Cernavodă nu are aceeași problemă ca Kozlodui. Specialiștii explică de ce comparația dintre cele două centrale este greșită

Scăderea debitului Dunării a readus în discuție situația centralelor nucleare din regiune și a generat comparații între Cernavodă și centrala de la Kozlodui, din Bulgaria. Specialiștii din industria nucleară atrag însă atenția că cele două centrale nu se află în condiții tehnice similare, iar soluțiile aplicabile într-un caz nu pot fi transferate automat în celălalt. Diferența esențială este dată de amplasament și de modul în care fiecare centrală este alimentată cu apă pentru răcire.

Cernavodă nu are aceeași problemă ca Kozlodui. Foto arhivă

Scăderea record a debitului Dunării a readus în discuție vulnerabilitatea centralelor nucleare care depind de apă pentru sistemele de răcire. În acest context au apărut comparații între centrala nucleară de la Cernavodă și cea de la Kozlodui, din Bulgaria, aflată tot pe Dunăre.

Specialiștii din domeniul nuclear atrag însă atenția că cele două situații nu sunt echivalente și că o soluție tehnică discutată pentru Cernavodă nu poate fi justificată prin raportarea la Kozlodui.

Două centrale nucleare, două configurații complet diferite

Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă utilizează tehnologie CANDU-PHWR și are o particularitate importantă legată de alimentarea cu apă. Centrala nu preia apa direct din albia Dunării, ci prin Canalul Dunăre-Marea Neagră, conform proiectului inițial.

În schimb, centrala nucleară Kozlodui, care utilizează tehnologie PWR-VVER, este amplasată direct pe malul drept al Dunării. Apa necesară răcirii este preluată printr-o stație de pompare special amenajată, dintr-o zonă naturală adâncă a fluviului.

„Între centrala nucleară de la Cernavodă și cea de la Kozlodui există o diferență majoră în ceea ce privește poziționarea geografică, care are un impact direct asupra debitului de apă și implicit asupra nivelului apei”, au declarat specialiști din industria nucleară pentru „Adevărul”.

Potrivit acestora, Kozlodui beneficiază de o configurație geografică în care accesul la apă este asigurat direct din Dunăre, în timp ce Cernavodă depinde de alimentarea prin canalul de aducțiune.

De ce un baraj cu cameră gonflabilă nu rezolvă problema debitului

În contextul scăderii nivelului Dunării, una dintre ideile discutate a fost instalarea unui baraj cu cameră gonflabilă în zona canalului care alimentează centrala de la Cernavodă.

Specialiștii spun însă că această soluție nu poate crește cantitatea de apă care intră în sistem, deoarece problema apare înainte de acel punct.

„Un baraj cu cameră gonflabilă amplasat în aval de priza de admisie, în interiorul canalului, poate doar să rețină apa deja prezentă în acel tronson și nu poate crește debitul de intrare din Dunăre dacă însăși priza de admisie de la capătul fluvial este limitată de nivelul apei”, explică aceștia.

Cu alte cuvinte, dacă nivelul Dunării este prea scăzut în zona în care canalul preia apa, o structură amplasată mai departe pe canal nu poate crea o sursă suplimentară de apă.

Canalul Dunăre–Marea Neagră impune alte condiții

Un alt element care diferențiază situația de la Cernavodă este faptul că alimentarea centralei se face printr-o cale navigabilă internațională.

Canalul Dunăre–Marea Neagră trebuie să rămână funcțional pentru traficul naval, fiind administrat inclusiv prin intermediul sistemului de ecluze.

Potrivit specialiștilor, instalarea unei structuri fixe sau semifixe în secțiunea navigabilă ar ridica probleme tehnice și operaționale.

„Un baraj cu cameră gonflabilă, chiar și unul cu cădere redusă, constituie un obstacol fix sau semifix în secțiunea navigabilă. Acest lucru intră în contradicție cu cerința fundamentală ca această cale navigabilă să nu fie îngustată sau închisă”, arată experții din industria nucleară.

Diferențele de tehnologie contează

Pe lângă amplasament, cele două centrale folosesc tehnologii nucleare diferite.

Cernavodă operează reactoare CANDU-PHWR, în timp ce Kozlodui utilizează reactoare PWR-VVER. Aceste tehnologii au configurații diferite privind sistemele de răcire și modul în care sunt integrate în amplasamentul centralei.

Specialiștii atrag atenția că o comparație directă între cele două centrale trebuie făcută cu precauție tocmai din cauza acestor diferențe.

„În cazul Cernavodă, ideea replicării unei soluții asociate cu Kozlodui reprezintă o analogie incorectă, pentru că ar introduce o structură activă de control al debitului și nivelului pentru a rezolva o problemă pe care, în cazul Kozlodui, amplasamentul geografic o face diferit”, explică aceștia.

Și centrala de la Paks se confruntă cu aceeași vulnerabilitate

Diferențele de amplasament nu înseamnă însă că alte centrale de pe Dunăre nu sunt afectate de scăderea debitului.

Centrala nucleară de la Paks, din Ungaria, utilizează tot tehnologie PWR-VVER, similară celei de la Kozlodui, și este amplasată în amonte de centrala bulgară.

Potrivit specialiștilor, Paks s-a confruntat la rândul său cu probleme determinate de nivelul redus al Dunării, ceea ce arată că fenomenul este legat în primul rând de condițiile hidrologice extreme.

„Situația de la Paks demonstrează că scăderea debitului Dunării poate afecta centrale nucleare cu configurații diferite, chiar dacă modul de alimentare cu apă nu este identic”, spun specialiștii.

Soluțiile trebuie adaptate fiecărui amplasament

Experții din industria nucleară susțin că măsurile pentru creșterea rezilienței centralelor trebuie analizate separat, în funcție de caracteristicile fiecărui amplasament.

În cazul Cernavodă, soluțiile trebuie să țină cont de faptul că centrala este legată de Canalul Dunăre-Marea Neagră și de condițiile de funcționare ale acestuia.

Astfel, spun experții, comparația cu Kozlodui poate fi utilă pentru înțelegerea problemei generale a dependenței centralelor de resursele de apă, dar nu poate fi folosită ca argument pentru aplicarea automată a aceleiași soluții tehnice în România.