există în UE o suspiciune bolnăvicioasă cu privire la bogăție?
Discutam cu niște studenți de aici, din Franța, unde am ținut niște cursuri. Pentru ei, problema inegalității este mai gravă decât problema sărăciei și o confundă cu problema sărăciei. Oameni buni, pe mine nu mă interesează că Bill Gates poate să-și cumpere 1.000.000.000 de pâini. Iar dacă eu acum pot să-mi cumpăr două sau trei pâini, pe mine nu mă interesează că el poate să-și cumpere nu știu câte pâini. Eu știu că eu mi-am ameliorat situația.
Ce nu înțeleg ei este că acest mecanism de redistribuire a bogăției influențează nivelul producției bogăției. Ei cred că prin redistribuire, mărind bogăția redistribuită, cantitatea de bogăție produsă rămâne neschimbată.
Cred că aici este principala eroare făcută de cei care cer mai mulți bani, încă 800 de miliarde de euro pentru fondul de inovare.
Păi, stai un pic, de unde vin banii pentru fondul acela de inovare?
Păi ori vin din impozite - deci înseamnă că vor rămâne mai puțini bani pe mâna oamenilor. Deci, nu oamenii vor decide, vor decide politicienii - ori vin din împrumuturi. Alea de unde se iau? Păi de pe piața de capital. Deci acele 800 de miliarde despre care povestește domnul Draghi că trebuie băgați în investiții, vor veni de pe piața de capital, deci practic este un transfer.
Băncile vor subscrie obligațiuni europene sau obligațiuni emise de state sau de Banca Europeană de Investiții, n-are importanță. Deci economiile oamenilor depuse la bănci vor fi canalizate către aceste obligațiuni și practic va rămâne mai puțin capital disponibil pentru investitorii privați. Și acele 800 de miliarde vor fi investite în programele alese de politicieni.
„Când se distribuie banul public gratis, nu există nicio presiune pe eficiență”
Care sunt criteriile după care vor alege politicienii să distribuie aceste fonduri?
Păi, vor fi criterii politico-ideologice, nu neapărat criterii de eficiență. Când pui tehnocratul preferat al politicianului de stânga sau de dreapta să aleagă, el va alege ce crede el sau ce i-a spus direct cel care l-a numit.
Faptul că antreprenorii primesc, efectiv, fonduri nerambursabile pentru a-și finanța ideile și afacerile, nu ar trebui să facă UE un loc în care start-up-urile și inovația să prospere?
Nu, pentru că banii aceia nu sunt distribuiți după criteriul cine inovează mai mult și cine inovează cel mai eficient. Criteriile de distribuire a acestor fonduri pentru start-up-uri sunt fie primul venit, primul servit, fie cine are mai mulți angajați și așa mai departe.
Acestea diferă de la o perioadă la alta. într-o vreme, cei care cereau bani trebuiau să fac un fel de plan de afaceri, își băteau capul, veneau cu tot felul de chestii, învățau măcar cum să facă acel plan de afaceri, dar în momentul în care te uitai la grila de evaluare, vedeai că acele criterii erau: „cât echipament IT nou ai cumpărat”, „dacă ai investit în energii verzi” și principalul criteriu, în caz de egalitate de punctaj, era câți angajați ai.
Și atunci ce făceau intermediarii specializați în scrieri de proiecte pentru astfel de firme? Încărcau schema de personal a întreprinzătorului potențial cu mai mulți angajați decât are nevoie firma lui. Câștiga fondurile, dar se trezea că firma pică în cap după doi-trei ani.
Unii, înțelegeau foarte bine că n-are cum să fie o firmă viabilă, și, dacă discutăm de start-up-uri, concepeau din start toată povestea respectivă în așa fel încât să poată sifona, să poată deturna banii respectivi către membri ai familiei sau prieteni ș.a.m.d.
Deci când se distribuie banul public gratis, nu există nicio presiune pe eficiență.
De asemenea, se plânge lumea că băncile nu finanțează start-up-uri prin obligațiuni. Nici nu trebuie să le finanțeze, pentru că start-up-urile sunt firme care au risc ridicat de a pierde tot și probabilitate relativ mică, foarte mică de a reuși enorm, de avea creștere extraordinară. Banca, atunci când îți dă bani împrumut, câștigul ei este plafonat practic la dobânda pe care o poate extrage de la tine prin contract.
Degeaba îi spui tu că „dacă rușesc, voi fi miliardar”. Da, dar banca va avea tot 10 sau 15% dobândă la banii împrumutați. Asta dacă supraviețuiești, dacă ești una din cele 100 care supraviețuiește. Ori pe mine, ca bancă, acest contract nu mă interesează, pentru că eu risc să îmi pierd capitalul. Principala misiune a băncii, atunci când dă banii împrumut, este să încerce să nu piardă capitalul, că e banul luat de la oameni, sunt economiile oamenilor.
Start-up-urile se finanțează prin acțiuni, nu prin obligațiuni. Ăcesta este mesajul. Deci trebuie să vină cineva cu capital, știind foarte bine că, domnule, bag 10.000, bag 100.000, bag milionul în firma asta, știind foarte bine că pot să pierd acel milion, dar dacă câștig, devin milionar, miliardar în funcție de cât e ponderea mea în acea firmă.
Deci, vorbim aici despre investiții private, bani privați?
Exact. Ei bine, odată ce am înțeles aceste lucruri foarte simple, odată ce ai înțeles această structură incitativă și povestea cu probabilitățile de reușită și de câștig, îți dai seama că de fapt, cineva care își asumă un risc de a pierde totul vrea și posibilitatea să câștige totul, să câștige din reușita acelui start up, din cele 100 în care și-a investit resursele pentru a diviza, pentru a dispersa riscul.
Cum să nu alungăm antreprenorii din Europa
Dacă, pur și simplu, în Europa nu avem foarte multe persoane care doresc și pot să-și asume riscul de a deveni antreprenori?
Există și diferență de ordin cultural din acest punct de vedere și acolo într-adevăr, este mai greu de schimbat cultura și abordarea. Deci măsurile sunt de termen foarte, foarte lung, să vii și să faci schimbări culturale.
În schimb, ce putem face pe termen foarte scurt este să schimbăm structura incitativă. Adică există un zăcământ de antreprenoriat în Europa, care cu siguranță este mai mic decât cel din America, dar noi îl risipim, îl blocăm cu o serie de bariere inutile.
Hai să facem ceea ce se poate face pe termen foarte scurt, să limităm hiper-reglementarea, să evităm această atitudine...
De exemplu, în Uniunea Europeană încă noi nici nu aveam foarte multe firme care să se ocupe cu inteligența artificială, dar deja se discuta de reglementarea inteligenței artificiale. Deci noi nici n-am apucat bine să ne gândim la inovație, că deja birocrații știu cum s-o reglementeze. E greu de schimbat această atitudine, dar primul pas este să înțelegem că această atitudine este una nocivă.
Ori din raportul Draghi nu transpare faptul că într-adevăr ne dăm seama de erorile pe care le-am comis. Constatăm că fug întreprinzătorii din Uniunea Europeană, fug în America. Și când până și politicienii constată chestia asta, că fug întreprinzătorii cei mai inovatori, situația deja este foarte, foarte, foarte gravă.
Care sunt direcțiile propuse de Draghi pentru a nu mai alunga antreprenorii?
El vorbește totuși despre „nevoie de dereglementare a UE”, dar pare că direcțiile de acțiune pe care le propune domnul Draghi sunt cumva tot în zona în care ne aflăm acum. De exemplu, avem una dintre propuneri „acțiunea comună privind decarbonizarea și competitivitatea”.
Bun, asta o invocă ca o soluție și vai, de aici o să vină creșterea economică. Eu n-am văzut că tocmai acest acest entuziasm de a dansa mai repede decât muzica, ideea de a decarboniza mai repede cât poate duce economia nu este invocată, nu este invocat Green deal-ul ca fiind o cauză a scăderii competitivității.
Domnul Draghi constată că energia este mult mai scumpă în Uniunea Europeană decât în America sau decât în China, dar soluția lui sunt panourile solare, și nu zice „hai să vedem, de ce americanii au și gaze de șist, au și petrol, au și centrale nucleare”. Și da, au în unele state și panouri solare.
În Europa sunt privilegiate niște tehnologii și sunt împinse în față niște tehnologii care se dezvoltăm poate un pic mai repede decât ar fi eficient din punct de vedere economic. Asta înseamnă că toate acele costuri pentru subvenționarea fotovoltaicelor și eolienelor sunt repartizate, sunt aruncate în cârca celorlalte energii, care la rândul lor au fost subvenționate în altă perioadă.
Deci cumva e greu de făcut trierea și probabil un prim pas ar fi să nu mai venim și să subvenționăm nimic, astfel încât într-adevăr să fie criterii de eficiență cât se poate de clare.
Se încarcă comentariile...
