Economişti: Salariul minim european va avea efecte negative în România

Creşterea salariului minim european la 60% din salariul mediu ar putea avea efecte negative în lanţ în România, chiar dacă veniturile nete ale circa 25% dintre angajaţi vor creşte cu 500 - 600 lei, consideră economiştii EY.

Condiţiile echitabile de muncă sunt centrul unei economii de piaţă funcţionale. Cetăţenii se aşteaptă ca Uniunea Europeană să le ofere niveluri ridicate de bunăstare, în timp ce economia se îndreaptă către modele de creştere mai ecologice şi mai digitalizate. Veniturile adecvate sunt esenţiale pentru asigurarea condiţiilor de muncă echitabile şi a nivelului de trai decent pentru angajaţii europeni. Pentru a răspunde acestei provocări, la nivelul Uniunii Europene (UE), vor avea loc în perioada următoare discuţii între Comisia Europeană (CE), mediul de afaceri şi sindicate pentru a introduce un salariu minim şi echitabil pentru toţi angajaţii din UE.

Perioada de consultare a început deja în ianuarie 2020 şi va dura aproximativ şase săptămâni. Rezultatele urmează să se concretizeze într-o propunere care va fi prezentată în vara acestui an şi încorporată într-un plan de acţiune ce va fi publicat în 2021.

Această propunere are scopul de a stabili o formulă de calcul a salariului minim la nivel european şi nu va reprezenta o sumă anume, întrucât diferenţele între salariile minime actuale în statele membre UE sunt considerabile. Mai exact, salariul minim va fi stabilit într-un mod transparent şi previzibil în conformitate cu practicile naţionale şi respectând autonomia partenerilor sociali. 

După cum se ştie, în România, salariul minim se situează mult sub media salariilor statelor membre. Dacă ne uităm la datele Eurostat, la 1 iulie 2019, salariile minime lunare variau considerabil între statele membre, de la 286 euro în Bulgaria, la 2.071 euro în Luxemburg, media europeană fiind de 932 euro. Important de menţionat este că pentru statele membre UE, care nu se află în zona euro, precum Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia şi România, nivelul salariilor minime este influenţat de cursurile de schimb utilizate pentru a converti moneda naţională la euro.

Îngrijorător pentru România este şi proporţia angajaţilor care câştigă salariul minim. Datele prezentate de CE ne arată că ponderea lucrătorilor care câştigă salariul minim în UE este estimată la niveluri care variază de la sub 5% (de exemplu, în Malta, Belgia, Cehia) până la aproximativ 25% (în România). Observăm, astfel, că ocupăm ultima poziţie în rândul statelor membre în ceea ce priveşte proporţia angajaţilor care au fost plătiţi cu salariul minim la nivel naţional.

Se urmăreşte, astfel, stabilirea unui cadru pentru determinarea salariului minim la nivel european, mai exact, se are în vedere calcularea acestuia la aproximativ 60% din salariul mediu din statele membre. Datele Institutului Naţional de Statistică din noiembrie 2019 ne arătau că, în România, salariul mediu net era de aproximativ 3.200 de lei, în timp ce salariul minim pe economie era de 1.160 de lei, acesta din urmă reprezentând 36% din salariul mediu. În acest context, pentru a ajunge la 60% din salariul mediu net, salariul minim ar trebui să crească cu 760 de lei, ajungând la 1.920 lei net. Potrivit însă prevederilor legale, în 2020, salariul minim brut pe economie este stabilit la 2.230 lei, ceea ce ar însemna un salariu net de 1.346 lei. Legea bugetului stabileşte un salariu mediu brut de 5.429 lei, adică 3.176 lei net. În acest context, pentru a ajunge la 60% din salariul mediu net, salariul minim ar trebui să crească cu 559 lei, ajungând la 1.905 lei net (pentru această analiză nu am luat în calcul salariul diferenţiat).

La nivelul angajatorilor, creşterea salariului minim s-ar transpune într-o uşoară creştere a costurilor cu angajaţii. În condiţiile în care costurile salariale în UE ar creşte considerabil, un efect pe care am putea să îl vedem este migrarea companiilor în alte state non-UE cu un cost favorabil al forţei de muncă. Însă, trebuie să avem în vedere faptul că, în momentul în care o companie decide să facă o investiţie sau o dezinvestiţie, costurile salariale nu sunt singurul factor de analizat. 

La o primă vedere, pentru angajaţi, o creştere a salariului minim ar presupune venituri mai mari şi un nivel al bunăstării mai mare. Totuşi, acest lucru este înşelător, întrucât în acest context va creşte şi rata inflaţiei ce se va resimţi în preţul produselor şi al serviciilor. Mai mult, în anumite cazuri, creşterea salariului minim va determina o scădere a beneficiilor sociale pentru că nu s-ar mai îndeplini criteriile de eligibilitate pentru anumite forme de sprijin. Din punctul meu de vedere, doar creşterea salariului minim nu va însemna neapărat şi reducerea inegalităţii între cei cu salarii mari şi cei cu salarii mici şi nu va îmbunătăţi considerabil nivelul de trai al oamenilor. Problema inegalităţii este amplă şi pentru a o aborda este nevoie de o întreagă serie de politici publice şi de măsuri. 

Creşterea salariului minim este una dintre acestea, însă nu este singura soluţie. Studii recente   au demonstrat că politicile care încurajează rate mai mari de economisire şi reducerea costurilor de construcţie pentru gospodării pot oferi o mai bună securitate economică familiilor aflate în dificultate. În plus, este imperativ ca cetăţenii să aibă acces facil la educaţie şi la programe de formare profesională. Investiţiile în capitalul uman reprezintă cea mai bună modalitate de a creşte bunăstarea individuală şi de a îmbunătăţi forţa de muncă. Echitatea în educaţie ar putea aduce un standard minim de bunăstare. 

Având în vedere şi revoluţia digitală, un pas important pentru a ajuta forţa de muncă să se pregătească pentru locurile de muncă ale viitorului va fi furnizarea de noi abilităţi necesare pentru a face faţă schimbărilor de pe piaţa muncii. Ca atare, angajatorii vor trebui să investească mai mult în formarea angajaţilor lor. În plus, guvernele lumii să găsească o soluţie şi să stimuleze aceste investiţii în capitalul uman. Astfel de stimulente ar putea acoperi, printre altele, cheltuielile cu pregătirea şi educaţia.

„În concluzie, salut ideea de a introduce un salariu minim la nivelul statelor membre, însă, pentru a-şi atinge scopul, şi anume creşterea bunăstării populaţiei, trebuie avute în vedere politici publice ample în mai multe domenii ale economiei, de exemplu, în învăţământ şi sănătate. Să nu uităm că problema inegalităţii este intens dezbătută la nivel mondial, unde există iniţiative de introducere a unui venit minim garantat pentru toate persoanele. Într-o lume în care munca nu poate fi garantată, şi care, de cele mai multe ori, nu este capabilă să acopere nevoile umane de bază (hrană, locuinţă, sănătate, educaţie), există din ce în ce mai mulţi susţinători ai venitului de bază garantat. Deşi la acest moment pare un subiect utopic, consider că merită să fie dezbătut”, consideră  economistul Mihaela Mitroi, Partener, Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România.