Concordia: Economia românească depinde de consumul intern bazat pe importuri
0În ciuda creșterii economice în ultimele decenii, economia românească prezintă o serie de caracteristici structurale care vor avea un impact semnificativ în contextul tranzițiilor digitale și verzi, arată o analiză recentă realizată de Confederația Patronală Concordia.
Deși creșterea PIB-ului din ultimele decenii a fost asemănătoare cu cea a statelor din regiune, economia românească depinde în continuare într-o măsură extrem de mare de consumul intern bazat pe importuri. În plus, analiza Concordia mai arată și faptul că productivitatea muncii prezintă la acest moment decalaje comparativ cu media europeană în sectoarele cheie precum cel industrial, costul forței de muncă a crescut iar avantajul competitiv bazat pe costul redus al muncii se estompează extrem de rapid.
Cu toate acestea, inovarea rămâne redusă în România, cu investiții limitate în cercetare și dezvoltare și cu o capacitate redusă de a ține pasul cu evoluția piețelor internaționale. Toate aceste probleme, alături de altele care apar în analiza Concordia, reduc competitivitatea României și o expun în fața unor schimbări anticipate ale economiei mondiale.
Deși PIB-ul a crescut de 8 ori din 1990 până acum, creștere economică reală se confruntă cu probleme
În ciuda creșterii importante a PIB-ului României în ultimele trei decenii, economia și societatea se confruntă cu o serie de provocări și caracteristici structurale care pun în pericol creșterea și bunăstarea pentru următoarele decenii. Creșterea economică bazată în continuare într-o prea mare măsură pe o cerere domestică ridicată pentru bunuri și servicii provenite din import, inovarea scăzută din economie și valoarea adăugată bazată pe resurse primare și produse cu complexitate redusă, distribuția deficitară a creșterii economice în societate, sunt elementele principale care indică faptul că România are nevoie de o nouă abordare pentru a-și maximiza potențialul economic.
Productivitatea din economie, deși în creștere, înregistrează decalaje semnificative față de media europeană și față de economii comparabile, precum cele ale Cehiei, Ungariei sau Poloniei, mai ales în sectorul industrial, esențial pentru avansarea tehnologică și pentru creș-terea complexității economiei.
Chiar dacă PIB-ul a crescut de 8 ori din 1990, până în 2023, ajungând la aproximativ 286 de miliarde de euro în 2022 și este pe cale să depășească 300 de miliarde de euro în 2023, un parcurs similar au avut și alte țări din fostul bloc socialist. Zece din primele 11 țări în ceea ce privește creșterea economică în ultimele decenii în Europa sunt țări din Europa de Est.
Aproximativ 79% din cei aproape 286 miliarde de euro generați de economie în 2022 au fost generați de consumul final efectiv total, iar media contribuției consumului în ultimii 8 ani a fost aproape identică – 78,5%6.
Cu toate că o parte din acest consum a fost destinat producției, inclusiv în vederea exporturilor, datele arată un dezechilibru major în privința câtorva categorii de produse. Deși ponderea ridicată a consumului în PIB nu e neobișnuită pentru statele cu economii dezvoltate, România este întrecută doar de Grecia și Portugalia în ceea ce privește contribuția consumului la PIB, fiecare cu 64% respectiv 68,7%, față de 63,3% în România în 20227.
Media UE-27 a fost de 52,3%, iar dintre țările cu economii comparabile Ungaria a înregistrat 49,9%, iar Polonia 56,7%.
În luna iulie a acestui an, venitul mediu brut la nivel național a fost de 7.317 lei, în timp ce venitul mediu net a fost de 4.565 de lei. Această cercetare demonstrează erodarea rapidă a avantajului competitiv al României, care are o forță de muncă ieftină. Valoarea adăugată brută pe angajat, sau productivitatea globală, a fost de 38,8% din media europeană în 2022 în România, față de 56,2% și, respectiv, 49,2% în Cehia și Polonia. Utilizând același parametru, sectorul industrial (cu excepția construcțiilor) prezintă cea mai mare diferență între România și media UE-27, valoarea creată pe angajat în 2022 fiind de doar 26% din media europeană.
În sectorul industrial, Polonia a reprezentat 32,86% din media europeană, în timp ce Republica Cehă și Ungaria au ajuns la 43,1% și, respectiv, 57,5%. Faptul că România are o rată scăzută de participare pe piața forței de muncă și că deficitul de competențe și învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă deficiențe structurale grave face ca aceste constatări să fie și mai îngrijorătoare.
Pe lângă faptul că populația îmbătrânește, deficitul forței de muncă se accentuează, decalajul productivității persistă și costul forței de muncă a crescut accelerat, economia românească suferă și din cauza faptului că deficitul comercial (diferența dintre exporturi și importuri) a atins în anul 2022 aproximativ 34 de miliarde de euro. În ultimii 10 ani, deficitul balanței comerciale a crescut de peste 3,5 ori, în timp ce exporturile au crescut de 2,04 ori, iar importurile de 2,3 ori.
În 2022, PIB-ul României a crescut cu 4,7%, iar consumul a contribuit cu 3 puncte procentuale la această creștere. Exporturile au contribuit și ele la creșterea economică înregistrată în ultimul deceniu, însă creșterea mai rapidă a importurilor a dus la un deficit comercial în 2022 de peste 34 miliarde de euro. Chiar dacă rata anuală de creștere a exporturilor din ultimele două decenii arată că economia românească are capacitatea de a se încadra, treptat, într-un model de creștere bazat pe exporturi, aceasta rămâne în continuare un exportator modest în comparație cu țările din regiune, iar trecerea la activități cu valoare adăugată mai mare a fost mai lentă decât în țările OCDE din estul și centrul Europei. Integrarea României în lanțurile valorice globale rămâne în urma țărilor cu profil similar, cu o utilizare relativ mai redusă a inputurilor străine în exporturile sale.
Creșterea costului muncii, saturarea oportunităților de investiții și pătrunderea pe piețe externe ale companiilor poloneze pot fi cauze ale acestei scăderi a investițiilor ca procent din PIB în Polonia. Chiar dacă România stă aparent bine la capitolul investiții, observăm că și țara noastră se află pe un platou în ceea ce privește evoluția investițiilor ca pondere în PIB. Acest lucru, combinat cu faptul că economia românească e dominată de consum, iar deficitul comercial contribuie negativ cu aproape un procent la formarea PIB-ului indică faptul că România nu reușește să se desprindă de modelul economic bazat pe avantajele piețelor emergente și să fructifice oportunitățile de dezvoltare economică durabilă.
Piața muncii din România, una dintre cele mai dezechilibrate
Piața muncii din România înregistrează o serie de dezechilibre, cu impact asupra consolidării economice și asupra menținerii competitivității regionale și globale. Disponibilul de forță de muncă scade, iar rata de ocupare este a treia cea mai scăzută din Uniunea Europeană. România are cea mai mică pondere de absolvenți de nivel terțiar și a treia cea mai mică rata de angajare a proaspăt absolvenților dintre țările membre UE. Numărul locurilor de muncă vacante crește, iar discrepanțele verticale între nivelul de educație al lucrătorilor și cel solicitat de angajatori sunt în creștere.
România înregistrează anumite dezechilibre și în ceea ce privește piața muncii, cu impact asupra consolidării economice. Disponibilul de forță de muncă în România înregistrează un trend descendent, la finalul anului 2022, populația activă totală a României fiind de aproximativ 8,27 milioane de persoane, în scădere semnificativă față de finalul anului 2011, când populația activă totală era de aproximativ 9,19 milioane de persoane. Rata de ocupare în România este a treia cea mai scăzută din Uniunea Europeană – 67,1% – față de media UE-27 de 73,1%. Sectorul privat înregistrează cel mai mare număr de salariați – 59% din total. Industria deține primul loc în ierarhia activităților economice din punct de vedere al persoanelor ocupate.
Conform Eurostat, productivitatea muncii pe persoană, în termeni reali, a crescut cu 16,2% în România în 2021, reprezentând cel mai ridicat procent de creștere de la nivel european. Totodată, creșterea a avut un ritm mediu anual de 4,8% în România, dinamică superioară celor înregistrate în Zona Euro (0,8%). Este de menționat însă faptul că o mare parte din productivitatea muncii, pe persoană ocupată (lei/persoană) este generată de tranzacțiile imobiliare, activitate caracterizată de valoare adăugată mare realizată cu salariați relativ puțini. De exemplu, datele INS privind populația civilă ocupată, pe activități ale economiei naționale la nivel de secțiune CAEN, 2021, arată că agricultura, silvicultura și pescuitul angajează 846,5 mii de oameni și înregistrează o productivitatea muncii, pe persoană ocupată (lei/ persoană) de 27.064 lei, în timp ce tranzacțiile imobiliare ocupă 34,3 mii de oameni și înregistrează o productivitatea muncii, pe persoană ocupată, de 3.376.958 lei. Este de menționat și că numărul real de lucrători din agricultură este mai mare decât datele oficiale, agricultura de subzistență și activitățile economice fără forme legale fiind comune în acest sector.
Are cum să reușească România să realizeze tranziția verde și cea digitală?
În contextul tendințelor actuale în ceea ce privește tranziția verde și tranziția digitală, inabilitatea de a crește investițiile și de a pune economia națională pe o traiectorie orientată către valoare adăugată mai mare, inovație și avans tehnologic în producție și o balanță comercială echilibrată pun România în pericolul de a rămâne din nou în urmă în raport cu regiunea. Pentru o tranziție verde reală și nu doar de fațadă, e nevoie nu doar de finanțare, ci mai ales de dezvoltarea produselor și proceselor verzi care să reducă aportul de materii prime virgine, să ajute la decarbonizarea economiei și la fructificarea potențialului energetic verde.
Tranziția verde vine cu costuri semnificative care pot fi amortizate pe termen lung prin investiții în tehnologii verzi și cercetare și dezvoltare pentru a ne asigura că România maximizează beneficiile acestei schimbări globale de paradigmă. În ceea ce privește tranziția digitală, România nu se mai poate baza pe un sector cu intensitate redusă a cercetării și dezvoltării, marcat de outsourcing si cu companii aflate predominant în avalul lanțurilor valorice globale. Pentru a beneficia de aceste două tranziții disruptive, modelul de creștere al economiei românești trebuie să se schimbe.
Se încarcă comentariile...
