Bilanțul energetic al României: aproape 10.000 MW instalați, dar doar 2.021 MW câștig net. Cine și cum a contribuit la situația actuală

România a instalat, în perioada 2010 – martie 2026, capacități de producere și stocare a energiei de 9.932 MW, dar în aceeași perioadă a retras din exploatare 7.911 MW. Rezultatul este o creștere netă de 2.021 MW a capacității instalate, potrivit unei analize realizate de expertul în energie Adrian Vintilă, consilier al miniștrilor Energiei începând din ianuarie 2024.

România a investit masiv în producția și stocarea energiei în ultimii 16 ani, fara rezultate

Analiza, bazată pe date oficiale pentru fiecare an din perioada 2010 – 2026, arată și o schimbare importantă în structura sistemului energetic. Din cei 9.932 MW instalați, 6.514 MW provin din energie solară și eoliană, 2.785 MW din centrale pe gaz și cărbune, iar 632 MW din capacități de stocare.

În același timp, au fost scoși din exploatare 7.911 MW de capacități de producere.

9.932 MW instalați și 7.911 MW retrași

Adrian Vintilă rezumă situația printr-o comparație simplă: „Imaginați-vă că timp de 16 ani construiți o casă cu zece camere. La final demolați opt camere. Iar apoi faceți turul televiziunilor spunând că ați construit zece camere. Tehnic este adevărat. Dar realitatea este că locuiți într-o casă cu doar două camere în plus”.

În cazul sistemului energetic, cele „zece camere” reprezintă cei 9.932 MW instalați, iar cele demolate sunt cei 7.911 MW retrași din exploatare.

Diferența este de 2.021 MW.

„Exact asta arată datele din energie. 16 ani de politici energetice. Bilanțul: 9.932 MW construiți, rezultatul real – doar 2.021 MW câștigați”, arată expertul.

Din 2010 până în martie 2026, România a pierdut peste 5.100 MW de capacități de producere pe gaz și cărbune, potrivit analizei.

Regenerabilele au reprezentat cea mai mare parte a noilor capacități

Din totalul de 9.932 MW instalați în perioada analizată, 6.514 MW reprezintă capacități eoliene și fotovoltaice.

Centralele pe gaz și cărbune au adăugat 2.785 MW, iar capacitățile de stocare au ajuns la 632 MW.

În același timp, retragerile din exploatare au vizat în principal centrale predictibile.

„În toți acești ani am schimbat structura sistemului energetic. Nu este vorba doar despre numărul de MW”, spune Adrian Vintilă.

Potrivit acestuia, România a înlocuit o parte dintre centralele care puteau produce energie atunci când era nevoie cu centrale a căror producție depinde de condițiile meteorologice.

„Am înlocuit centrale care puteau produce când era nevoie (cărbune, gaz) cu centrale care produc doar când bate vântul sau este soare”, arată expertul.

Această diferență este importantă în momentele în care consumul este ridicat. Producția fotovoltaică este concentrată în timpul zilei, în timp ce seara aceasta scade sau dispare. Producția eoliană variază, la rândul ei, în funcție de condițiile de vânt.

„Astfel, puterea instalată poate fi similară, dar puterea disponibilă în orele critice este mai redusă”, explică Vintilă.

2010 – 2014: explozia investițiilor în eolian și solar

Prima etapă analizată este cea dintre 2010 și 2014, când România a beneficiat de schema certificatelor verzi.

Investițiile în energia eoliană și fotovoltaică au crescut rapid. În această perioadă au fost instalați peste 3.300 MW de capacități eoliene și solare, potrivit datelor prezentate în analiză.

Noile capacități regenerabile au compensat în mare parte retragerile de centrale convenționale.

2015 – 2022: retrageri masive și investiții reduse

În perioada 2015 – 2022, ritmul investițiilor în regenerabile a scăzut după modificarea schemei de sprijin.

În același timp, centralele vechi au continuat să fie retrase din exploatare. Investițiile în noi centrale de producere în bandă au fost reduse, iar stocarea nu a avut o dezvoltare relevantă.

Potrivit analizei, soldul capacităților a devenit puternic negativ în perioada 2018 – 2022.

Anul 2021 a înregistrat cea mai mare diferență negativă din perioada analizată. România a instalat doar 11 MW de capacități predictibile noi și a retras 2.270 MW.

Soldul anual a fost, astfel, de minus 2.259 MW.

Vintilă indică 2021 drept cel mai slab an din perioada analizată din perspectiva raportului dintre capacitățile noi și cele retrase.

După 2023 apar din nou investiții în capacități predictibile și stocare

După iunie 2023, datele analizate de Adrian Vintilă indică o schimbare a ritmului investițiilor.

Au început să fie puse în funcțiune noi capacități pe gaz, cărbune și hidro, în paralel cu accelerarea investițiilor în regenerabile și apariția unor proiecte de stocare.

Capacitățile predictibile noi au însumat 271 MW în 2023, 411 MW în 2024 și încă 102 MW în prima parte a anului 2025.

În cazul regenerabilelor, au fost instalați 719 MW în 2023, 507 MW în 2024 și aproape 1.000 MW în prima parte a anului 2025.

Tot în această perioadă începe dezvoltarea capacităților de stocare.

Stocarea a început să crească abia în ultimii ani

Potrivit analizei, până în 2023 nu existau investiții relevante în capacități de stocare.

Dezvoltarea începe în 2024 și 2025, iar la 1 aprilie 2026 capacitatea instalată ajunsese la 632 MW.

În 2024 au fost instalați 121 MW de capacități de stocare.

Nivelul stocării rămâne însă mult sub capacitatea regenerabilă instalată în aceeași perioadă. România a ajuns la peste 6.500 MW de capacități eoliene și fotovoltaice instalate între 2010 și martie 2026, față de 632 MW de stocare la 1 aprilie 2026.

În analiza sa, Vintilă leagă dezvoltarea stocării de necesitatea de a utiliza energia produsă de regenerabile și în momentele în care producția solară sau eoliană este mai redusă.

2024, cel mai bun an din ultimul deceniu

Datele prezentate în analiză indică anul 2024 drept cel mai bun an din ultimul deceniu în ceea ce privește soldul capacităților.

În acel an au fost instalați 411 MW de capacități predictibile, 121 MW de stocare și 719 MW de capacități regenerabile.

În total, au fost adăugați 1.251 MW de capacități noi.

Potrivit analizei, acesta este cel mai ridicat sold anual pozitiv din perioada analizată.

România a pierdut peste 5.100 MW de capacități pe gaz și cărbune

Unul dintre cele mai importante elemente ale bilanțului este reducerea capacităților de producere pe gaz și cărbune.

Din 2010 până în martie 2026, România a pierdut peste 5.100 MW de astfel de capacități, potrivit datelor prezentate de Adrian Vintilă.

În aceeași perioadă, au fost instalați 2.785 MW de capacități noi pe gaz și cărbune.

Diferența dintre capacitățile retrase și cele noi construite în această categorie explică o parte importantă a modificării structurii sistemului energetic.

Situația din vara lui 2026

Analiza este publicată într-un moment în care România se confruntă cu probleme suplimentare privind disponibilitatea producției de energie electrică.

De la 1 august 2026, România se află în stare de alertă energetică, în contextul opririi uneia dintre cele două unități nucleare de la Cernavodă și al reducerii producției hidrocentralelor de la Porțile de Fier, pe fondul scăderii debitelor Dunării.

Cele două reactoare de la Cernavodă au o capacitate instalată totală de aproximativ 1.400 MW și asigură, în condiții normale de funcționare, aproximativ 20% din producția de energie electrică a României, potrivit calculelor multianuale citate în material.

Hidrocentralele de la Porțile de Fier asigură, în funcție de condițiile hidrologice, aproximativ 10% – 15% din producția de energie electrică a României.

În acest context, datele din ultimii 16 ani arată un sistem energetic în care au fost instalate 9.932 MW de capacități noi, în timp ce 7.911 MW au fost retrași din exploatare.

„România nu a eșuat pentru că a investit în regenerabile. România a rămas în urmă pentru că închiderea centralelor predictibile nu a fost însoțită, în același ritm, de investiții în capacități noi, flexibile și în stocare”, arată Adrian Vintilă în analiza sa.

Miniștrii care au contribuit cel mai mult la punerea în funcțiune a capacităților de producție

Potrivit analizei prezentate, pe primul loc se află Sebastian Burduja, cu un sold de +2.283 MW, urmat de L. Bode / D. Chitoiu, cu +1.504 MW, și Constantin Niță, cu +1.403 MW.

La polul opus se află Anton Anton, cu −1.779 MW, și Virgil Popescu, cu −3.520 MW, în cazul cărora capacitățile scoase din funcțiune au depășit semnificativ capacitățile puse în funcțiune.

Datele reprezintă diferența dintre capacitățile puse în funcțiune și cele scoase din funcțiune în timpul mandatelor, incluzând capacități de producție predictibile, regenerabile și de stocare.