Interviu Riscă România să intre în blackout? Expert: „Ajunge să ne dea rușii doar un bobârnac”

Miliarde de euro au fost pompate în panouri fotovoltaice și turbine importate din China, dar nu am dat atenție suficientă energiei nucleare și hidro. Cosmin Păcuraru, expert în securitate energetică, explică de ce energia nucleară trebuie să devină pilon de siguranță națională și în ce măsură există riscul unui blackout. 

Centrala de la Cernavodă are probleme în această perioadă. FOTO: Nuclearelectrica

Guvernul României a declarat stare de alertă la nivel național pentru luna august, din cauza scăderii producției de energie electrică. Anunțul a fost făcut de premierul demis Ilie Bolojan, care susține că există riscul opririi celui de-al doilea reactor al Centralei Nucleare de la Cernavodă. 

Consultant în politici de securitate energetică, Cosmin Păcuraru are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj Napoca cu o teză despre securitatea energetică a României. El este autorul cărților „România - Energie si Geopolitică” și „Energia - o problemă de securitate națională”, precum și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Cosmin Păcuraru vorbește despre riscul unui colaps energetic și explică  pe înțelesul oricui situația, inclusiv cauzele care ne-au adus aici.

Adevărul: România a intrat în stare de alertă la nivel național pentru luna august, iar situația pare gravă și multă lume vorbește despre riscurile unui blackout. Ce se întâmplă, cum am ajuns aici?

Cosmin Păcuraru: Este vorba despre condițiile meteo, despre secetă, deci despre condiții naturale, despre un context. Dar sunt și greșeli mari făcute în ultimii ani de toate guvernele. S-a neglijat mult energia nucleară, lucrurile nu s-au făcut deloc cu cap. 

Să luăm cazul centralei de la Cernavodă. Acolo avem și un concurs de împrejurări - Dunărea e mică, avem oprirea ambelor reactoare, iar asta echivalează cu dispariția din sistem a aproximativ 1.400 MW de producție în bandă. Vorbim totuși despre cea mai mare pierdere punctuală de putere instalată suferită de România. Și mai avem pierderi importante. Și unele care nu au nicio legătură cu seceta și cu ce se întâmplă acum. De exemplu, la Hidroelectrica putem vorbi de sute de megawați indisponibili din motive, iar situația nu are legătură acolo cu vremea. Tot acum, la Porțile de Fier I, cea mai importantă și cea mai mare hidrocentrală din țară, avem două grupuri oprite de tot, iar altul funcționează la jumătate din puterea nominală, aproximativ 100 MW în loc de 200 MW. Și că tot vorbim de cifre, numai aici se pierd încă aproape 500 MW. Și mai sunt și alte hidrocentrale oprite.

Pe urmă, avem probleme mari și în sectorul termoenergetic. Mă gândesc aici la ELCEN, CET Vest a fost grav afectat de două incendii. Iar CET Sud și CET Progresul sunt și ele oprite pentru mentenanță. Avem și Electrocentrale Craiova, care e acum în insolvență. Și aici sunt aproximativ 300 MW instalați. Lista poate continua și putem vorbi numai de pe asta, dar problema se reduce, până la urmă, la decizii proaste luate peste un context oricum nefavorabil, mă refer la vreme. Practic, cu seceta asta ai zice că doar fotovoltaicele contează, dar și aici sunt multe care nu se spun. 

De ce fotovoltaicele mai mult încurcă rețeaua fără stocare

Lumea obișnuită să i se tot spună cât de importantă e energia solară și voltaică se întreabă acum de ce dacă soarele e pe cer practic toată ziua și s-au investit miliarde în fotovoltaice nu avem curent electric, iar prețurile explodează. Unde s-a greșit în această privință și ce se mai poate face acum?

În primul și în primul rând, sunt grupuri de interese care uneori au putere mai mare, uneori au putere mai mică. Grupurile de interese sunt, în special, cele care apără mediul privat. Dar mediul privat produce cam 30% din energie. Energia de 70%, că aici mă refer la consumul anual, este produsă de companiile de stat.

Deci foarte greu companiile de stat își fac, hai să zic, lobby la guvern. Iar guvernul nu pricepe că în actuala conjunctură, în actuala arhitectură a industriei energetice, companiile de stat trebuiesc îngrijite. Trebuie să ai grijă de ele. Trebuie să-ți pui niște oameni în conducere care să știe meserie, care să știe ce investiții trebuie să facă și să poată să și le facă.

Asta pe de altă parte. Mai trebuie niște oameni care să gândească arhitectura Sistemului Energetic Național, pentru că în acest moment este inadecvată. Este o soluție a unor speranțe și a unor gândiri din anii '60–'70. Lucrurile s-au schimbat. Apariția regenerabilului a schimbat tot. Pentru că privat de fapt este reprezentat de companii cu investiții în fotovoltaic, eolian și companiile care au parcuri de stocare... Capacitatea de stocare este mică. În acest moment România nu cred că poate stoca mai mult de 1.000 MWh energie electrică. Ideal ar fi 10.000. Deci ar fi de 10 ori mai puțin! Noi am tot făcut fotovoltaice și parcuri eoliene, dar n-am investit aproape deloc în sisteme de stocare. Și n-am investit în nuclear, care e mult mai important. Soarele și vântul fără energie nucleară nu ne poate salva.

De fapt, astăzi producția de energie electrică din fotovoltaic mai mult a încurcat, pentru că termocentralelor a trebuit să le fie redusă producția sau să fie închise pe perioada funcționării parcurilor fotovoltaice. Capacitatea de stocare, evident că s-au umplut acumulatorii cu energie, dar nu este de ajuns.

Autoritățile sunt acuzate că se poartă ca și cum ar vrea să pună cruce energiei hidro. Se știa că există riscul unei veri cu secetă, de ce au fost golite tocmai acum și deodată atâtea lacuri de acumulare?

Dacă s-a întâmplat ceva bun, hidro a mers mai puțin, adică a consumat mai puțină apă, deci poate ca în vârfuri să consume mai multă apă. E singurul lucru bun. Totuși, fiind secetă, care se pare că se prelungește până în septembrie, dacă nu și mai mult, secetă pe toată Europa, și hidro scade mult, inclusiv în România. Și aici e un paradox: că de plouat a plouat, de exemplu iulie a fost o lună destul de rece, dar nu a plouat suficient pentru ca apa să fie captată în lacurile de acumulare.

Lacurile de acumulare au problema că vreo trei sunt golite pentru decolmatare. Iar operațiunea de decolmatare, care evident trebuia făcută, nu o faci la mai multe lacuri deodată, pentru că înseamnă câteva sute de megawați scoși din Sistemul Energetic Național! Când pui niște oameni fără cap, care habar n-au de sistemul energetic la conducere, ăsta e rezultatul!

Închiderea termocentralelor pe cărbune și „poeziile de la Bruxelles”

Tot în ultimii ani s-au închis centralele pe cărbune, deși țări ca Germania le-au păstrat, conștiente că e criză energetică. N-ar fi trebuit să procedăm ca ei?

Alea care au fost închise trebuiau închise, pentru că tot cârpeau la ele și era foarte greu de întreținut. Lăsăm la o parte poluarea, care înseamnă preț mare, pentru că avem tot soiul de reglementări și aici care mai mult cresc prețurile aiurea. Cazanele lor erau învechite, nu mai prezentau siguranță în exploatare. Deci nu s-a închis nimic gratuit. Problema este că atunci când închizi așa ceva, trebuie să pui ceva în loc, și nu merge să pui numai fotovoltaic sau eolian!

De ce se insistă la nesfârșit pe energia fotovoltaică, deși orice expert serios, nu cei de la ONG-uri, știe că fără un mix energetic riscă enorm?

Pentru că niște „băieți deștepți” au știut să-și facă lobby! Pentru că niște, în ghilimele, „specialiști” în energie, care au învățat poeziile de la Bruxelles, au știut să le recite și să ne facă lecții. Mestecă acolo voioși și bineintenționați: „Mamă, ce bine o să fie!” Uite că nu-i bine! Respectivele persoane nu au studii de specialitate și nu înțeleg funcționarea sistemului energetic. La Bruxelles a funcționat lobby-ul chinezesc, iar anumite interese au făcut să avem acest Green Deal care a dus prețurile energiei la cer. Din fericire, cei de la Bruxelles încep să se trezească și au înțeles în sfârșit că nu merge să ai numai energie solară și eoliană. Sunt foarte bune, da, este ideal să se investească în continuare în ele, iarăși da, dar nu putem să ne bazăm exclusiv pe ele. A mai fost când ne-am bazat, la nivelul UE, exclusiv pe o sursă – gazele rusești, dar s-a văzut unde s-a ajuns. Acum s-a făcut greșeala să se meargă pe turbinele și solarele chinezești și am schimbat o dependență cu alta. Nu, nu trebuie să fim dependenți de chinezi sau de ruși, trebuie să mizăm pe ce avem noi în Europa și să evităm astfel de crize energetice.

De ce s-au oprit reactoarele de la Cernavodă și ce soluții tehnice există

Pe de altă parte, în România și nu numai, pare că există o cruciadă împotriva nuclearului. De ce au fost închise reactoarele de la Cernavodă în același timp și de ce se pun piedici reactoarelor SMR?

Nu e prima dată când se închid două reactoare deodată. Acum două luni, ambele reactoare erau închise: unul era programat pentru reparații curente ce se fac anual, mentenanță, iar la celălalt s-a defectat ceva la un transformator. S-a nimerit în perioada aceea să fie ambele reactoare închise, dar când au fost închise nu erau căldurile alea mari, adică nu exista un consum mare. Acum, se știe că Dunărea la o anumită perioadă are un debit minim. Prima dată s-a întâmplat în 2003, când numai Reactorul 1 funcționa. A doua oară s-a întâmplat în 2012–2013, când ambele reactoare au trebuit să fie închise, tot datorită unui debit mic al Dunării.

Există niște bătrâni care au memorie instituțională și care povesteau că soluțiile de răcire a apei, nu a reactorului, a apei, au fost mai multe. În primul și în primul rând trebuia avut grijă de canalul care aduce apa la centrală, și asta nu prea s-a făcut, nu a fost dragată Dunărea. A treia soluție a fost o legătură cu o hidrocentrală cu pompaj la Măcin, dincolo de Insula Mare a Brăilei, dar nu s-a mai făcut niciodată. Este adevărat, era ceva foarte scump, dar ar fi ajutat mult și la stocarea de energie. Mai e o soluție care nu înțeleg de ce nu a fost discutată în mod serios: ajunge să ne uităm la pozele centralelor nucleare din lume, toate au turnuri de răcire. De ce nu se discută construcția unor turnuri de răcire la Cernavodă? Este o întrebare la care nu știu care guvern ar avea un răspuns.

Energia nucleară, singura speranță

Proiectul Tarnița-Lăpuștești, dacă ar fi în final realizat, ar ajuta sau e un nonsens?

Trebuie făcut, evident! Tot felul de neștiutori zic că e o prostie, că e o chestie ceaușistă, că n-are sens. Nu există chestii ceaușiste! Există niște specialiști din vremea respectivă care au dat această soluție. Proiectul ar trebui făcut, mai ales că tehnologia a evoluat mult și se poate face mai simplu ca acum 40 de ani.

Se continuă lucrările și la reactoarele 3 și 4. Autoritatea trebuie să se uite foarte clar la ce soluții urgente nuclear există în acest moment în România. România a făcut doi pași importanți. Primul e cu NuScale, mă refer la acele SMR, reactoarele mici modulare, care consumă enorm de puțină apă pentru că e altă soluție tehnică. A doua soluție, proiectul european aflat la faza de construcție a stației PINGO, este un reactor cu răcire pe bază de plumb (ALFRED). Asta o să dureze mulți ani, până la aprobări.

Tocmai aici e problema, există mult lobby din partea ONG-urilor verzi care vor închiderea centralelor nucleare. Va ceda în final Bruxelles-ul?

Nu cred că va ceda, deși mulți spun că acești activiști pun multă presiune. Până atunci Bruxelles-ul nu o să mai interzică nimic, o să se trezească. Raportul Draghi spune foarte clar niște lucruri, iar Bruxelles-ul a început deja să mai renunțe la acest proiect de decarbonizare extremă. Dacă tranziția verde nu este făcută cu cap, degeaba o faci! Iar energie regenerabilă nu înseamnă doar solar și eolian, înseamnă și biomasă, agrobiomasă, deșeuri.

Geopolitica gazului rusesc și dependența de piața din Est

Există multe voci din Germania și până în Ungaria care spun că imediat ce se va face pace în Ucraina să se treacă din nou la gazul rusesc. Vezi acest risc?

Fără discuții că lumea se va întoarce la gazul rusesc, nici nu trebuie să ne facem iluzii! Dacă se va întâmpla să revenim la gazul rusesc, cu siguranță Federația Rusă nu va mai reprezenta un pericol. Eu nu cred că conducerile Uniunii Europene și ale Statelor Unite sunt atât de cretine, scuze pentru expresie, încât să înghețe și să uite ceea ce au făcut rușii când au dereglat tot mapamondul. Da, se va reveni la gazul rusesc, dar numai când vor exista garanții că Rusia nu mai face tâmpenii. Problema e că între timp am devenit dependenți de importurile de fotovoltaice din China.

Dependența României și a Uniunii Europene este în special pe zona de fotovoltaic, eolian și stocare. La un moment dat, sigur că Uniunea Europeană va reveni la gazul rusesc. Problema e dacă ne distrugem sau nu economia până atunci, pentru că vedem tot mai evident, cu prețurile astea la energie e grav ce se întâmplă în economia UE și a României.

Pericolul de blackout

Să presupunem că România se trezește și va investi inclusiv în stocarea energiei. Tot ar mai fi nevoie și de alte resurse sau ne-am putea baza pe fotovoltaic și eolian exclusiv?

Nu, nu se poate așa ceva. Întotdeauna va fi nevoie de un mix energetic, asta o va spune orice expert serios. Ceea ce nu se spune este că, atunci când ai fotovoltaice și regenerabile cu stocare, injecția în Sistemul Energetic Național este o injecție statică și digitală (invertoare, tranzistori, condensatori care transformă curentul continuu în curent alternativ).

Există o mare vulnerabilitate aici! Ce s-a întâmplat în Spania a fost provocat de un astfel de invertor care a dereglat toată zona, iar reparația și stabilizarea au venit de la utilajele în mișcare și condensatorii mari de la o centrală nucleară franceză, care au oprit căderea în cascadă a sistemului.

Riscă România în acest moment un colaps energetic, un blackout, din cauza lipsei energiei?

Eu zic că acum, în situația asta, cu reactoarele închise, cu problemele pe care le avem, te poți aștepta la orice! Deci și la un blackout. Te poți aștepta chiar la orice. Suntem la limită, în pragul dezastrului! Și putem fi „ajutați”. Ajutați de la Răsărit, rușii sunt experți în tot felul de sabotaje. Iar în situația în care ne aflăm, nici nu trebuie să facă mare lucru. Nu trebuie să ne împingă pe scări, nu trebuie să facă un gest evident. Ajunge un „bobârnac”, nu ne trebuie un brânci.

E suficient să pătrunzi în circuitul de control și analiză al oricărei companii importante, precum Complexul Energetic Oltenia, Hidroelectrica sau Elcen, și ai aruncat totul în aer! Au luat deja informații de la ANCPI și Registrul Comerțului ca să vadă așezarea tuturor infrastructurilor critice din România. Acum, fiind la limită, un atac cibernetic sau o defecțiune minoră ne poate bloca complet sistemul. Aici este deja o problemă, o vulnerabilitate uriașă. Când faci greșeli în lanț, când nu ai experți la nivelul Ministerului Energiei, când politizăm totul, când politicile de mediu dictează tot, când nu ai digitalizare, iar experții sunt îndepărtați nu ai cum să fii altfel decât vulnerabil. Și spuneam de ruși. Nici măcar nu trebuie să ne „ajute” să intrăm în colaps. La câte greșeli facem singuri, ne ducem singuri în direcția aia. Sigur, încă se mai poate salva situația. Nu suntem în prăpastie. Sigur, nu pot spune dacă va fi un blackout sau nu. Pot doar să atrag atenția că lucrurile nu merg bine și că riscurile există.