Echipa de polo a României: campioni împotriva tuturor

Echipa de polo pe apă a României s-a calificat la Olimpiadă după 16 ani de absență. Aflați în aceeași grupă cu marile favorite la titlul olimpic, căpitanul Cosmin Radu și băieții lui știu mai bine ca oricine cum e să lupți împotriva tuturor. Împotriva condițiilor, a logisticii și, mai ales, a indiferenței celor din jur.

Cu patru ani în urmă, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Vară de la Beijing, Asociația de Polo pe Apă a Statelor Unite ale Americii lansa, timp de o lună încheiată, o campanie națională care avea să scrie istorie. Sloganul care însoțea vizualurile: „Cel mai intens sport din Beijing. Dar tu vezi doar jumătate din el!”. Un adevăr adesea trecut cu vederea, având în vedere că partea realmente palpitantă din spatele paselor și golurilor din bazin se desfășoară acolo unde publicul nu are acces: sub apă.

Aflaţi mai multe despre ediţia specială Forbes România dedicată Jocurilor Olimpice şi despre cele 4 variante de copertă.

„Ce pumni, ce picioare, ce lupte se dau acolo”, râde Cosmin Radu (31 de ani, foto sus STANGA), căpitanul naționalei de polo pe apă a României, iar Andrei Iosep (34 de ani, foto sus DREAPTA), care joacă pe poziția de extremă în lot, completează, mucalit: „Da, dar nu se compară cu fetele... acolo să vezi lovituri”. După care râde: „Dar le și place, e parte din farmecul jocului”.

Deși pentru un neavizat lucrurile par destul de simple, polo pe apă este un sport dur, de forță, cu deosebirea că eforturile și întreg travaliul unui meci nu se văd de către publicul larg decât la olimpiadă și la mondiale, unde sunt montate camere subacvatice. În rest, vizibilă este doar jumătatea de deasupra apei, adesea destul de statică. „Un meci de polo va fi întotdeauna mai puțin spectaculos la televizor decât pe viu”, recunoaște Cosmin. Tocmai de aceea, în ultimii ani s-au făcut schimbări importante în materie de reguli la nivel internațional, în încercarea de a-l dinamiza și de a-l face, implicit, mai atractiv pentru publicul larg. „Polo-ul actual e mult mai puternic decât acum 20 de ani”, crede și Andrei. „La cât de calm se juca pe-atunci, o echipă din anii ’90 ar fi probabil spulberată după regulile din ziua de azi.” Ca dovadă, cu două decenii în urmă meciurile se încheiau cu scoruri „cuminți” – 2 la 1, 3 la 2 – în timp ce, în prezent, vorbim de finale unde tabela vede ușor un 15 la 14 sau 16 la 13. 

„E un fel de wrestling în apă”, râde Andrei Iosep, dar gluma e glumă doar pe jumătate.

Citiţi mai multe pe forbes.ro!