Birocraţia în România: „impozit pe ştampilă“

Antreprenori şi consultanţi financiari au dezbătut problema birocraţiei la un seminar desfăşurat recent la Constanţa.

Oamenii de afaceri reuniţi la seminarul desfăşurat la malul mării au vorbit franc despre ce înseamnă să investeşti în România europeană a anului 2012. Opinia exprimată la unison este că orice demers funcţionează pe principiul „De ce simplu, când se poate complicat?". Funcţionarii puşi în funcţie să rezolve problemele cetăţenilor nu acţionează niciodată dezinteresat.

Mai mult, pregătirea lor lasă de dorit, astfel că soluţiile nu au legătură cu spiritul legii. „Ni s-a dus vestea în străinătate. Mi-a crăpat obrazul de ruşine când un lector german, care ne cunoscuse ţara, le-a spus celorlalţi nemţi care voiau să facă afaceri în România: «Vedeţi că o să plătiţi la greu impozitul pe ştampilă. Fiecare funcţionar face nazuri pentru o simplă hârtie»", a spus vicepreşedintele Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Ion Dănuţ Jugănaru.

Cooperativa „Munca în zadar"

Cât de distructivă pentru mersul economiei este corupţia instituţionalizată, dublată de incompetenţă, ştiu foarte bine bancherii. „Avem un client care a făcut o investiţie de milioane de dolari în Port. Nimeni din instituţiile statului nu i-a spus, până la inaugurare, că obiectivul în care făcea investiţia nu era autorizat pentru acea activitate. Inaugurarea s-a blocat. Toţi au ridicat din umeri. Am alergat disperaţi cu toţii să obţinem acel aviz de bază pentru obiectivul care aparţinea statului. Făcusem un dosar de autorizare de 2 metri cubi şi niciun oficial nu a observat că lipseşte tocmai acea hârtie fără de care... ", a relatat Mihaela Ichim, directoarea unei sucursale bancare.

Aceeaşi atitudine obstructivă se întâlneşte la autorităţile centrale şi în raport cu cele din teritoriu. „Colcăie ministerele şi Autoritatea de Management de angajaţi care nu ştiu ce au de făcut. Când se plictisesc, mai inventează ceva: «Ia să cerem ălora din teritoriu câte ceva». Şi noi trebuie să trimitem raportări inutile. În schimb, investitorii nu trebuie să raporteze nimănui. Astfel că nu există nicio autoritate care să cunoască exact stadiul investiţiilor acestora", spune Jugănaru.

Capcana falimentului din fondurile europene

Concluzia mediului de afaceri legată de activitatea atragerii de fonduri europene este la fel de clară: apatie generală. „Afacerile vor merge în România când funcţionarii publici vor fi plătiţi la performanţă, nu la timpul de la birou", crede Florin Constantin, consultant pe fonduri europene.

Programele UE nu reuşesc să salveze de la faliment investiţiile. Ba chiar le-ar putea grăbi. „Atenţie, sunt firme care au dat faliment pentru c-au intrat în incapacitate de plată din cauza întârzierii fondurilor europene. Intrarea în UE a luat pe nepregătite instituţiile care trebuiau să gestioneze aceste programe. Condiţiile de finanţare UE sunt diferite de cele bancare, astfel că nu pot fi acordate credite pentru proiectele de start. Alt­fel spus, acesta este un copil născut mort", au atras atenţia economiştii.