UE a fost depășită, economic, de SUA și China. Ingredientul succesului pe care-l poate „copia” România de la aceste state
0Raportul Draghi trage un semnal de alarmă cu privire la rămânerea în urmă a economiei UE comparativ cu SUA și China, ale căror economii au prins „viteză” în ultimii 20 de ani. Economistul Radu Nechita ne-a explicat ce poate „copia” România de la aceste state pentru a-și dezvolta economia.
Mario Draghi, fost premier al Italiei şi fost preşedinte al Băncii Centrale Europene, a prezentat, zilele trecute, Comisiei Europene un raport pentru salvarea economiei europene şi creşterea competitivităţii acesteia în raport cu economiile care au prins viteză mai mare în ultimii 20 de ani, în special SUA şi China.
În raportul Draghi, specialistul susține că economia UE este împiedicată de un set stufos de reglementări care complică foarte tare viața antreprenorilor.
„Lista problemelor și a criticilor aduse UE este aproape completă: creștere economică slabă, rate ridicate ale șomajului, chiar dacă mai reduse decât în trecut, rămânere în urmă față de SUA după criteriul PIB, PIB/loc, venitul disponibil al populației (acesta „a crescut aproape de două ori mai mult în SUA decât în UE de la începutul secolului”), productivitate, nivel tehnologic („doar 4 din primele 50 de companii tech sunt europene”), populație în curs de îmbătrânire și scădere…”, susține economistul Radu Nechita, conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, expert în Macroeconomie, globalizare și dezvoltare economică, respectiv Economie monetară și Finanțe internaționale.
În raportul Draghi, fostului șef al Băncii Centrale Europene, se arată că mediul european al afacerilor nu este unul favorabil celor mai inovativi întreprinzători:
În UE „avem mulți cercetători talentați și întreprinzători care depun brevete. Dar inovația este blocată la etapa următoare: eșuăm în a face tranziția de la inovație la comercializare, iar companiile inovatoare care doresc să treacă la un nivel superior în Europa sunt stânjenite în fiecare etapă de reglementări restrictive și contradictorii. Drept consecință, mulți întreprinzători europeni preferă să caute finanțare de la fondurile americane de capital-risc și se extind la nivelul superior pe piața de capital din SUA. Între 2008 și 2021, aproape 30% dintre unicornii lansați în Europa – start-up-uri evaluate la peste un miliard de dolari – și-au mutat sediul principal în străinătate, vasta lor majoritate în SUA”.
Dezvoltarea României în secolul al XIX-lea, bazată pe „importul de idei” din Occident
L-am întrebat pe economistul Radu Nechita, în contextul în care UE este criticată dur în raportul Draghi, și sunt luate ca reper SUA și China, ce poate România să învețe de la aceste economii, ce principii și metode poate folosi pentru a-și asigura dezvoltarea economică. Care este cel mai potrivit model pentru România?
„Eu aș dori să încep prin a face câteva precizări cu privire la situația Uniunii Europene. Într-adevăr, în anumite aspecte, performanțele economice din UE sunt îngrijorătoare. Problemele economice ale Uniunii Europene, performanțele reduse au ca și cauză în special măsurile politice luate nu doar acum, ci și în trecut. Vreau să subliniez însă că nu tot ce face Uniunea Europeană este greșit și nu tot ce face Uniunea Europeană este corect. Același lucru este valabil și pentru China și Statele Unite”, explică economistul.
Și atunci întrebarea este cum putem să facem trierea între ce e greșit și ce e corect?
„România s-a dezvoltat accelerat începând cu secolul al 19-lea pentru că s-a inspirat din zonele de unde se putea inspira atunci, adică din Occident, mai exact din Franța. Deci practic a avut loc un import de idei, de metode, de abordări, de sisteme, de reguli din Occident. Creșterea economică, dezvoltarea din a 2-a jumătate a secolului al 19-lea până undeva înainte de Primul Război Mondial, a fost realizată prin ceea ce economiștii numesc transpoziție instituțională. Deci, am copiat regulile care au mers în altă parte cu mai mult sau mai puțin entuziasm, mai mult sau mai puțin complet”, detaliază conferențiarul.
Acest transfer instituțional a fost parțial. De exemplu, spune Nechita, „de la Franța am copiat un centralism administrativ și poate și un anumit intervenționism, în special de la un moment-dat încolo”.
Administrația și economia erau atât de rămase în urmă atunci, încât România practic putea copia fără discernământ sistemul din Vest, pentru că oricum era mai bine decât la noi, crede economistul.
„În Occident, au apărut idei care urmăresc alte obiective decât dezvoltarea economică”
Există o diferență importantă față de situația de atunci.
„Diferența față de situația de atunci, este că noi avem nevoie de discernământ din mai multe motive. Unu este legat de faptul că în acest Occident, în care includ și Uniunea Europeană, și Statele Unite, au apărut o serie de confuzii, au apărut idei care au câștigat teren, în special în ultima vreme, care nu sunt bune, nu sunt favorabile creșterii economice, urmăresc alte obiective decât creșterea, dezvoltare economică”, explică specialistul.
Există o anumită confuzie, o anumită debusolare.
„Întorcându-mă recent în Franța, după mai mulți ani, și stând un pic mai mult și discutând cu studenții de aici, francezi dar și internaționali, cu care am interacțiionat, am constatat efectiv o anumită debusolare din punct de vedere al înțelegerii surselor prosperității Occidentului. În primul rând, mie mi se pare că pesimismul lor este absolut înspăimântător. E o ambianță de-a dreptul depresivă, soarta planetei, soarta UE sunt văzute în termeni apocaliptici. Nu-și dau seama de nivelul de prosperitate la care au ajuns”, povestește economistul.
Dezvoltarea economică a Chinei este un proces firesc. „Este firesc ca, având în vedere populația foarte numeroasă, pe măsură ce se dezvoltă, China să producă mai multă bogăție. Nu știu cine se putea aștepta ca odată ce China s-a deschis și a adus reguli de economie de piață, să rămână ca în perioada comunismului triumfător, când PIB-ul pe cap de locuitor era undeva la câteva sute de dolari pe cap de chinez. Este un proces firesc care arată că tot acest proces de globalizare economică a generat prosperitate nu doar în țările bogate”, susține Nechita.
Bogații devin mai bogați și săracii mai săraci?
În acest context, el precizează că nu este adevărată „povestea” conform căreia „bogații devin mai bogați și săracii tot mai săraci”. „Este contrazisă de această creștere a celei mai populate țări din lume. Același lucru e valabil și pentru a doua cea mai populată țară din lume, India. Și ea a început un proces de liberalizare prin anii 90. De liberalizare, de reducere a reglementărilor, de integrare în circuitele economice mondiale, în piața mondială nu doar a bunurilor, ci și a serviciilor, indienii fiind buni pe partea de servicii IT, de customer service. Toate aceste lucruri s-au tradus în creșterea capacității chinezilor și indienilor de a genera prosperitate”, explică economistul.
Sporul de bogăție produsă în fiecare an a crescut, adică acel Produs Intern Brut (PIB) care este considerat drept etalon atunci când vorbim despre dezvoltarea economiei.
„Ei au înregistrat rate înalte de creștere economică, au produs tot mai mult în fiecare an, motiv pentru care și ponderea lor în totalul bogăției produse pe planetă în fiecare an crește. Atenție însă, PIB-ul, acest indicator preferat al comparațiilor internaționale, arată doar sporul de bogăție produs într-un an, într-o țară. Ne spune prea puțin, indirect, despre stocul de bogăție acumulată. Adică sigur că da, China poate să aibă o rată de creștere de 10% dar stocul de capital, stocul de bogăție pe cap de chinez este mai mic decât cel care este în Germania, Franța sau Statele Unite ale Americii etc”, explică expertul.
Diferențele dintre aceste țări vor rămâne dacă nu apar catastrofe sau aberații pe care le pot face oamenii politici, cum s-a întâmplat, de exemplu, în anii 20-30. „Acea perioadă a fost o perioadă de naționalism economic transpus în politici protecționiste ultra-păguboase care au transformat o criză americană cauzată de erori de politică monetară într-o criză absolut devastatoare, fără precedent și cu nimic comparabil ca ordin de mărime, ulterior. Deci este cea mai mare catastrofă economică din istoria umanității, iar cauzele ei au fost erori de politică monetară amplificate, agravate, urmate, combinate, cum vreți să spuneți, cu pur și simplu blocarea schimburilor internaționale, creșterea taxelor vamale, politici protecționiste care au ruinat țările care le-au practicat și, prin mimetismul de atunci, ideile proaste s-au răspândit mult mai rapid decât ideile bune”, explică specialistul.
Ce putem „copia” de la SUA și China. Ingredientul succesului
În acest context, spune economistul, trebuie să fim foarte atenți, când căutăm surse de inspirație în America, China sau Europa, trebuie să fim foarte atenți la cum interpretăm lucrurile, pentru că fenomenele economice sunt atât de complexe, se întâmplă atât de multe lucruri în același timp, încât este greu să izolezi o singură cauză a unui fenomen economic atât de complex.
„Și trebuie un efort intelectual susținut să înțelegem că, domnule, ca regulă generală, țările care s-au liberalizat mai mult, mai coerent, au înregistrat în timp rate mai ridicate de creștere economică, deci s-au dezvoltat, iar cele care au mers pe contrasens, au restrâns libertatea economică încet, încet au redus capacitatea lor de a produce bogăție”, concluzionează economistul.
Dacă am luat China ca exemplu pozitiv, există și exemple negative precum Venezuela, una dintre țările cu resurse extraordinare și cu o poziționare geografică excelentă. „Până în urmă cu două decenii, poate un pic mai mult, a fost o țară mult mai ferită decât altele de dictaturi. Era o democrație, cât se poate de funcțională, după standardele din America Latină. Dar această democrație a fost, cum să zic, deviată luată ostatică de niște forțe populiste de stânga care au luat măsuri intervenționiste de inspirație comunistă. Fidel Castro și Cuba reprezentau modelul lor, iar încet-încet, o țară cu toate cărțile bune în mână a ajuns să-și înfometeze oamenii și să-și ruineze economia hăituind multinaționalele, încurajând implicit uneori chiar explicit populația să jefuiască supermarket-urile, au naționalizat firme petroliere, că resursele sunt ale poporului venezuelean, după care n-au mai fost în stare să le exploateze, au rămas cu niște fiare pe care nu le mai puteau utiliza și literalmente au ajuns să mănânce animale din grădina zoologică. Deci a fost un dezastru”, detaliază Nechita.
De ce?
„Pentru că această țară a căzut în capcana unui populism care promitea chestii gratis celor care votau cu un anumit partid, zicând că vor plăti ceilalți, în cazul de față străinii, multinaționalele sau mai știu eu cine”, explică economistul.
Cea mai importantă explicație a diferenței dintre cele două state, China și Venezuela, este „legată de orientarea spre mai multă libertate individuală sau mai puțină, mai multă putere de decizie a factorului politic sau mai puțină. De fapt, când vorbim despre stat, ca despre acel duh binefăcător care are toate soluțiile pe care le vedem propuse și de partidele de la noi, vorbim, de fapt, de politicieni. Când oamenii zic „statul vine și face, și drege, și intervine” este vorba de politicieni. Aici se despart apele dintre succesul și eșecul economiei, restul sunt detalii care pot agrava sau a atenua un pic măsurile respective”, concluzionează Radu Nechita.
Se încarcă comentariile...
