Analiză Canicula scumpește curentul. De ce devine România dependentă de importuri exact când prețurile explodează

De fiecare dată când România intră sub avertizări de caniculă, piața energiei intră într-o zonă de presiune: consumul crește, prețurile urcă, iar importurile devin tot mai importante. Fenomenul pare legat de temperaturile extreme, însă problema este mult mai veche. Canicula nu face decât să arate cât de pregătit este sistemul energetic pentru momentele în care are cea mai mare nevoie de resurse.

Canicula scumpește curentul, nu doar facturile. Foto arhivă

De fiecare dată când temperaturile cresc puternic, facturile la energie și prețurile de pe piața angro revin în centrul atenției. Explicația simplă este că oamenii folosesc mai mult aer condiționat. În realitate, canicula doar scoate la suprafață o problemă mai profundă: un sistem energetic care nu mai are suficientă flexibilitate și capacitate disponibilă exact atunci când cererea este maximă.

În zilele foarte calde, consumul de energie crește rapid. Aparatele de aer condiționat funcționează mai multe ore, echipamentele de răcire din magazine, industrie și clădiri de birouri lucrează intens, iar rețelele sunt supuse unei presiuni suplimentare.

Totuși, temperaturile ridicate nu sunt singura explicație pentru creșterea prețurilor. Dacă sistemul energetic ar avea suficiente capacități de producție disponibile, perioadele de consum ridicat ar putea fi gestionate fără creșteri majore de preț. Problema apare atunci când cererea crește, iar oferta internă nu mai este suficientă.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a explicat că perioadele de caniculă nu creează vulnerabilitatea sistemului energetic, ci doar o evidențiază. Temperaturile extreme sunt momentele în care se vede dacă România are suficiente surse de producție, rețele și soluții de echilibrare.

Cât crește factura unui apartament de două camere în perioada caniculei

Pentru consumatorii casnici, primul efect al temperaturilor ridicate se vede prin creșterea consumului. Un apartament obișnuit de două camere, cu o suprafață de aproximativ 50-60 mp, poate avea o creștere importantă a facturii dacă aerul condiționat funcționează zilnic.

Un aparat de aer condiționat modern de 9.000-12.000 BTU consumă, în medie, între 0,6 și 1,2 kWh pe oră, în funcție de temperatura exterioară, temperatura setată pentru răcire și nivelul de izolație al locuinței.

La un preț final al energiei de aproximativ 1,4-1,7 lei/kWh, consumul suplimentar poate însemna:

• utilizarea aerului condiționat aproximativ 4 ore pe zi poate aduce un cost suplimentar de 50-70 lei într-un interval de 10 zile;
• utilizarea timp de 8 ore pe zi poate crește factura cu aproximativ 100-140 lei;
• funcționarea timp de 12 ore pe zi poate adăuga 150-200 lei.

La acest consum se adaugă și faptul că frigiderul și congelatorul funcționează mai intens în zilele foarte calde, ceea ce poate însemna încă 5-15 lei pe lună.

Pentru un apartament de două camere ocupat de două persoane, o factură obișnuită de vară poate fi cuprinsă între 120 și 180 lei. Într-o lună cu un episod de caniculă de 10-15 zile, factura poate ajunge la 220-350 lei, în funcție de durata utilizării aerului condiționat.

Creșterea produsă strict de temperaturile ridicate este, în general, de aproximativ 80-120 lei pe lună. În locuințele mai expuse, cum sunt apartamentele de la ultimul etaj, cu suprafețe vitrate mari și fără umbrire, unde aerul condiționat funcționează aproape continuu, creșterea poate depăși 180-230 lei.

Este important de precizat că pentru majoritatea consumatorilor cu contracte la preț fix, majorarea imediată a facturii este determinată în principal de consumul suplimentar, nu de variațiile zilnice ale pieței angro. Creșterile de preț de pe piața pentru ziua următoare se reflectă în facturile consumatorilor doar atunci când furnizorii își modifică ofertele sau atunci când contractele existente ajung la termen.

Problema reală nu este consumul mai mare, ci lipsa energiei disponibile

În perioadele de caniculă apare însă o întrebare mai importantă: de ce ajunge România să aibă prețuri ridicate exact când are cea mai mare nevoie de energie?

Răspunsul ține de capacitatea sistemului de a acoperi vârfurile de consum. Atunci când cererea crește, România ajunge să apeleze tot mai mult la importuri de electricitate. Iar aceste importuri nu apar într-un moment în care energia electrică este ieftină și există surplus în Europa, ci exact atunci când întreaga regiune se confruntă cu aceeași problemă.

Grecia, Bulgaria, Ungaria și alte state din Europa de Sud-Est trec prin perioade similare de consum ridicat în timpul episoadelor de căldură extremă. În plus, Ucraina continuă să absoarbă cantități importante de energie din regiune.

În aceste condiții, piața nu mai funcționează ca un mecanism simplu de compensare între state, ci devine o competiție pentru o resursă limitată. Ultimul megawatt-oră disponibil este cumpărat la cel mai mare preț, iar acel preț ajunge să influențeze întreaga piață.

România importă energie atunci când energia este cea mai scumpă

Una dintre vulnerabilitățile majore ale României este faptul că dependența de importuri apare în momentele cele mai nefavorabile.

România nu importă energie ieftină în perioadele în care există surplus european, ci cumpără energie atunci când cererea este ridicată în întreaga regiune. Diferența dintre cele două situații înseamnă costuri suplimentare pentru economie.

La această problemă se adaugă și limitările infrastructurii de transport. Chiar dacă în alte zone ale Europei există energie disponibilă la prețuri mai mici, aceasta nu poate ajunge întotdeauna rapid către sud-estul continentului din cauza congestiilor din rețele.

Rezultatul este o piață fragmentată, în care România și statele vecine pot ajunge să plătească mai mult decât alte regiuni europene.

Mixul energetic nu mai este suficient fără capacități flexibile

Ani la rând, România s-a bazat pe avantajul unui mix energetic diversificat: hidroenergie, energie nucleară, centrale pe gaze și cărbune, completate în ultimii ani de surse regenerabile.

Însă simpla existență a mai multor tipuri de producție nu este suficientă. Important este ca energia să fie disponibilă exact în momentele în care consumul atinge nivelurile maxime.

O parte dintre capacitățile clasice au fost retrase sau funcționează limitat, producția hidro depinde de condițiile hidrologice, iar energia regenerabilă depinde de factorii meteo. Fără suficiente capacități flexibile și fără sisteme de stocare dezvoltate, importurile devin soluția rapidă pentru acoperirea deficitului.

Transelectrica a pregătit sistemul energetic pentru vârfurile de consum

De altfel, chiar înaintea episoadelor de caniculă, operatorul de transport și sistem a anunțat că a luat măsuri pentru menținerea în siguranță a Sistemului Energetic Național. În contextul avertizărilor de temperaturi extreme, Transelectrica, prin Dispecerul Energetic Național, a analizat evoluția estimată a consumului, disponibilitatea capacităților de producție și starea Rețelei Electrice de Transport, stabilind măsurile operative necesare pentru funcționarea sistemului în condiții de siguranță.

În perioadele cu temperaturi ridicate, provocarea principală este reprezentată de orele de vârf, când consumul crește simultan în gospodării, clădiri comerciale și industrie. În aceste intervale, nu este suficient ca energia să existe în sistem, ci trebuie să poată fi livrată rapid acolo unde este nevoie, fără ca rețelele să fie suprasolicitate.

Compania a precizat că sistemul beneficiază și de noi capacități intrate în funcțiune. Potrivit Transelectrica, de la începutul anului au fost puse în funcțiune aproximativ 1.500 MW în centrale electrice și instalații de stocare, dintre care circa 1.000 MW într-o singură lună, iar pentru perioada următoare erau pregătite pentru conectare alte capacități de producție din surse fotovoltaice, eoliene și instalații de stocare.

Totuși, măsurile operaționale luate de operatorul de transport pot gestiona momentele critice, dar nu rezolvă problema structurală a sistemului energetic. Transelectrica poate echilibra rețeaua și poate coordona circulația energiei, însă nu poate înlocui lipsa unor capacități suficiente de producție disponibile exact în orele în care consumul atinge niveluri maxime.

Aici apare diferența dintre funcționarea sigură a rețelei și independența energetică. Un sistem poate fi operat corect, dar poate rămâne vulnerabil dacă, în perioadele de vârf, are nevoie de importuri pentru a acoperi cererea internă.

Canicula este un semnal pentru securitatea energetică

Valurile de căldură arată că problema României nu este doar una de preț, ci una de securitate energetică.

Un sistem care depinde de importuri în perioadele de consum maxim devine vulnerabil la orice șoc regional: temperaturi extreme, secetă, avarii sau tensiuni geopolitice.

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, discuția nu ar trebui să se limiteze la temperaturile ridicate și la consumul crescut, ci la capacitatea sistemului energetic de a face față unor situații care vor deveni tot mai frecvente.

Verile caniculare nu mai sunt excepții, ci o realitate cu care sistemele energetice trebuie să se adapteze. Fără investiții accelerate în noi capacități de producție, stocare și dezvoltarea rețelelor, importurile riscă să devină nu doar o soluție temporară de echilibrare, ci o dependență permanentă.

„Valul de căldură va trece. Întrebarea este dacă vulnerabilitatea sistemului energetic va trece odată cu el. Datele actuale arată că problema rămâne”, avertizează Chisăliță.