De ce nu trece România la moneda euro: „Politicienii populiști nu vor mai putea să se joace de-a guvernarea”

Aderarea României la zona euro este o procedură pe care niciun Guvern al României din ultimul deceniu nu și-a asumat-o pentru că ar fi fost obligate să renunțe la cheltuirea banilor după bunul lor plac și ar fi trebuit să se supună politicilor monetare ale BCE, spun analiștii consultați de „Adevărul”.

Guvernele României nu își doresc aderarea la zona euro. Foto Shutterstock

România nu îndeplinește în prezent niciun criteriu cerut de UE pentru aderarea la zona euro, iar estimările inițiale pentru finalizarea acestui proces sunt tot mai îndepărtate, analiștii financiari ai CFA România estimând că aderarea la moneda unică europeană nu se va putea produce mai devreme de anul 2039, cu 3 ani mai târziu decât se credea.

Analiștii consultați de „Adevărul” au explicat care sunt motivele reale pentru care guvernele României nu își doresc aderarea la zona euro.

Silviu Gresoi: Nu îndeplinim nicio condiție pentru aderarea la euro

În momentul acesta, problema României nu este dacă vrem euro, ci faptul că nu îndeplinim condițiile de intrare într-un orizont apropiat, a declarat pentru „Adevărul” analistul Silviu Gresoi.

„Pe criteriile de convergență, avem trei semnale roșii clare: inflația, deficitul bugetar și costul finanțării. De exemplu, pe inflație, Eurostat indică pentru România 8,6% (rata anuală a inflației armonizate – HICP), în timp ce media UE este în jur de 2% – deci suntem mult peste pragul de ‘stabilitate a prețurilor’ cerut pentru euro. Pe finanțe publice, regula e deficit sub 3% din PIB și, în practică, să nu fii sub procedura de deficit excesiv; România a avut deficite foarte mari în ultimii ani (în 2024 s-a discutat public un nivel de ~9,3% din PIB, iar pentru 2025 au circulat estimări/raportări în zona ~7–8%). 

La dobânzi, randamentul pe termen lung folosit în criteriul de convergență a fost în jur de 6,7% (medie lunară, decembrie 2025), iar criteriul cere apropiere de țările ‘best performers’ la inflație (max. +2 pp peste acestea). Singurul criteriu unde suntem relativ aproape este datoria publică: Eurostat arată pentru România 58,9% din PIB în T3 2025 (sub pragul de 60%), dar cu o creștere rapidă (aprox. +5,5 pp față de T3 2024)”, a explicat el.

Potrivit acestuia, în plus, înainte de euro trebuie parcursă etapa ERM II (minim 2 ani fără tensiuni majore), iar România nu e încă acolo.

„De aceea, estimările CFA care împing orizontul spre mai mult de 13 ani (adică spre finalul anilor 2040) sunt, de fapt, un diagnostic: fără corecții credibile pe deficit, inflație și dobânzi, euro rămâne departe. Euro poate fi un câștig pe termen lung (reduce riscul valutar și costurile de tranzacție), dar intrarea nepregătită poate fi costisitoare, pentru că pierzi amortizoarele de politică monetară și ajustarea se face direct în economie”, a declarat Silviu Gresoi pentru „Adevărul”.

Codîrlașu: Guvernul nu ar mai putea încărca populația prin inflație

Contactat telefonic, Adrian Codîrlașu, președintele CFA România - asociație care reunește profesioniști din domeniul fiscal, a declarat pentru „Adevărul”, că „guvernanții nu vor să trecem la euro pentru că nu ar mai putea încărca populația prin inflație cu costurile dezechilibrelor macroeconomice”.

„Politica fiscală a unei țări din zona euro ar afecta toate celelalte state, de-asta nu vrem să ne asumăm această responsabilitate de a adera la euro. Guvernele ar trebui să-și asume responsabilitatea fiscală că nu vor mai cheltui banii cum sunt cheltuiți acum.

BCE va face politica monetară pentru toate țările, astfel încât BNR va rămâne doar cu atribuțiile de supraveghere așa cum au și celelalte bănci centrale ale țărilor din zona euro. Pe scurt, deficitul bugetar din România înseamnă bani tipăriți cea ce duce la inflație. Inflația este provocată de guvern prin aceste deficite. Ori în UE sunt reguli fiscale foarte stricte. Inflația este de aproximativ 2%. Vedeți Bulgaria, care a aderat la zona euro la 1 ianuarie, are o inflație de 4%, nu de 10% . Bursa din Bulgaria a crescut cu 20% după aderarea la euro, semn că investitorii au apreciat tare mult acest eveniment”, a explicat Adrian Codîrlașu pentru „Adevărul”.

Adrian Negrescu: Populiștii nu ar mai putea crește pensiile și salariile din pix

La rândul său, analistul Adrian Negrescu a explicat pentru „Adevărul” că unul dintre motivele pentru care nu se dorește aderarea României la zona euro este că banii publici n-ar mai putea fi cheltuiți după bunul plac al unor politicieni populiști.

„Aderarea la euro este vitală pentru România având în vedere modul în care unii politicieni tratează finanțele publice. Prin intrarea în mecanismul zonei euro, politicienii populiști nu vor mai putea să se joace de-a guvernarea, crescând din pix pensiile și salariile, jonglând cu deficitele cu o inconștiență crasă și ignorând creșterea alarmantă a datoriei publice. Acesta este principalul motiv pentru care, spre deosebire de polonezi, noi trebuie să intrăm în zona euro. Polonezii au o politică economică sănătoasă, își respectă angajamentele, cresc economic cu cea mai ridicată cotă din 2026, au investit masiv în sectorul privat. Noi, dimpotrivă, am ars bani de împrumut pe favoruri cu iz electoral, am alungat investitorii cu tot felul de taxe aberante, am jonglat cu inflația, am ignorat mediul de afaceri și puterea de cumpărare a populației. Ne-am îndatorat peste măsură și ce am rezolvat? Spitalele noi au rămas pe hârtie, educația e la pământ, serviciile publice sunt în continuare deficitare.

Intrarea în zona euro măcar va face curățenie în finanțele publice, ne va impune ținte clare, standarde financiare pe care va trebui să le respectăm. Politicienii noștri nu vor mai putea folosi inflația pentru a-și acoperi găurile din buget, lipsa de performanță. În plus, aderarea la euro ne va aduce credite mai ieftine și investiții greenfield. Și asta înseamnă dezvoltare, înseamnă o creștere economică sănătoasă, înseamnă să construim un viitor solid pentru generațiile viitoare. Da, vom intra în OECD, dar asta nu rezolvă faptul că plătim dobânzi la credite triple față de țările din zona euro, nu oferă firmelor românești un cadru economic în care să se dezvolte, nici măcar nu atrage capital străin. OECD e doar un cod de bune practici în acest moment și nimic altceva.

Intrarea în zona euro trebuie să fie proiectul de țară al acestei generații, să fie momentul decisiv care să schimbe din temelii România, să o pregătească pentru viitor”, a declarat Adrian Negrescu pentru „Adevărul”.

Radu Nechita: Este foarte grav că nu îndeplinim criteriile de aderare la euro

La rândul său, economistul Radu Nechita, profesor de economie la UBB, a explicat că România ar trebui să respecte criteriile de aderare la euro nu (neapărat) pentru a adera la euro, „ci pentru că ele sunt mai sănătoase decât iresponsabilitatea fiscală practicată cu entuziasm de clasa noastră politică și în care se complace majoritatea electoratului”.

„Îndepărtarea de acele criterii este gravă în sine, fie că dorim, fie că nu dorim aderarea la euro. Ea ne amenință prosperitatea, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv.

Viziunea mea despre moneda unică este foarte minoritară, deoarece am studiat cu multă pasiune subiectul concurenței monetare, un subiect absent din majoritatea manualelor de economie. Citind cu atenție istoria băncilor centrale, am aflat că ele au apărut nu ca rezultatul unui proces economic normal, ci ca un proces politic, în care autoritățile politice (state, guverne, politicieni, regi, prinți etc), urmărind acoperirea unor cheltuieli publice excesive, au înființat de la zero o bancă privilegiată (sau au ales una dintre cele existente).

În manualele de economie învățăm că băncile centrale au fost înființate pentru a coordona sistemul bancar și a oferi o monedă stabilă, dar unele cărți de istorie ne arată că, de fapt, băncile centrale au avut de la bun început menirea de a controla sistemul bancar (cartelizarea și centralizarea sa) și de a acoperi deficitele bugetare ale guvernelor și, în ultimă instanță, de a monetiza datoria publică. Etalonul-aur a limitat capacitatea băncilor centrale de a monetiza datoria publică, cu efectul creșterii prețurilor. Această limită a căzut odată cu primul război mondial, n-a putut fi restabilită în perioada interbelică, a fost înlocuită cu iluzia dolarului „la fel de bun ca aurul” după al doilea război mondial. Iluzia a fost abandonată în 1971, când Nixon a „suspendat pe termen nedefinit” convertibilitatea dolarului.

Atunci, o uncie de aur valora 35$, azi ea se apropie de 5000 (cinci mii) de dolari”, a explicat economistul.

„Băncile centrale sunt fabrici de inflație”

Potrivit acestuia, „băncile centrale sunt „fabrici de inflație” care, în prezent, nu mai au nici o limită naturală la capacitatea lor de producție”.

„Este adevărat, unele bănci centrale au abuzat mai mult, altele mai puțin de capacitatea lor de a crea bani fără acoperire. De asemenea, fiecare bancă centrală a avut perioade în care au avut grijă mai mare de stabilitatea puterii de cumpărare a banilor emiși, dar și perioade în care s-au „relaxat cantitativ” excesiv. Euro din ultimii zece ani nu este același cu euro din primii zece ani de existență. Euro de la începuturi era mai aproape de marca germană din perioada ei bună, euro de azi este mai aproape de lira italiană.

Este adevărat că în ultima vreme euro a fost mai bine gestionat ca leul, adică rata inflației la euro a fost mai redusă decât la leu. Dar tot în această perioadă, euro a fost gestionat mai rău decât francul elvețian, care a avut o rată a inflației și mai redusă decât euro”, a adăugat Radu Nechita.

Criteriile de aderare la euro, stabilite pentru a mări responsabilitatea fiscală

Întrebat ce și-ar putea dori România de la moneda euro, economistul a opinat că ar trebui ca ea să-și păstreze puterea de cumpărare (inflație zero), orice altă variantă distorsionând contractele încheiate fie în avantajul creditorilor, fie în avantajul debitorilor.

„Va fi euro gestionat la fel și în viitor? Răspunsul corect este „nu știm”. Dar știm că motivația statelor care garantează de fapt euro este să existe inflație, nu stabilitate monetară, deoarece inflația avantajează debitorii în dauna creditorilor, iar statele sunt cei mai mari debitori de pe planetă și au tot interesul să abuzeze de puterea inflaționistă a băncilor centrale.

Criteriile de aderare la euro au fost stabilite pentru a mări responsabilitatea fiscală a statelor, pentru a reduce posibilitatea lor de a înșirui decenii la rând deficite și de a crește datoria publică. Criteriile de aderare la euro au fost elaborate pentru a convinge opinia publică germană că euro nu este altceva decât un alt nume pentru marcă. Germanii au văzut ce înseamnă hiperinflația (care i-a ruinat clasa medie și i-a ajutat pe naziști să ajungă la putere) dar și ce a însemnat stabilitatea monetară, aflată la originea a ceea ce ignoranții economici numesc „miracolul economic german” (nu a fost nici un miracol, a fost doar aplicarea recomandărilor economice sănătoase de către Wilhelm Röpke și Ludwig Erhard).

Noi ar trebui să respectăm criteriile de aderare la euro nu (neapărat) pentru a adera la euro, ci pentru că ele sunt mai sănătoase decât iresponsabilitatea fiscală practicată cu entuziasm de clasa noastră politică și în care se complace majoritatea electoratului. Îndepărtarea de acele criterii este gravă în sine, fie că dorim, fie că nu dorim aderarea la euro. Ea ne amenință prosperitatea, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv”, a explicat econnomistul Radu Nechita pentru „Adevărul”.