Exclusiv Efectele măsurilor economice promise de Trump. Economist: „o operațiune similară a dus la căderea Uniunii Sovietice”
0Creșterea taxelor vamale promisă de Trump și amenințarea UE cu taxe dacă nu cumpără mai multe produse americane reprezintă vești proaste pentru economia mondială, spune economistul Radu Nechita. Singura veste bună este decizia de a majora producția de petrol și gaze.

Donald Trump a avertizat că țările europene vor fi supuse unor taxelor vamale, deoarece nu tratează corect SU.A
„Ne tratează foarte rău. Ei nu ne cumpără mașinile sau produsele noastre agricole. De fapt, nu iau mare lucru. (...) Deci, sunt buni pentru taxe vamale”, a transmis președintele SUA Donald Trump într-o conferință de presă.
În timpul campaniei sale prezidențiale, Trump a denunțat deficitul comercial al SUA față de UE, comparând blocul european cu o „mică China” care „profită” de pe urma primei puteri economice a lumii.
Deficitul comercial al SUA în comerțul cu UE s-a ridicat la 131 de miliarde de dolari în 2023, potrivit datelor reprezentantului Casei Albe pentru Comerț (USTR) și este concentrat în principal pe patru țări, Germania, Franța, Irlanda și Italia.
Înainte de a fi reales, Donald Trump amenințase deja UE cu impunerea de taxe vamale asupra produselor europene, cu excepția cazului în care blocul își majorează achizițiile de petrol și gaze americane.
Trump a mai asigurat că administrația sa discută despre „taxe vamale de 10% asupra produselor chinezești, deoarece trimit fentanil în Mexic și Canada”, care în final este consumat în Statele Unite.
„Probabil este 1 februarie, asta e data la care ne uităm”, adăugat Donald Trump.
„Taxele vamale sărăcesc pe toată lumea”
Economistul Radu Nechita, cadru didactic la UBB, comentează ideea de creștere a taxelor vamale: „Economiștii sunt diferiți, există mai multe școli de gândire, ne certăm de la foarte multe lucruri, dar avem multe lucruri cu care suntem de acord, mai ales unele dintre ele foarte, foarte importante. Și puține lucruri atrag consensul în rândul economiștilor mai mult decât ideea de liber schimb, ideea că taxele vamale și blocarea schimburilor transfrontaliere este o strategie păguboasă care sărăcește pe toată lumea”.
Economistul susține că taxele vamale sunt plătite, în ultimă instanță, de consumatorii din țara care le introduce sau care le mărește.
„Cineva care înțelege mai mult management decât economie, cum pare să fie cazul lui Trump, crede că majorarea taxelor vamale asupra produselor chinezești sau mexicane sau canadiene va fi plătită de chinezi, mexicani sau canadieni. Ori nu este așa”, spune Nechita.
Taxele vamale, precizează el, fac o redistribuire de bogăție în interiorul țării care le practică: „Arta perversă a politicienilor este să prezinte un război civil între producători interni și consumatori interni ca fiind un război internațional de apărare a producătorilor naționali împotriva producătorilor străini”.
Rezultatul taxelor vamale este că se transferă resurse de la consumatorii interni către producătorii interni.
„Societatea în ansamblu este mai săracă dacă se practică astfel de politici protecționiste decât dacă nu le-ar practica. Bineînțeles, acest proces îi afectează pe producătorii externi, dar rezultatul este că se produce mai puțin la scară planetară decât s-ar putea produce fără taxe vamale. Deci, toată umanitatea este sărăcită prin politicile taxelor vamale”, arată specialistul.
Economistul propune și un exemplu: „Imaginați-vă cam cât de bine ar funcționa economia românească dacă fiecare județ ar alege să își stimuleze economia și producătorii interni punând taxe vamale pe importurile de la producătorii din alte județe. Economia românească ar merge mai bine sau mai rău decât... în situația de azi?”
Răspunsul lui Nechita: „s-ar prăbuși toată economia românească”
Asta s-a întâmplat înainte de Marea Criză
Economistul face apel și la istorie în demonstrația sa: „Trebuie să vedem ce s-a întâmplat într-o perioadă istorică în care foarte mulți Trumpi de diverse orientări politico-ideologice au introdus și au mărit semnificativ taxele vamale. În anii 20 și 30, schimburile internaționale au fost stânjenite, blocate cu diverse măsuri printre altele creșterea semnificativă a taxelor vamale, în special după 1929. Deci acea perioadă se numește în economie Marea Criză”
Americanii au introdus, în 1929-1930, taxe vamale foarte, foarte mari. „Ceea ce, într-adevăr, aparent i-a ajutat pe unii producători interni, dar pe de altă parte i-a încurcat pe consumatori. Aceleași politici păguboase au fost adoptate ca reacție la politicile americane de către o mulțime de alte țări. Deci protecționismul a crescut după Primul Război Mondial, dar în anii 30 s-a ajuns la o creștere foarte mare. Rezultatul a fost ceea ce se numește Marea Criză, cea mai mare criză economică din istoria umanității”, detaliază economistul.
Procesul de deglobalizare și de blocare a schimburilor internaționale este o catastrofă pentru toată lumea, spune Nechita, dar în special pentru oamenii obișnuiți care nu reușesc să navigheze prin aceste prevederi la fel de ușor cum unii bogati sau mari firme cu protecție politică.
„Asta este cea mai mare amenințare, amenințarea unui protecționism care ar destructura complet comerțul nord-american”, arată cadrul didactic.
El a amintit de acordul de liber schimb Nord-American - NAFTA (North American Free Trade Agreement) care a creat o zonă liberă de schimb pentru SUA, Canada și Mexic. „Acel acord a ajutat foarte mult nu doar Mexicul și Canada, dar a ajutat inclusiv Statele Unite ale Americi. Sunt numeroase studii care arată că într-adevăr unele firme au trebuit să se delocalizeze din America în Mexic, de exemplu, dar prosperitatea mexicanilor nu s-a făcut în dauna prosperității americanilor, ci s-a ameliorat per total în medie pentru toți participanții la acel acord”, detaliază economistul.
El susține că la politicile de liberalizare a schimburilor, beneficiile sunt repartizate pe întreaga populație. „Costurile sunt localizate. Cineva care își pierde un job care este delocalizat, într-o primă etapă este afectat. Și atunci, dacă este să ținem cont de realitatea asta economică, socială și politică, ar trebui să punem bazele unor politici care să ajute la această tranziție, la această adaptare. Dar este important că acele politici să ajute la adaptare, să ajute schimbarea nu s-o blocheze.”
Obiectivul de a avea o balanță echilibrată – un nonsens
Vis-a-vis de solicitarea lui Trump de a echilibra balanța comercială SUA cu Uniunea Europeană, Radu Nechita susține: „iarăși este o înțelegere rudimentară a schimburilor comerciale care au loc la nivel mondial. Este o eroare deosebit de gravă. În primul rând, schimburile nu au loc între țări sau între zone economice. Schimburile au loc între firme. Dacă o firmă americană exportă în Europa, ea nu exportă europenilor, ea exportă clienților săi. Deci există niște cumpărători, există niște europeni care consideră că e mai bine pentru ei să cumpere Ford în loc să cumpere Renault sau Volkswagen.”
E mai bine să exportăm mai mult decât să importăm? E mai bine să intre mai mult capital în țară sau să plece capitalul de la noi?
„Oamenii vor răspunde afirmativ la ambele întrebări. Aceste două lucruri sunt imposibile simultan. O balanță comercială deficitară înseamnă că intră capital în țară. O balanță comercială excedentară înseamnă că iese capital din țară. Deci, cum să zic, asta nu e ideologie, e contabilitate. Un om care uitându-se la situația economică a unei țări se concentrează pe acest indicator și doar pe acest indicator, fără să se întrebe cum vine capitalul care compensează deficitul balanței comerciale, este un ignorant economic. Îmi pare rău dacă sună așa brutal, dar asta este situația. Dacă îmi spune că o țară are deficit al balanței comerciale și atât, eu nu pot să spun despre ea dacă este într-o situație bună sau rea. Nu este o informație relevantă. Este o informație care poate să ne ajute la înțelegerea realității, dar nu este o informație relevantă”, explică economistul.
El crede că obiectivul de a avea balanță comercială echilibrată cu fiecare stat sau cu fiecare spațiu economic este „un nonsens”.
„Drill, baby, drill!”, o veste bună
Una dintre formulările pe care le-am auzit foarte des la Donald Trump a fost: „Drill, baby, drill!”, prin care îndemna companiile americane să intensifice extracția de petrol
„Sigur, protecția medului este ceva foarte important și trebuie să ne pese, trebuie să reducem poluarea. Ca economiști, ne interesează și cât costă acele politici. Trebuie să vedem dacă politicile pe care le punem noi în practică pot să atingă obiectivul pe care ni-l propunem și împiedicarea schimbărilor climatice. Poate ar fi mai puțin costisitor să ne adaptăm la niște schimbări climatice. Nu se merge pe totul sau nimic. Trebuie să vedem un pic, să analizăm dacă este strategia potrivită”, susține Nechita.
El crede că politica verde a UE este falimentară, în contextul în care Uniunea Europeană produce cam sub 10% din emisiile de CO2. „Noi venim să încercăm să le reducem la jumătate, în condițiile în care India, China și alte țări le măresc. Înseamnă că rezultatul pe care ni-l dorim la nivelul planetei nu va fi atins”. În plus, spune el, nu numai că acest rezultat nu va fi atins, dar noi ne nenorocim industria.
„Practic, acest drill baby drill înseamnă relansarea politicilor de valorificare a resurselor energetice în loc de păstrarea lor pentru un ipotetic viitor în care probabil nici măcar nu le vom mai folosi pentru că vom avea tehnologii mai bune de a produce energie decât scoțând cărbuni sau petrol din străfundurile Pământului. Momentan, aceste resurse sunt acolo, le putem folosi, este mai eficient să producem energie utilizându-le și președintele Trump ia decizia valorificării acelor resurse energetice. America este unul dintre exportatorii de gaz și de petrol cei mai mari din lume”, arată cadrul didactic.
Rezultatul are legătură cu politica internațională și chiar cu războiul din Ucraina.
„Această capacitate a Statelor Unite, de a pune la dispoziția celor care au nevoie de surse de energie, reduce dependența noastră colectivă, a umanității în general, de diverse dictaturi agresive și dubioase. Asta este, zic eu, probabil cea mai bună veste: poziționare critică față de excesele unui ecologism prost înțeles și ultra ideologizat, ineficient ecologic și păgubos economic”, spune economistul.
O operațiune similară a dus la căderea Uniunii Sovietice
Va duce la scăderea prețului energiei la nivel mondial?
„Cel mai probabil da, adică în momentul în care se mărește oferta de petrol, dictaturile care se bazează pe această resursă se vor vedea cu izvoarele prosperității lor micșorate și vor trebui să schimbe un pic viziunea. Cea mai mare sursă de alimentare a bugetului Federației Ruse este exportul de materii prime, în special energie,” spune el.
O operațiune similară a dus la căderea Uniunii Sovietice. „De la începutul anilor 80 a început așa numitul contrașoc petrolier, în sensul că prețul petrolului a înregistrat o tendință de scădere semnificativă până la nivelul când în anii 90, la începutul anilor 90, înaintea războiului din Golf, nivelul prețului era în termeni reali mai mic decât în urmă cu 15 sau poate chiar 20 de ani.”
Rezultatul? Uniunea Sovietică nu a mai putut exportând o resursă la prețul care era atunci ridicat pe piața internațională și le permitea să-și finanțeze armata și tot felul de operațiuni militare.
„În momentul în care prețul petrolului a scăzut, și Statele Unite ale lui Ronald Reagan și-au dublat cheltuielii militare. Uniunea Sovietică n-a mai putut să joace jocul ăsta. Statele Unite au putut să-și dubleze cheltuielile militare, sovieticii nu. Motiv pentru care s-au semnat acele tratate de dezarmare, iar sărăcia populației a pus presiune pe decidenții politici care au încercat să restructureze sistemul sovietic și atâta l-au restructurat până s-a prăbușit cu totul”, arată Nechita.
El crede că „acest proces este probabil să se întâmple și în viitor, dacă va scădea prețul energiei, prețului petrolului, prețul gazelor. Eu la asta m-aș aștepta, dacă nu apar niște conflicte deschise suplimentare, niște conflicte armate prin zona Golfului sau prin alte părți.”