Ce efect va avea Neptun Deep asupra prețului gazelor: scenariile analizate pentru perioada 2027-2030

Începerea exploatării gazelor din proiectul Neptun Deep, estimată pentru anul 2027, ar putea duce la scăderea prețurilor la gaze pe piața din România, dar efectul asupra facturilor plătite de consumatori este departe de a fi garantat, întrucât prețul final depinde de o serie de factori economici, fiscali și geopolitici.

Exploatarea gazelor din Neptun Deep ar putea reduce prețul plătit de români. Foto OMV Petrom

Calculele realizate de expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI) arată că este plauzibil ca, după intrarea în producție a proiectului Neptun Deep, să apară o presiune descendentă asupra prețului gazului în România, în special din perspectiva creșterii ofertei interne. Într-un scenariu care presupune că nici cererea, nici oferta nu vor fi influențate semnificativ de alți factori majori, prețurile angro ar putea înregistra o reducere de aproximativ 5-20% față de nivelurile actuale, în perioada 2027-2028.

„Având în vedere datele disponibile, este plauzibil ca, după începutul producției în proiectul Neptun Deep, să apară o presiune descendentă asupra prețului gazului în România, mai ales pe partea de ofertă internă”, arată analiza realizată de președintele AEI.

Producția internă ar putea crește spectaculos

Principalul argument în favoarea unei ieftiniri a gazelor este creșterea semnificativă a producției interne. Potrivit estimărilor, Neptun Deep va începe producția în 2027 și va adăuga aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze anual.

În aceste condiții, producția internă de gaze a României ar putea aproape să se dubleze până în 2030, în timp ce cererea actuală este estimată să rămână în jurul valorii de 10-11 miliarde de metri cubi pe an. O ofertă mai mare de gaze produse local ar putea reduce dependența de importuri, care sunt adesea mai costisitoare, și ar putea exercita o presiune de scădere asupra prețurilor de pe piața internă.

Un alt avantaj îl reprezintă infrastructura. România și-a extins rețelele de transport pentru a putea prelua volumele suplimentare provenite din Marea Neagră. O piață mai bine conectată și mai integrată, cu posibilități de export și mai multe surse de aprovizionare, poate reduce costurile logistice și de tranzacție, contribuind la formarea unor prețuri mai competitive.

De ce ieftinirea nu este garantată

Cu toate acestea, Dumitru Chisăliță avertizează că simpla creștere a producției nu înseamnă automat facturi mai mici pentru consumatori.

„Piața gazelor nu funcționează după logica simplă a abundenței. Gazul extras din Marea Neagră nu va fi rezervat exclusiv consumatorilor români și nici nu va fi vândut la un preț «patriotic». El va intra într-o piață europeană integrată, unde producătorii urmăresc, firesc, cel mai bun preț disponibil”, explică acesta.

Astfel, dacă piețe precum Bulgaria, Ungaria sau alte state din regiune oferă prețuri mai atractive, o parte din producția românească ar putea fi exportată, iar prețul intern va continua să fie influențat de dinamica regională.

În același timp, România se pregătește să consume mai mult gaz. Noile centrale electrice pe gaze construite pentru înlocuirea capacităților pe cărbune vor necesita volume importante de combustibil. Dacă toate proiectele anunțate vor fi puse în funcțiune, consumul intern de gaze ar putea crește cu aproximativ 25% până în 2030.

„Cu alte cuvinte, o bună parte din surplusul promis este deja vândut înainte să fie extras”, subliniază președintele Asociației Energia Inteligentă.

Taxele și reglementările pot anula o parte din beneficii

Un alt factor important îl reprezintă politica fiscală și cadrul de reglementare. Taxele, redevențele, legislația offshore și regulile de funcționare ale pieței gazelor influențează direct costurile suportate de producători și, implicit, prețul final.

Dacă statul va menține sau va introduce taxe suplimentare asupra gazelor offshore, costurile de producție vor crește, iar reducerea prețurilor ar putea fi limitată.

Pe lângă factorii interni, piața gazelor rămâne puternic influențată de evoluțiile internaționale. Prețul gazului natural lichefiat (LNG), securitatea aprovizionării, politica energetică europeană și contextul geopolitic continuă să joace un rol decisiv.

Chiar dacă gazul extras în România are costuri competitive, un nivel ridicat al prețurilor de import sau o concurență redusă pe piață poate împiedica scăderea semnificativă a prețurilor interne.

Factura finală depinde de mult mai mult decât prețul gazului

Analiza AEI atrage atenția asupra unui aspect adesea ignorat în discursul public: prețul gazului ca marfă reprezintă doar o parte din factura achitată de consumatori.

„Există apoi problema pe care politicienii o ignoră constant: prețul gazului reprezintă doar o parte din factura plătită de consumator. Tarifele de transport și distribuție cresc, taxele se modifică, iar costurile impuse prin reglementări devin tot mai importante. Chiar dacă gazul ca marfă se ieftinește, factura finală poate rămâne la același nivel sau chiar poate crește”, avertizează Dumitru Chisăliță.

Astfel, chiar dacă prețul angro va scădea, beneficiul resimțit de consumatorul final ar putea fi mult mai redus decât sugerează cifrele privind producția sau prețurile de pe piața en-gros.

Trei scenarii pentru anul 2030

Modelele economice realizate de Asociația Energia Inteligentă pentru perioada 2027-2030 indică trei scenarii privind evoluția prețului final al gazelor pentru consumatori.

În scenariul optimist, prețul angro ar putea coborî spre 27-32 euro/MWh după intrarea în producție a proiectului Neptun Deep. În acest caz, consumatorii casnici ar putea plăti aproximativ 280-300 lei/MWh, cu circa 10% sub actualul nivel plafonat.

În scenariul de bază, prețul final este estimat la 320-340 lei/MWh.

În scenariul pesimist, consumatorii ar putea ajunge să plătească între 350 și 380 lei/MWh.

Siguranță energetică mai mare, dar nu neapărat gaze ieftine

Concluzia analizei este că gazele din Marea Neagră reprezintă în primul rând un avantaj strategic pentru România, prin reducerea dependenței de importuri și creșterea securității energetice.

„Gazele din Marea Neagră nu garantează facturi mult mai mici. Ele oferă României mai multă siguranță energetică, reduc dependența de importuri și pot genera venituri importante pentru economie și bugetul României. Dar între avantajul strategic și beneficiul direct pentru consumator există o distanță uriașă”, afirmă Dumitru Chisăliță.

În opinia sa, adevărata miză nu este dacă România va extrage gaze din Marea Neagră, ci cine va beneficia de valoarea economică generată de aceste resurse.

„Adevărata întrebare nu este dacă România va extrage gaze din Marea Neagră. Adevărata întrebare este cine va beneficia de valoarea creată de aceste resurse: consumatorii, economia românească sau doar bugetul statului și companiile străine”, concluzionează președintele AEI.

Acesta avertizează că, în lipsa unor politici care să transfere către consumatori o parte din beneficiile noii producții, românii ar putea constata peste câțiva ani că trăiesc într-o țară care produce mai mult gaz ca niciodată, fără ca facturile lor să fie semnificativ mai mici.

„Dacă statul va continua să trateze energia ca pe o sursă de taxe și venituri suplimentare, românii ar putea descoperi în 2028 că trăiesc într-o țară care produce mai mult gaz ca niciodată, dar în care facturile nu sunt cu mult mai mici. Iar atunci promisiunea gazelor ieftine din Marea Neagră va intra în aceeași categorie cu multe alte promisiuni energetice, bune pentru campanii electorale, dar fără legătură cu realitatea din buzunarul consumatorului”, conchide Dumitru Chisăliță.