Exclusiv Cristian Bușoi demontează scenariul unui blackout: care este, de fapt, cel mai mare pericol și de ce depindem de Bulgaria seara

Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a fost invitat luni, la „Interviurile Adevărul”, unde a discutat despre situația energetică a României, riscurile cu care se confruntă țara noastră și soluțiile pentru depășirea actualului impas. Oficialul a demontat zvonurile privind producerea unui blackout național, însă sistemul energetic românesc se confruntă cu un alt risc: scumpirea energiei din toamnă. În plus, România a ajuns să depindă seara de importurile din Bulgaria: în timp ce birocrația a frânat investițiile în capacități de stocare, Sofia a eliminat barierele administrative și a devenit un lider regional în baterii industriale, capabile să livreze electricitate în orele de vârf.

Cristian Bușoi. FOTO: Adevărul

Adevărul: Dumneavoastră acum încercați să reparați situația de pe Dunăre. Este un debit istoric, foarte scăzut, al acestui fluviu. Vin și afluenții cu debite foarte mici și din afara țării sunt probleme. Avem niște barje care ar trebui să ridice nivelul Dunării. Înțeleg că s-a ridicat cât de cât, cu 9 centimetri, nivelul Dunării. E de ajuns?

Cristian Bușoi: Cu siguranță nu e de ajuns, iar aceste lucrări, intervenții care s-au făcut în regim de urgență pe Dunăre, de la bun început estimam că vor avea un efect limitat. Pare, însă, din primele evaluări, și vom avea o vizibilitate mai bună probabil în această seară, că efectul inițial, care a fost și comunicat public și de directorul de la Cernavodă, și de ministrul Transporturilor și al Apărării, și de Ministerul Energiei printr-un comunicat de presă, nu este unul care să dureze foarte mult timp.

Așa încât rămânem pregătiți pentru o situație în care va trebui să implementăm planuri de urgență, planuri de criză, ajungând poate la cel mai dramatic scenariu, în care va trebui să facem limitări de consum la marii consumatori industriali.

Credeți că este inevitabil acest scenariu cu limitarea consumului?

Nu, nu este inevitabil, dar trebuie să fim pregătiți pentru acest scenariu. Când spun că e cel mai dramatic, spun și gândindu-mă la faptul că mulți dintre cei care ne urmăresc trebuie să înțeleagă că populația nu va avea de suferit.

Nu există nici cel mai mic risc ca populația, consumatorii casnici, rezidențiali, să aibă limitări, să nu aibă acces la curent. Scenariul de blackout care se prezintă pe unele rețele sociale și chiar în unele studiouri de televiziune nu are legătură cu cantități mai scăzute de electricitate disponibile pe piața locală sau regională, ci poate fi declanșat de incendii de vegetație, de un atac cibernetic extins.

Altfel, sistemul energetic național se poate regla în situația în care, în orele de vârf, 19.00-22.00, nu avem suficientă electricitate și va trebui să limităm consumul industriei.

Păi, dumneavoastră ați avut un ministru până de curând la acest minister, din care faceți parte, care vorbea despre risc de blackout înainte ca această problemă să apară. Domnul Ivan vorbea cu subiect și predicat despre riscul de blackout, în special uitându-se la situația din Spania, atunci când nu a existat capacitate de stocare a energiei și am avut acea pană de curent la care ne-am uitat cu toții șocați că se poate întâmpla așa ceva.

Eu am și experimentat în Spania partea finală a acelei situații, pentru că era Congresul PPE de la Valencia. La acel moment eram încă în Parlamentul European, președintele Comisiei de Industrie și Energie, apoi, atât ca președinte ITRE, după aceea ca reprezentant al României în Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene, am discutat de multe ori situația din Spania.

Acolo, sigur, situația e puțin diferită. Este foarte dependentă de surse regenerabile, mai ales solar. O problemă a fost faptul că a fost un exces de electricitate, că nu doar lipsa sau anumite supratensionări ale liniilor sau încărcări din cauza unor incendii sau altor acțiuni, ci chiar o supraîncărcare din producție poate genera o situație de blackout. A fost și o greșeală de calcul la dispeceratul energetic de acolo.

Nu, nu putem vorbi în acest moment de o situație similară în România și, sigur, nu știu în ce context a făcut domnul Ivan acea declarație. Întotdeauna trebuie să fim pregătiți pentru ce este mai rău, dar în acest moment nu avem niciun element care să ne indice că suntem într-un pericol iminent sau cât de cât semnificativ posibil de blackout.

Cristian Bușoi a vorbit despre criza energetică. FOTO: Adevărul

Dar chiar și fără blackout pot fi pene de curent, care înseamnă probleme în rețeaua de distribuție. O parte din rețeaua de distribuție este veche, nu s-au putut face investiții în toată țara și în toate regiunile.

Acolo, echipele de intervenție ale distribuitorilor, care sunt firme private – sigur, în cazul Electrica, statul român are o participare importantă, nu majoritară, și în celelalte mult mai mică, în cazul PPC sau la ceilalți distribuitori, DEO – toți cei care distribuie, principalii sunt patru, echipele lor intervin și încearcă să regleze, să îndrepte în timp aceste pene de curent.

Dar și fără aceste neplăceri, care pot afecta pentru câteva ore, și sigur, în plină caniculă lucrurile pot fi neplăcute pentru oameni și e de înțeles să nu fie deloc mulțumiți.

De ce ne chinuim să ținem în viață cât mai mult Unitatea 2 și de ce s-au făcut și aceste intervenții în regim de urgență, care nu garantau un efect, dar care erau, în opinia specialiștilor, singurele soluții de a îndrepta puțin o situație care, așa cum spuneați într-o discuție a noastră, din păcate s-a perpetuat.

Sigur că aici problema nu e în curtea Ministerului Energiei. Sunt alte probleme acolo: de ce n-am terminat capacități de producție, de ce legislația e atât de stufoasă, de ce e atât de dificil să-ți iei o autorizație pentru o nouă investiție. Iarăși e o chestiune care ține și de procedurile ANRE, de legislativ și chiar de ritmul prin care se aprobă investițiile străine în România.

Dar pe Dunăre e un proiect care a fost amânat foarte mult timp în curtea Ministerului Transporturilor. Pe de altă parte, pot să-i înțeleg și pe colegii de la Ministerul Transporturilor. Au atât de multe urgențe pe autostrăzi, pe căile ferate, proiecte cu bani europeni care trebuie terminate la timp, încât acele lucrări, la acel moment, nu constituiau o prioritate.

Ele vor fi necesare pentru construcția unităților 3 și 4, dar această secetă accentuată și această scădere, mai mult decât prognozele, a adâncimii și a debitului și, prin extensie, a nivelului de la Cernavodă nu fusese evaluată.

Sunt două efecte posibile. Unul este acela al limitării consumului și asta înseamnă pierderi de venituri la unele companii, pentru că, reducând cantitatea de curent, reduc și producția, reduc și produsul finit.

De asta e foarte importantă o reorganizare voluntară, găsirea de soluții, poate unele mentenanțe pe care aveau de gând să le facă în septembrie, în octombrie, în măsura posibilului să le facă în aceste săptămâni și atunci avem o economisire importantă.

Și al doilea efect, dacă situația se prelungește, vom resimți această situație în prețurile din această toamnă.

Centrala de la Cernavodă. FOTO: Facebook/Nuclearelectrica

Exact asta se spunea într-un studiu apărut foarte de curând pe platforma Asociația Energia Inteligentă. Domnul Chisăliță spune așa, că din toamnă abia se vor vedea efectele acestei crize energetice. Încă suntem bine.

Da, sunt și eu în contact cu Asociația Energia Inteligentă, face o treabă extraordinară. L-am sprijinit și din Parlamentul European și de la Minister pe domnul Chisăliță, care nu doar face analize bune, dar are și proiecte de a duce, cu ajutorul unor companii, evident, electricitate în locuri izolate din România.

Dar are dreptate că, într-un fel, acest efect se va vedea în toamnă, pentru că prețurile în PZU-ul nostru, în piața zilei următoare, dar și în bursele regionale sunt mai crescute decât estimările.

În al doilea rând, sigur, deocamdată Nuclearelectrica compensează diferența din închiderea Unității 1 din eforturi proprii, să zic așa. Cumpără, la rândul său, din PZU, a reușit să facă câteva contracte bilaterale în afara României și atunci diferența aceea pe care trebuiau să o dea către clienții finali, în principal marile companii de furnizare, care apoi duc către populație fără să schimbe tariful, o suportă Nuclearelectrica.

Dacă se închide Unitatea 2, va fi imposibil să suplinească toată cantitatea pentru multe zile sau multe săptămâni și atunci, în mod clar, este un efect care se va resimți în toamnă, pentru că vor trebui să recalculeze anumite prețuri pentru contractele noi.

E greu de evaluat pentru că nu știm cât va dura. Dacă mă întrebați, de la 1,2-1,3 lei, cum sunt acum în site-urile și în ofertele pe care le fac marii furnizori către consumatorii casnici, dacă se va duce în 1,5-1,6, e o analiză pe care am cerut-o furnizorilor, dar și lor le este foarte greu.

Cât timp Unitatea 2 funcționează sau cât timp Nuclearelectrica își poate onora contractul, lucrurile sunt încă într-un echilibru și nu vedem creșteri semnificative.

Ce este totuși de neînțeles: noi vedem în ultimii ani că România este afectată de secetă, din ce în ce mai mult. A început în Bărăgan și aria se extinde. Știați, poate, pentru că cei de la ANM fac studii în mod constant, se știa că va scădea nivelul Dunării. Ce măsuri s-au luat?

Prognoza privind scăderea nivelului Dunării e o situație care a fost, mă rog, ca și avertizare timpurie, cu câteva săptămâni în urmă. Cel puțin informația a ajuns la noi prin Nuclearelectrica.

Ar fi trebuit să vină mai devreme? Nu cred că erau prognoze atât de clare. Am un doctorat în sănătate publică și în ultimii ani m-am specializat mult pe zona de energie, ca președinte al Comisiei de Energie din Parlamentul European, ca și legislator în această direcție și de un an și câteva luni în Ministerul Energiei, lovindu-mă de foarte multe probleme și învățând constant de la specialiștii de zi cu zi.

În aceste două săptămâni am început să înțeleg multe din prognozele privind vremea, privind meteorologia, hidrologia. Cele mai exacte, cele mai apropiate de realitate prognoze, din ce ne spun specialiștii, se fac pe 10 zile.

Precipitațiile vor fi reduse pentru următoarele zile. FOTO: Shutterstock

Sigur că avem prognoze și pe un termen mai lung, dar ele sunt destul de departe uneori de ceea ce se întâmplă în realitate, pentru că, deși știința a evoluat foarte mult, nu putem încă prezice la secundă, la centimetru vremea.

În acest moment știm că, de exemplu, pentru următoarele 10 zile, și în Germania, și în Austria, și în România, precipitațiile sunt reduse. Prin urmare, avem puțină apă din râuri ca să meargă către Dunăre și avem în continuare temperaturi crescute.

Aici ne apropiem de peste 90% de o situație pe care o vedem. Dacă ne uităm la luna septembrie, prognozele sunt mult mai greu de cuantificat. Dar, într-adevăr, ni se spunea că în această vară trebuie să ne așteptăm la temperaturi mai ridicate și la un nivel al Dunării și un debit mai scăzut.

Păi, ce se putea face și nu s-a făcut?

Strict pe Dunăre și pe Cernavodă, nimic. Lucrările acelea despre care vă spuneam și care înseamnă licitație, organizare de șantier, lucrări laborioase, durează între șase luni și un an și jumătate și care, evident, vor avea un efect durabil, un efect cuantificabil, un efect foarte mare, care va permite și construcția unităților 3 și 4.

Prin urmare, și în luna mai, și în luna iunie ar fi fost dificil să spunem că am fi putut termina toate aceste lucrări.

Dar poate, totuși, și cu siguranță va fi așa, pentru că și domnul prim-ministru a dat o direcție foarte clară și colegii de la Ministerul Transporturilor au devenit mult mai conștienți de situație. Ceea ce experimentăm în aceste zile și săptămâni va fi un trigger pentru bugetarea și începerea procedurilor de atribuire a unui contract de lucrări extinse în zona Dunărea de Jos, în zona Bala, în zona Brațului Borcea, în toate acele zone care să crească, pentru următorii ani, nivelul Dunării, care să permită Cernavodă să funcționeze și în condiții vitrege.

A existat un astfel de proiect, dar el a fost amânat, să înțelegem?

A existat o solicitare a Nuclearelectrica în contextul construirii Cernavodă 3 și 4. Și Ministerul Energiei și Nuclearelectrica, unde Ministerul Energiei este acționar majoritar, au informat partenerii din Guvern că unitățile 3 și 4, care ar trebui să se finalizeze în 2033 și în 2034 – deci va mai dura până se finalizează –, nu se pot face fără creșterea nivelului Dunării pentru funcționarea pompelor de răcire. Este imposibil.

Probabil, uitându-se la orizontul anilor 2033-2034 și calculând un an și jumătate, doi ani pentru aceste lucrări, încă o dată, înțelegând, pentru că și eu văd cum funcționează în Ministerul Energiei, cumva, birocrația și prioritizarea resurselor, colegii de la Dunărea de Jos, colegii din Ministerul Transporturilor, au considerat că au alte urgențe de investiții.

Dar din acest moment, probabil că se va reprioritiza această situație.

Mai fac o paranteză. Am văzut oameni cu experiență și expertiză care spun că aceste fenomene de secetă extremă sunt destul de rare, că se întâmplă atât la 20 de ani, că am avut în 2003 un eveniment asemănător.

Din experiența, iarăși, pe care am avut-o și am acumulat-o în Parlamentul European și urmărind de aproape fenomenul schimbărilor climatice, înțelegând nevoia de a face ceva în această direcție, inclusiv reducând emisiile și chiar închizând capacități pe cărbune, dar cu condiția să avem ceva în schimb – și aici e o altă discuție la care probabil vom ajunge imediat –, eu cred că va trebui să ne obișnuim cu acest gen de temperaturi mai mari și mai accentuate decât ne-am așteptat sau decât există în prognoze, perioade de frig, chiar scurte, o săptămână, două de geruri mai puternice decât ne-am așteptat, secete.

În opinia mea, și încă o dată, sigur, poate unor reputați specialiști li se va părea ceva foarte profan sau foarte general, cred că lucrurile au intrat pe o pantă ireversibilă și în următoarele decenii va trebui să gestionăm lucrurile pe scenarii mult mai extreme.

Va trebui să ne obișnuim să trăim un viitor cu efectele schimbărilor climatice. FOTO: arhivă

Dumneavoastră ați urmărit și din Parlamentul European ce s-a întâmplat în România și o să vă întreb, nu o să vă cer să dați nume, bineînțeles, dar unde credeți că s-a greșit cel mai mult? Auzim foarte des în aceste zile vorbindu-se despre capacitățile de stocare, că ar fi trebuit să investim în ele. Din punctul dumneavoastră de vedere, care a fost greșeala pe care a făcut-o România în ultimii 10 ani în domeniul energetic? De am ajuns așa acum?

Ne-ar fi ajutat foarte mult, evident, capacități de stocare sub formă de baterii. Ne-ar fi ajutat poate la fel de mult capacități de producție pe gaz, care în orele de seară ar fi intervenit și ar fi putut să ne suplinească lipsa electricității din zona Cernavodă.

Ambele puteau fi o prioritate. S-a decis să mergem mai ales pe creșterea capacităților de producție, pentru că este un business case, să spun așa, un caz mult mai clar și mai ușor de finanțat, inclusiv din cofinanțarea europeană, dar și de băncile private.

Se uită mult mai ușor și mai cu încredere la capacități de producție, care înseamnă o producție clară, înseamnă contracte bilaterale, o estimare de preț.

Chiar și în acest moment, când deja mulți investitori au redescoperit partea de stocare de baterii, încă unele bănci comerciale se uită cu rezervă la acest model de business, pentru că și ele vor o siguranță.

Bateriile ce fac? Strâng în anumite ore curent ieftin, mai ales de la regenerabile, și îl duc către sistem în momentul în care prețul devine mai atractiv și acele regenerabile nu mai pot produce, mai ales în orele de seară sau dimineața foarte devreme.

Dar nu este un moment predictibil pe care să poți să-l pui în fața unei bănci și să spui că în 2023 vom face așa, în 2024 așa. E un model puțin speculativ.

Bulgaria, într-adevăr, a redus la maximum partea birocratică, chiar mergând pe riscuri tehnologice.

Chiar v-aș ruga să spuneți, domnule, ce a făcut Bulgaria în așa fel încât acum noi suntem seara aproape dependenți de curentul de la ei?

Trei lucruri.

În primul rând, a simplificat foarte mult birocrația și partea de reglementare și autorizare. Un dosar foarte simplu. Nu s-au mai făcut foarte multe teste de compatibilitate cu sistemul și, dacă în 72 de ore o baterie, cel puțin astea sunt informațiile pe care le-am primit de la specialiștii noștri care au analizat puțin cazul bulgar, a primit autorizarea finală.

Lucrurile sunt puțin mai așezate în România, poate mult mai birocratice. Cred că ar trebui să găsim un model între modelul acesta super simplist, care poate genera niște riscuri, și modelul românesc foarte stufos, chiar dacă ne dă o siguranță a funcționării echipamentului.

Doi. A investit mai mult din fonduri europene, cofinanțări în anumite proiecte pe baterii.

Și trei. A fost un model de business mult mai sustenabil, pentru că, neavând foarte multe capacități pe gaz, Bulgaria avea centrale la Kozlodui, 2.000 de megawați, mai mare decât Cernavodă, și în ultimii ani foarte multe regenerabile.

Diferențele între prețurile la prânz și prețurile de seară erau foarte mari sau erau semnificative. Și atunci niște investitori, niște oameni de afaceri locali sau firme europene au venit pur și simplu și au prezentat acest caz unor bănci sau altor investitori, pentru că era mult mai atractiv pe piața locală și fără secetă aceste investiții se justificau.

Ceea ce poate în România, unde diferențele nu erau atât de mari și unde, exceptând zilele caniculare, nici importurile și consumul de seară nu erau atât de mari, nu era un model de investiție atât de clar.

Pentru că nu statul face baterii. Statul, prin PNRR, avem 11 proiecte, se termină în 31.08. Din 1 septembrie lansăm un nou call de cofinanțare din Fondul pentru Modernizare. Poate vor fi 20 de proiecte în care o să le dăm 18, 20, 22% din valoarea investiției.

Dar restul de bani investitorii trebuie să-i aducă de la bănci, din surse proprii, din marile fonduri de investiții. Ori, dacă nu simt oportunitatea, ei nu pot face o investiție doar pentru că odată pe an sunt trei săptămâni de secetă.

E și responsabilitatea autorităților de reglementare și a Ministerului, dar este în primul rând și o chestiune care ține de decizia unor investitori privați.

Dar, dacă aici, să spunem, în opinia mea, sigur, pot fi contrazis, responsabilitatea statului a fost mai mică, că nu avem aceste baterii într-un ritm atât de mare ca în Bulgaria. De fapt, Bulgaria e campioană per capita. Știți că se discută acum în Europa de modelul bulgar, cum a pariat pe ceva care acum le aduce niște venituri.

Unde văd un rol mai accentuat al statului este cel al marilor proiecte de producție pe gaz. Acolo, sigur, trebuia să finalizăm de mult Iernut.

Mereu există și condiții obiective. La Iernut, intrarea în faliment a Duro Felguera, marea companie care a câștigat licitația, că a fost o licitație. La Ișalnița și la Turceni, care sunt departe de Iernut, măcar se termină până la sfârșitul anului. Acolo nici măcar nu au început acele proiecte.

Partea obiectivă este că au crescut costurile internaționale și n-a mai venit nimeni la licitație și nu se mai găsesc acele turbine imense pe care le produc trei producători în lume, pentru că pentru următorii patru ani comenzile sunt ocupate în principal de SUA, unde este acest boom al centrelor de date, AI Center, Data Center.

Și până își fac capacități pe nuclear, cele mai simplu de făcut, mai ales că au gaz în exces, exportă gaz LNG din gazul de șist, de rocă, au făcut aceste capacități care dau curent către data center și AI center datorită revoluției digitale.

Dar, dincolo de aceste condiții obiective, sunt și problemele manageriale și faptul că, din păcate, nepermis de mult s-au prelungit acele proceduri de licitație care au adâncit problemele, pentru că era de așteptat că, pe măsură ce trece timpul, prețurile vor fi și mai mari și mai îndepărtate de SF (Studiul de Fezabilitate - n.red.), deci a fost aprobat în comisia de licitație și capacitatea de a găsi turbine disponibile din ce în ce mai mică.

Cristian Bușoi la Interviurile Adevărul. FOTO: Adevărul

Și dacă e să vorbim puțin despre Bulgaria, Bulgaria a avut, într-adevăr, o birocrație ceva mai puțin stufoasă decât România, dar, spre deosebire de noi, care ne-am concentrat foarte mult pe aceste panouri fotovoltaice, ani de zile ni s-a spus că sunt foarte bune, oamenii au investit în ele, dar nu s-a vorbit nimic despre stocare. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că până la urmă un expert în domeniu știe foarte bine că toate aceste lucruri merg împreună. Nu erau niște „băieți deștepți” și acolo la stocare, dacă e să facem o glumă?

Tehnologiile de stocare s-au maturizat și au venit mai târziu decât cele fotovoltaice și asta s-a întâmplat peste tot, nu doar în România. Și în Germania, și în Franța sunt mari parcuri fotovoltaice care acum își atașează capacități de stocare, descoperite și de investitorii din România, pentru că astăzi, în jurul prânzului, au prețuri negative, adică ei dau bani cuiva care să le ia electricitatea și își dau seama că ar putea profita dacă ar face o investiție pe partea de stocare.

Știți că a fost o întreagă dispută și când s-a încercat condiționarea ideii de a deveni prosumator, de a-ți pune pe propria ta locuință sau, mă rog, în cazul unor mici afaceri, panouri fotovoltaice, să fii obligat să-ți iei și o baterie.

Și s-a spus că este incorect, că e neconstituțional, că e poate un business al unora care vor să vândă baterii. Astăzi viața ne arată că era logic să se facă această condiționare și cumva căutăm soluții să revenim, dacă nu la o condiționare, cel puțin la o incentivare, la a da un stimul, o încurajare cumva, inclusiv financiară, sau de a-i aproba mai repede ca prosumatori pe aceia care vin și cu capacități de stocare atașate.

Dar aici este nivelul micro, care și asta contează, pentru că ar ajuta dacă toți cei care sunt prosumatori ar avea și o mică baterie și seara, din ce ar stoca după-amiază, ar folosi în cursul serii și n-ar mai lua din sistem.

Pentru marile proiecte de investiții, astăzi nu mai vine nimeni să ceară o aprobare fără să aibă o capacitate de stocare, pentru că nu mai investește nimeni într-un parc fotovoltaic dacă nu ai și o baterie atașată.

Da, dar vedeți, în domeniul ăsta a început deja un fel de speculă. Povestea Dragoș Damian, de exemplu, că foarte mulți din domeniul ăsta al medicamentelor au investit în fotovoltaice, sunt prosumatori și acum, având nevoie de stocare, s-au trezit cu niște prețuri uriașe, sunt jecmăniți de tot felul de „băieți deștepți” din domeniul stocării. Deci, practic, ați deschis, nu dumneavoastră, cei care au greșit în calcule, au deschis această cale către o speculă de joasă speță în condițiile acestea.

Am avut și o discuție cu domnul Damian, mă rog, prin câteva mesaje în aceste zile, pentru că pe vremea când eram responsabil de Agenția Europeană a Medicamentului în Parlamentul European și astăzi sunt în boardul Agenției Europene a Medicamentului, am avut o bună colaborare cu domnia sa, cu asociația, cu toți cei care fac și produc medicamente în România.

Și sigur, una dintre temeri era aceea de a nu fi limitați la consum. L-am reasigurat. Între timp s-a văzut și hotărârea de Guvern și normativul Transelectrica, ca industria de medicamente nu este printre acele industrii la care am putea face unele limitări în zilele următoare.

Pe partea de baterii, sigur, exceptând faptul că există o investiție în România și există niște tineri ambițioși și vizionari care au construit o mică capacitate de producție, ei încearcă să o extindă și ar trebui ajutați mai mult decât sunt ajutați.

Peste 90% din baterii vin din China. Că, din păcate, poate 90% e o cifră puțin cam mare, dar nu e departe de adevăr. Producătorii europeni sunt foarte puțini și o mare problemă și a Europei e că ne îndreptăm către o altă dependență. Pe lângă panourile fotovoltaice și invertoare, pare că și pe bateriile de stocare vom fi dependenți de China.

Fără să am în față cifrele, aș pune mâna în foc, dacă am avea un foc aici, că Bulgaria are cei mai mulți investitori, pentru că sunt cele mai ieftine și sunt cele mai disponibile.

Și nu exclud că și acolo sunt oameni de afaceri și „băieți deștepți” care să fi văzut în acest moment o oportunitate de a crește, pentru că, crescând cererea, au crescut și prețurile.

Dar aici, mă rog, iar dumneavoastră ați spus-o, nu e neapărat o vină a cuiva, ci o situație pe care o puteam, cel puțin la nivel de recomandări către domnul Damian, către cei care și-au pus, să le spunem, mai timpuriu și mai apăsat, să le spunem: e bine să vă gândiți și la instalații de stocare.

Din păcate, asta costă. S-a redus mult costul acum. Acum un an și jumătate costa per megawatt aproape la fel de mult instalat cât costa partea de producție și atunci un om de afaceri care are surse limitate, care are un credit pentru care trebuie să pună niște bani, trebuie să ia o alegere: ce e prioritar? Producția.

OK, nu mai am seara, dar poate eu cu fabrica mea produc ziua și diferența mi-o iau, tot mă ajută să fac. După care, sigur, îmi adaug și stocarea.

Dacă este un reproș, este acela că totuși, cel puțin pe Fondul pentru Modernizare, ar fi trebuit să mergem mai repede cu această investiție. N-am fi făcut o mare diferență, sunt câteva sute de megawați pe care îi cofinanțăm, nu îi finanțăm cu totul, dar poate ne-am fi așezat astăzi puțin mai bine pe situația pe care o avem. Nu reduceam la zero importurile, dar...

Să ne întoarcem la momentul de față. Pe Dunăre, ne spuneați dumneavoastră, e o creștere de 9 cm, dar să nu ne bazăm prea tare pe ea. Ce se întâmplă după cele 9 zile? Pentru că așa au spus cei de la Cernavodă, timp de 9 zile am fi acoperiți. Ce se întâmplă după cele 9 zile?

Aceasta era o valoare de acum două zile. Valoarea de astăzi nu mai e de nouă zile. Rămâne să mai reverifice, double-check, specialiștii de acolo, să vedem exact care ar fi noua estimare și pentru că e corect să o comunicăm public, dar mai ales pentru că trebuie să pregătim eventualele măsuri alternative. Că sunt șapte, că sunt cinci.

Ceea ce se va întâmpla este următorul lucru. În primul rând avem în rezervă grupul 4 de la Rovinari, cel de-al patrulea grup al Complexului Energetic Oltenia. La un anume moment va trebui să-l pornim. Au o rezervă de cărbune, nici aceea nelimitată, tot pentru câteva zile. Rămâne să stabilim împreună cu conducerea de acolo momentul repornirii.

Apoi, sigur, mai avem o rezervă în lacuri, la Hidroelectrica, și aici trebuie bine evaluată situația, pentru că, în general, rezerva în lacuri se păstrează pentru perioada de iarnă. Adică și aici vorbim doar de situații de maximă intensitate și criză.

Dunărea a fost scăzută, atingând un nivel istoric. FOTO: Apele Române

Și, sigur, avem partea de importuri, care în acest moment pare a fi stabilă. Doar Ungaria suferă poate mai mult decât România, dar Bulgaria e stabilă. În acest moment nu e niciun pericol pentru Kozlodui. Este și pe o altă tehnologie rusească, cu multe dezavantaje, dincolo de originea în sine și de uraniu și de anumiți combustibili care trebuie încă importați, dar au totuși niște pompe, din ce am înțeles de la specialiști, care le permit o anumită flexibilitate și, oricum, o mai mare autonomie pe ape mai scăzute ale Dunării.

Kozlodui înseamnă 2.000 de megawați, ceea ce permite României să importe în continuare din Bulgaria, de la acele baterii de care am vorbit mai devreme sau din nuclear, diferența pentru orele de seară.

Și după acel moment ce facem? Așteptăm să crească iar Dunărea undeva prin toamnă?

Spre sfârșitul lunii, prognoza de astăzi arată că pe ultima săptămână a lunii august ar trebui ca situația să se îndrepte din punct de vedere al apelor Dunării și lucrurile să revină la un oarecare normal.

În cel mai rău caz, în care depășim rezerva de cărbune, nu punem în pericol toate rezervele din lacuri și apare o problemă pe importuri, începem limitările pe marea industrie. Este ultima acțiune pe care o putem face. Nu ne dorim, pentru că, încă o dată, avem nevoie de taxe, de impozite, oamenii aceia trebuie să-și ducă la bun sfârșit planul.

Unele sunt companii multinaționale, dar, dacă nu vom avea de ales, acesta este ultimul resort care va regla situația, pentru că pentru populație și pentru micii consumatori, din cărbune, din gaz, din fotovoltaic, din eolian, în anumite momente ale zilei și ale săptămânii, putem să avem suficientă producție internă cât să nu fim în situația să mai facem alte limitări decât cele de la marii consumatori.

Vor fi însă pene de curent. Nu vom avea un blackout, spuneți dumneavoastră, nu există un astfel de risc, dar vor fi pene de curent. Ce ar trebui să știe populația?

În cazul unor pene de curent, sigur, ele trebuie gestionate foarte repede de echipele de intervenție de la operatorii de distribuție.

Aici ar fi un lucru și profit de faptul că sunt la dumneavoastră în emisiune și ne urmăresc oamenii. Problema e mai ales în mediul rural, din păcate, și mai ales acolo unde, din neștiință, dintr-o anumită suspiciune față de oricine vine și își bate la ușă, ni s-a adus la cunoștință că unele echipe de intervenție nu sunt lăsate să intre pe unele proprietăți, acolo unde apar mici incendii, unde sunt atinse liniile, unde cad anumite linii.

Îi rog pe cei care ne ascultă și sunt în această situație, acolo unde identifică și pot fi ușor identificați, evident, echipele au legitimații cu ei, sunt în echipă, au anumite echipamente, să-i lase să-și facă treaba, pentru că, cu cât vor interveni mai repede, cu atât neplăcerile și disconfortul vor fi mai scăzute și, evident, nu prin intermediul nostru, pentru că avem ședințele noastre operative.

Am rugat operatorii de distribuție să aibă echipele prezente. E perioada de concedii. Oamenii merg și ei vara acolo unde și-au programat, unde și-au plătit concedii, pe litoral, la sat, la munte, poate în țările din apropiere, Bulgaria, Grecia. E de înțeles lucrul acesta.

Evident că nu ne putem bate joc nici de banii oamenilor și de biletele, vacanțele pe care le-au plătit, dar sunt soluții, prin redimensionarea unor activități, de a avea aceste echipe tot timpul pregătite pentru intervenții.

Credeți că ar fi în momentul acesta, pentru orice eventualitate, pentru Doamne ferește, orice situație, ar fi bine ca oamenii să-și facă niște rezerve în casă?

Întotdeauna e bine să ai niște rezerve. Mă gândeam, pentru că e o întrebare importantă și bună, dar aș vrea să-mi cântăresc răspunsul, să nu generăm breaking news-uri care, evident, să sperie în mod nejustificat populația.

Poate o baterie externă, de exemplu.

O baterie externă poate ajuta. Sunt oameni care au mici afaceri, un mic hotel, o mică pensiune, un mic restaurant, care din timp și-au luat un generator și au pus și deoparte câțiva litri, câteva zeci, în cazul altor generatoare, de motorină, pentru a rezista câteva zile.

Evident că, în caz de incendii de vegetație și de probleme pe întreg sistemul, nu funcționează cardurile, nu funcționează bancomatele. Întotdeauna aici și în caz de atac cibernetic, pentru care trebuie să ne pregătim în viitor, și în caz de secetă și în cazuri normale, întotdeauna o parte de bani cash poate fi de ajutor.

Dar, mă rog, sunt sfaturi care s-au mai dat de către jurnaliști, influenceri, lideri de opinie. Poate nu e cel mai potrivit să le dea un secretar de stat, dar întotdeauna e bine să avem unele rezerve, fără să intrăm în panică și fără să mergem către scenarii apocaliptice, pentru că și acest gen de situație poate genera crize artificiale.

Cristian Bușoi. FOTO: Mediafax

Vedeți deja efecte? Sunt foarte multe dezinformări în spațiul public, pe rețelele de socializare. Vedem, de exemplu, ce s-a întâmplat cu acea ambulanță. Oamenii sunt speriați de tot felul de lucruri pe care le văd în online. Ambulanța care fură copii. Cum credeți că au afectat deja aceste spaime ale populației situația pe care o avem?

Cu siguranță a lăsat efecte și, din păcate, trăim într-un bombardament de fake news-uri care, odată cu dezvoltarea rețelelor sociale, s-au intensificat și s-au și profesionalizat foarte mult.

Ne aducem aminte de pandemie, ne aducem aminte de războiul și de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, apoi, sigur, de momentul alegerilor 2024-2025.

Acum, în criza socială, energetică, situația dificilă prin care trecem, mă rog, astfel de situații au fost mereu și în timpul comunismului erau tot felul de legende urbane și în perioada sovietică, de mașini care furau.

Aceste lucruri au fost mereu testate, poate de adversarii din cadrul războiului hibrid, poate au fost și teste de dezinformare.

Nu există altă soluție decât aceea de a ne informa corect din mai multe surse. Față de vremurile trecute, acum avem aceste tool-uri de inteligență artificială, nu le dau numele, că sunt cel puțin două-trei, unde poți să spui o informație și, din tot ceea ce există disponibil, îți vor spune că informația nu se verifică.

Dar există riscul real al unui atac cibernetic care să vizeze acest sistem energetic în România, înțeleg.

Am cerut tuturor să fie în alertă, să fie pregătiți. Ceea ce se întâmplă la ANCPI, blocarea sistemului de acolo, atacul asupra sistemului ANCPI, poate fi oricând replicat într-o altă zonă.

Sigur că sistemele Transelectrica, ale distribuitorilor, și am văzut cu ochii mei, vizitând centrele de comandă ale marilor producători, sunt mult mai puțin vulnerabile.

Acolo, sigur, vorbim de mii, zeci de mii de utilizatori, ingineri cadastriști, notari publici, public care intră și caută informații despre ANCPI și, prin oricare dintre acestea, multe dintre ele nesecurizate, cu parole rudimentare 1, 2, 3, 4. În cadrul sistemului energetic nu avem.

Evident, sunt sisteme mult mai sofisticate și mai puternice de protecție a infrastructurii critice. Vorbind de o infrastructură critică, de la prima directivă NIS, cu atât mai mult NIS 2, la care am lucrat în Parlamentul European, a întărit sistemul energetic ca infrastructură critică.

Dar și dușmanii noștri, adversarii noștri statali sau poate chiar echipe de hackeri care visează și cer milioane, zeci de milioane, au devenit și ei mai sofisticați.

AI-ul ne ajută și să ne protejăm, dar îi ajută și pe ei să aibă atacuri mai puternice și mai greu de oprit.

Din acest punct de vedere, dacă va trebui să ne obișnuim să trăim un viitor cu efectele schimbărilor climatice, va trebui să înțelegem că atacurile cibernetice vor fi marile amenințări de mâine.

Bun. Erați în Parlamentul European. A fost o lungă perioadă europarlamentar. A fost tot acel program Green Deal o greșeală, din punctul dumneavoastră de vedere, și modul în care l-am implementat noi, de asemenea, a fost greșit?

În sine, nu, dar anumite părți din Green Deal, mult prea ambițioase, au fost necorelate cu realitățile din Europa.

Și, ca președinte al Comisiei de Industrie și Energie, ca român, care noi, România, susținem la nivel european și acum în Consiliul de Miniștri, delegat de-a lungul timpului de miniștrii Burduja, Ivan, de domnul Bolojan să particip în numele României, am insistat că trebuie să fim puțin mai realiști și mai puțin entuziaști și dogmatici.

Avem nevoie de gaz. Ne-am dat seama că am redus capacitatea de rafinare, ne-au dispărut rafinării din Uniunea Europeană, suntem dependenți de importuri, de produse finite la prețuri foarte mari. Blocarea strâmtorii Ormuz ne arată cât de vulnerabili suntem.

Pe cărbune, desigur, așa cum a fost gândită schema și aprobată la Bruxelles, că închidem cărbune și ne mutăm pe gaz cu bani europeni, era și din punct de vedere economic mult mai bine, pentru că noi dăm un miliard de euro, am dat în ultimii ani, la Complexul Energetic Oltenia să plătească certificatele de CO2, plus costuri mari, plus echipamente învechite, mentenanțe scumpe, capacitate sub valoarea nominală.

Dar acum, neavând gata capacitățile pe gaz, ne dăm seama că totuși mai multă flexibilitate în funcționarea centralelor pe cărbune ne-ar fi ajutat.

Dacă ar fi să dau un răspuns cu da sau nu, aș spune mai degrabă că a fost o greșeală în implementare, nu în concepere.

Altfel, e nevoie să mergem, mai ales în Europa, care nu are atât de multe resurse naturale. Noi nu suntem SUA să avem petrol, să avem gaz, gaz de șist.

Noi suntem în Uniunea Europeană o țară cu resurse foarte puține de petrol, iar România, cu 9 miliarde de metri cubi producție anuală, care se va dubla cu Neptun Deep, suntem deja pe locul întâi în Europa.

OK, Marea Britanie a ieșit și Olanda și-a redus foarte mult producția și nu mai lucrează la Groningen, dar totuși sunt 9 miliarde la un consum de 25 de miliarde. E clar că depindem de importuri.

Dar și că era nevoie să ne ducem către alte surse, să nu mai stăm la mâna rușilor, să nu mai stăm la mâna altora. Din Orientul Mijlociu, nu vorbim de partenerii tradiționali, Norvegia, SUA, acolo avem un parteneriat.

Dar poate am apăsat mult prea tare pe accelerație.

Neptun Deep. FOTO: Romgaz

Mai avem puțin timp la dispoziție. Care este cel mai mare pericol în momentul acesta pentru sistemul energetic din România?

Pentru sistemul energetic, cel mai mare pericol este să se prelungească o situație în care vom avea prețuri mari pe emisii, PZU, pe bursele regionale.

Asta va reduce competitivitatea industriei românești și se va regăsi într-o creștere semnificativă de prețuri pe noile contracte, care cele mai multe vor începe în cursul toamnei sau către sfârșitul acestui an, că în general sunt contracte de un an.

Ăsta este cel mai mare pericol. Limitat pe câteva ramuri industriale, o neplăcere privind limitarea unui consum între orele 19 și 22, care, pentru unele unități din zona ciment, aluminiu, siderurgie, poate genera niște cifre și niște profituri și niște cifre de afaceri mai proaste decât ceea ce ar fi trebuit să fie.

Și niște prețuri mai mari pentru noi.

Acum, pe zona de metalurgie, aluminiu, ciment, sigur n-aș vedea, dar prețurile electricității se regăsesc în tot, în produsele finite, în alimente, dincolo de factura care trebuie plătită.

De asta orice reducere de consum și orice eficientizare este de mare ajutor și, în final, duce și la facturi mai scăzute.

Revenirea la centralele pe cărbune. E o soluție în momentul acesta pentru România?

Păstrarea Turceni 5 este neapărat necesară pentru acest an. Trebuie să facem orice efort să convingem Comisia Europeană. Ne asumăm, în caz că nu reușim să-i convingem, decizia de a merge înainte. Redeschiderea unor unități, nu.

Asta înseamnă să dăm înapoi niște bani pe care i-am primit deja și pe care îi investim în lucruri utile pentru România, să generăm blocarea cererilor de plată 5 și 6 și nu e chiar așa de simplu, că unitățile pe cărbune nu le bagi și le scoți din priză.

Ele trebuie să-și reia licența, niște oameni trebuie să meargă să verifice echipamentele, trebuie să facă niște teste.

Acei specialiști, unii dintre ei s-au angajat în altă parte, alții s-au pensionat, poate anticipat, poate nu mai vor să revină doar pentru o perioadă scurtă.

Înseamnă să cumperi cărbune, că din producția internă n-ai de unde, la prețuri foarte mari. Ce ar costa oricum. Certificate de CO2.

Adică mi-ar da așa o siguranță că nu mai limităm consumatorii, dar, la un moment dat, dacă facem un calcul, cred că ar fi chiar mai scump decât importurile scumpe la care apelăm în orele de seară.