Exclusiv Moartea liderului suprem iranian: eroare de securitate sau sacrificiu ritualic? O româncă dezvăluie fața nevăzută a Iranului
0Lumea privește cu uimire cum liderii Iranului sunt „decapitați” de loviturile americano-israeliene. Ioana Mateș, expert în relații internaționale și drept internațional cu ani petrecuți în Teheran, arată de ce, în logica șiită, moartea lui Khamenei nu este o înfrângere, ci un combustibil ideologic calculat care poate arunca în aer întreg Orientul Mijlociu. La rândul lui, generalul Virgil Bălăceanu explică, din perspectiva militarului, „decapitarea” Iranului.
Statele Unite ale Americii și Israelul au atacat Iranul, iar Teheranul a răspuns cu lovituri țintite asupra bazelor militare americane aflate în regiune. În rândul unor analiști internaționali există temerea că odată ce Iranul a lovit obiective din Qatar, Bahrein, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite, fie ele și baze militare americane, crește tot mai riscul ca războiul să escaladeze, iar într-o primă fază să fie atrase și unele dintre statele respective.
Dincolo de temerile că războiul, care a devenit unul deja regional, ar putea să se extindă și mai mult, există numeroase semne de întrebare la care analiștii au cu greu un răspuns. De ce nu s-a ascuns ayatollahul Ali Khamenei într-un buncăr? De ce a părut atât de „facilă” eliminarea elitei militare de la Teheran?
Multe întrebări, puține răspunsuri
De fapt, răspunsurile nu se află în manualele militare de la Washington sau din București, ci în teologia politică de la Karbala. Ioana Mateș vorbește despre psihologia martiriului șiit și ne explică de ce loviturile aeriene recente ar putea fi, paradoxal, exact ceea ce regimul de la Teheran a anticipat pentru a-și cimenta legenda.
„Martirajul este un element central al islamului șiit. Pentru șiiți, iar în mod special în teologia politică iraniană, a muri ca martir nu reprezintă o tragedie, ci o onoare supremă. Conceptul derivă din sacrificiul Imamului Hussein la Karbala și a devenit, de-a lungul secolelor, un pilon identitar și spiritual”, spune Ioana Mateș.
Ea își pune întrebările la care încă nimeni nu a găsit răspunsuri care să fie acceptate de toți analiștii.
„În ultimele zile, spațiul public a fost inundat de informații și speculații privind presupusa ucidere a Ayatollahului Ali Khamenei în raiduri americano-israeliene. Dincolo de veridicitatea informației, întrebarea care persistă este alta: dacă un atac era previzibil, de ce nu s-a retras? De ce nu s-a ascuns? De ce nu a fost protejat într-un buncăr?”, mai spune ea.
Două filozofii complet diferite
Lucrurile ar ține, adaugă Ioana Mateș, de faptul că filosofia iraniană este diferită de cea occidentală, la fel și psihologia iranienilor față de cultura occidentală.
„În logica politică occidentală, liderul se conservă. Puterea trebuie păstrată. Continuitatea instituțională este prioritară. În logica simbolică a șiismului revoluționar, însă, martirajul nu este o slăbiciune. Este o formă de legitimare supremă. Moartea asumată poate deveni mesaj. Poate deveni combustibil ideologic. Poate consolida o narațiune de rezistență și sacrificiu. Dacă un lider șiit își asumă conștient riscul, nu este doar un act personal. Este un act cu valențe teologice și geopolitice. În cultura politică iraniană, martirul nu este învinsul. Martirul este catalizatorul. Nu este sfârșitul unei idei - este începutul unei mobilizări”, susține Ioana Mateș.
În opinia sa, întrebarea corectă ar fi nu atât de ce le-a fost atât de simplu americanilor și israelienilor să-l ucidă pe liderul suprem iranian.
„Așadar, poate că întrebarea nu este „de ce a fost facil?”, ci „a fost, într-adevăr, o vulnerabilitate… sau o asumare?” Istoria arată că în spațiul ideologic al șiismului, moartea poate fi transformată în instrument de putere. Iar uneori, liderii nu fug de martiraj. Îl aleg. Consecințele însă vor fi dramatice pentru lumea musulmană”, conchide experta.
În schimb, generalul Virgil Bălăceanu (r) nu crede că „decapitarea” conducerii Iranului trebuie privită ca o surpriză. El spune că acțiunile prin care inclusiv liderul suprem iranian a fost ucis sunt specifice israelienilor, care au o tactică specială. El confirmă că este vorba despre o strategie de anihilare, dar și faptul că, într-un conflict modern, se folosesc toate resursele pentru „nimicirea sistemului de comandă și control”.
„Eu aș spune că da, este, dar mai ales nu este o surpriză. Pentru mine chiar nu este. Da, poate părea surprinzător privit din afara, dar trupele israeliene au avut succes aproape de 100% în acțiunile lor. Este clar că prioritatea este eliminarea liderilor politici și militarii iranieni, ceea ce le-a și reușit”, mai spune generalul Virgil Bălăceanu.
Și alți lideri importanți iranieni au fost uciși
Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, nu este singurul conducător iranian ucis. Importanți generali și oficiali religioși au murit în primele zile ale atacurilor americane și israeliene.
La scurt timp, postul public a inclus numele lui Abdolrahim Mousavi pe lista oficialilor de rang înalt uciși în atacurile de sâmbătă, 28 februarie, confirmând astfel una dintre cele mai grave pierderi suferite de conducerea militară iraniană în ultimele decenii.
Și alți importanți generali și oameni de arme iranieni și-au pierdut viața încă de la atacurile inițiale. Potrivit aceleiași surse, generalul Mousavi a murit alături de alți lideri importanți ai aparatului militar și de securitate al Republicii Islamice. Printre aceștia se numără ministrul Apărării, comandantul Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, Mohammad Pakpour, precum și Ali Shamkhani, consilier apropiat al liderului suprem.
În replică, Iranul a lovit mai multe baze militare americane aflate în țările din apropiere. Au fost atacate baze americane din Qatar, Bahrein, Kuweit și Emiratele Arabe Unite.
Se încarcă comentariile...
