Analiză Discuție aprinsă despre impozitul progresiv după propunerea ministrului Muncii. Cum e în alte state
0Vehiculată periodic în ultimii ani, în ciuda opoziției societății civile și a unor economiști de renume, impozitarea progresivă a veniturilor a fost readusă din nou în atenție, de data aceasta chiar de ministrul Muncii, Florin Manole. Reacțiile pro și contra ale românilor n-au întârziat să apară.
Ministrul Florin Manole a declarat recent că este necesară reintroducerea impozitării progresive, pe care o consideră o soluție aplicată „în orice țară civilizată din Uniunea Europeană”. „Este soluția pentru a nu pune presiune egală pe cei cu venituri mici și pe cei cu venituri mari”, a punctat ministrul, precizând că impozitarea progresivă „are în spate rapoarte ale Comisiei Europene, ale Băncii Mondiale și analize care arată cât de mulți bani am putea colecta în plus. Este extrem de importantă”.
Impozitul progresiv a fost utilizat în România în mai multe perioade istorice, cea mai recentă fiind cea de după Revoluția din 1989 până la finalul anului 2004:
- 1990 – 2004: După căderea regimului comunist, România a aplicat un sistem de impozitare pe cote progresive. În anii '90, existau grile de impozitare care ajungeau până la 60% pentru veniturile mari. În ultima sa formă (până în decembrie 2004), sistemul avea cinci praguri de impozitare: 18%, 23%, 28%, 34% și 40%.
- Înainte de 1989: În perioada regimului comunist s-a aplicat, de asemenea, o formă de impozitare progresivă sau diferențiată pe venituri.
- Perioada interbelică: Impozitul progresiv a fost reglementat și utilizat și în primele decenii ale secolului XX (de exemplu, prin legi din 1923 sau 1933).
Sistemul a fost eliminat începând cu 1 ianuarie 2005, când a fost introdusă cota unică de impozitare (inițial de 16%), sub guvernarea Tăriceanu. În prezent (ianuarie 2026), reintroducerea impozitului progresiv este un subiect recurent de dezbatere politică și economică.
Începând cu anul 2010, ideea reintroducerii impozitului progresiv a fost vehiculată constant, fiind inițiate chiar și proiecte de acte normative în acest sens.
Economiștii critică impozitul progresiv
Măsura a fost, de-a lungul timpului, aspru criticată de economiști. Analistul Adrian Negrescu a declarat recent că reintroducerea impozitului progresiv îi va determina pe români să nu-și mai declare veniturile.
„Impozitul progresiv este un mod de taxare care vine să ofere o taxă mai mică celor cu salarii mai mici și un impozit mai mare celor care câștigă mai mult. Unii i-ar spune echitate fiscală, alții i-ar spune că e de fapt o sancțiune fiscală pentru cei care au ,,tupeul’’ de a câștiga mai mult în România.
Ideea impozitului progresiv este bună pentru majoritatea populației, pentru că oricum salariile sunt mici la noi, însă doar în teorie pentru că în realitate, odată cu creșterea economică așteptată în anii următori, marea majoritate va ajunge să plătească procentual taxe mai mari pe salarii, pe venituri, decât în prezent.
Aș vrea ca cei ca susțin ideea impozitului progresiv să vină cu un studiu de impact care să prezinte avantajele acestui sistem de taxare în condițiile în care mai mult de 90% dintre români își câștigă veniturile exclusiv din salarii. Altfel spus, impozitul progresiv, în România, nu va face altceva decât să pună taxe mai mari pe salariile oamenilor”, a declarat analistul.
Negrescu: Aplicarea este aproape imposibilă din punct de vedere tehnic
Acesta a explicat că, în plus, este probabil să mai genereze un efect nedorit, „să determine tot mai mulți români să își ascundă veniturile, de teamă să nu treacă la clasa superioară de impozitare, altfel spus să plătească mai mult”.
Pare că susținătorii impozitului progresiv nu văd aceste probleme, dovadă că marea majoritate a discursurilor converg către ideea că statul va aduna mai mulți bani. Din buzunarele noaste, bineînțeles.
Dincolo de aceste aspecte, aplicarea impozitului progresiv este, în acest moment, aproape imposibilă din punct de vedere tehnic, ANAF nevând o bază concretă cu toate datele privind veniturile românilor. Statul se bazează în continuare pe declarațiile făcute de populație și nu reușește, de exemplu, să taxeze veniturile obținute din chirii. Este poate cel mai bun exemplu de sursă de finanțare care, chiar și cu impozitul progresiv, nu va fi scoasă la lumină.
De aceea cred că soluția este o cotă unică mai redusă, ușor de aplicat, care să-i determine pe români să își ,,albească’’ toate veniturile, măcar de teama sancțiunilor.
Cota unică și-a dovedit viabilitatea, este simplă, ușor de aplicat și pro business, adică îți dă posibilitatea de a munci mai mult, de a câștiga mai mult”, a declarat Negrescu pentru Adevărul”.
Glăvan: Doar crește birurile
Profesorul Bogdan Glăvan se opune vehement impozitării progresive, deși aceasta a fost recomandată insistent de Comisia Europeană, de Banca Mondială și de FMI. „Vom vedea ce se întâmplă cu veniturile din impozitarea salariilor... de asta nu sunt proști, ci doar ticăloși acei miniștri și politicieni care avertizează că, mai devreme sau mai târziu, „va trebui” să decretăm impozitarea progresivă, adică creșterea impozitului pe salarii”, explică economistul.
Rezumând, la final Bogdan Glăvan explică de ce, în opinia lui, decizia Guvernului Bolojan de a crește „birurile” este una dezastruoasă pentru economie și nu are cum să fie o strategie câștigătoare. El crede că acest plan va aduce doar sărăcie și va priva economia de resursele pe care companiile private vor fi obligate să le ofere statului, riscând în acest fel să rămână subdezvoltate sau chiar să falimenteze pe fondul taxelor și impozitelor tot mai greu de suportat.
Ce spun românii
Intenția de reintroducere a impozitului progresiv pe venituri a stârnit ample reacții și pe rețelele de socializare, atât pro, cât și contra.
„Dacă ar rescrie total sistemul fiscal dezastruos pe care îl avem acum în România, și ar da copy-paste la sistemul fiscal din UK sau Olanda de ex (praguri de 0%, 20%, 40%, 50% și binențeles reducerea contribuțiilor sociale): ar aduce mai mulți bani la buget; majoritatea oamenilor ar câștiga mai mulți bani decât câștigă acum”, a scris un participant la discuție.
„Cota unică merită când se vrea accelerarea dezvoltării (a fost benefică introducerea ei în 2004). Acum însă, suntem o țară dezvoltată și e o frână pentru România, iar cea mai mare problema e că nu aduce suficienți bani la buget”, a opinat un altul.
„Te rog spune-mi cum se aduc mai mulți bani la buget dacă facem impozit progresiv pe muncă începând de la 0%? Chestia asta merge doar în țările în care fiecare om primește brutul acasă și își plătește el impozitul, iar la noi firma plătește 43% pe toate salarile”, a scris un alt internaut.
Ducând discuția spre frica politicienilor că pot pierde electoratul, un alt participant la discuție a scris: „Adică "hai să nu implementăm taxare progresivă așa cum e în orice țară, ci să mărim impozitul pe venit la fraierii burghezi cu salarii de peste 8k că oricum ăștia nu ne votează". Impozitarea progresivă „are în spate rapoarte ale Comisiei Europene, ale Băncii Mondiale și analize care arată cât de mulți bani am putea colecta în plus. Este extrem de importantă”, a concluzionat Florin Manole. Adică nu impozitare progresivă cum este în vest, ci o taxă în plus pentru cei cu salarii mari”.
Exprimându-și temerea că impozitul progresiv va ajunge la 60% pentru cei cu venituri mari, un alt internaut a concluzionat: „O să bage impozitare progresivă și sunt convins că primul prag o să fie 40-45% cât plătește majoritatea în România acum, apoi poate și impozit de 60% pe venituri de peste 7.000 lei”.
„Ok, hai să ne gândim altfel la problemă”, a încercat un altul să liniștească apele. „Dacă se introduce taxarea progresivă, o să între o suma X mai mare în bugetul statului și. Și ce ? La un moment dat oricum o să fie sifonați și banii aia și o să meargă “unde trebuie”, rezultând în fix nimic…. E o soluție temporară pentru un sistem permanent bolnav”, a scris el.
„De ce să faci reforme când poți să taxezi fraierul cu brutul la vedere. PSD-iștii nu-s afectați, ei oricum câștigau din contracte cu statul sau prin cumularea veniturilor din mai multe surse tot de la stat. Doar nu credeați că Ciolacu sau Grindeanu au averi pentru că au economisit”, a completat un alt internaut.
„Impozitarea progresivă nu merge în România. Dacă se va reintroduce măsură asta tot ce ce va obține va fi migrarea salariilor spre zona gri. Cam așa cum se întâmplă când am mai avut tipul asta de impozitare”, a adăugat un alt participant la discuție.
În prezent, venitul este impozitat cu o cotă unică de 10%, la care se adaugă contribuțiile pentru pensii de 25% și cele pentru sănătate de 10%.
Țările din Europa cu cele mai mari și cele mai mici impozite pentru angajați
România practică din 2018 o cotă de impozit pe venit de 10% aplicabilă tuturor angajaților, însă sunt state europene care percep și de peste trei ori mai mult, în timp ce altele practică o cotă puțin mai mare decât jumătate din ce plătesc românii.
Cotele impozitului pe venit variază semnificativ în Europa, țările nordice plătind cele mai mari impozite, iar țările est-europene cele mai mici.
Raportul OCDE privind impozitarea salariilor în 2025 analizează ratele de impozitare folosind mai mulți indicatori, scrie Euronews în analiza sa concentrată pe impozitul pe venit ca pondere din câștigurile salariale brute. Aceasta arată ce parte din salariul dumneavoastră este alocată impozitului pe venit. Contribuțiile la asigurările sociale nu sunt incluse în acest calcul.
Persoană singură fără copii
Printre cele 27 de țări incluse în raport - inclusiv 22 de state membre ale UE, Regatul Unit, trei țări AELS și Turcia - impozitul pe venit ca procent din câștigurile salariale brute pentru o persoană singură fără copii în 2024 a variat de la 6,2% în Polonia la 35,7% în Danemarca.
Aceste cifre se aplică persoanelor care câștigă 100% din salariul mediu din țările lor respective. Dacă o persoană câștigă mai mult sau mai puțin decât media, impozitul pe venit se modifică și el - așa cum vom explora mai jos.
Printre primele cinci economii ale Europei, Italia a avut cea mai mare rată a impozitului pe venit, de 20,9%. Celelalte s-au situat în jurul a 16%: Germania și Franța (ambele 16,7%), Spania (16%) și Regatul Unit (15,5%).
Grafic Euronews
Cotele impozitului pe venit sunt în general mai mari în țările nordice. Cu excepția Suediei (16,1%), toate au avut cote de aproximativ 20% sau mai mari. Cote similare au fost observate și în Belgia și Irlanda.
Pe lângă Polonia, alte cinci țări au avut cote de impozit pe venit de 12% sau mai mici: Slovenia, Grecia, Elveția, Slovacia și Cehia.
Cuplu cu un singur venit și doi copii
Pentru cuplurile cu o singură sursă de venit și doi copii în întreținere, impozitul pe venit a variat de la -12,8% în Slovacia la 32% în Danemarca. Germania a înregistrat, de asemenea, o cotă negativă de -0,1%, plasând ambele țări în categoria rambursărilor.
O cotă de impozitare negativă arată că impozitele au fost rambursate, nu deduse. Această rambursare este în mare parte separată de alocațiile familiale standard.
Primele patru țări cu cele mai mari rate de impozitare pe venit din această categorie au fost toate națiunile nordice. Suedia a depășit, de asemenea, atât media OCDE, cât și media UE-22.
Printre cele mai mari cinci economii ale Europei, ratele impozitului pe venit pentru cuplurile cu o singură sursă de venit și doi copii au fost semnificativ mai mici în Franța și Spania în comparație cu persoanele singure fără copii — scăzând de la aproximativ 16% la aproximativ 10% în ambele țări.
Cotele impozitului pe venit au fost, de asemenea, sub 5% în Elveția, Slovenia, Portugalia, Cehia și Polonia.
Cuplu cu două venituri din familie și doi copii
Pentru cuplurile cu două persoane care contribuie la venit și doi copii, cotele impozitului pe venit au variat de la 1,6% în Slovacia la 35,7% în Danemarca.
Acest tabel facilitează observarea modului în care impozitul pe venit variază în funcție de numărul de persoane care au venituri dintr-o gospodărie și de prezența copiilor, reflectând politica fiscală a fiecărei țări.
În general, persoanele singure fără copii plătesc cel mai mare impozit pe venit. Nu există nicio țară în care să plătească mai puțin decât oricare dintre cele două tipuri de gospodării cu copii.
Cu toate acestea, în mai multe țări, rata impozitului pe venit este aceeași pentru toate cele trei tipuri de gospodării. Printre acestea se numără Estonia, Finlanda, Grecia, Lituania, Norvegia, Suedia, Turcia și Regatul Unit.
Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că raporturile dintre venitul net și veniturile brute sunt aceleași. Contribuțiile la asigurările sociale și alocațiile familiale creează diferențe în venitul net total.
Principalele tendințe în domeniul impozitului pe venit în Europa
Danemarca are cea mai mare povară fiscală pe venit pentru toate tipurile de gospodării. Belgia și Islanda raportează, de asemenea, niveluri de impozitare relativ ridicate, în special pentru persoanele singure.
Slovacia și Germania prezintă modele neobișnuite, cu cote negative de impozit pe venit pentru cuplurile cu un singur venit și copii. Cota negativă puternică a Slovaciei reflectă o politică menită să sprijine familiile.
Polonia și Cehia se numără printre țările cu cele mai mici rate de impozit pe venit pentru toate cele trei opțiuni.
Țările nordice au în mod constant cele mai mari impozite, indiferent de tipul de gospodărie. Europa de Vest urmează, cu rate moderat ridicate, în special pentru persoanele care au un singur venit.
Țările din Europa de Est tind să aibă cele mai scăzute niveluri de impozit pe venit în general.
Se încarcă comentariile...
