Andreea Paul: Mai mult de jumătate din an românul munceşte pentru stat

Ultima revoluţie fiscală a adăugat 5 zile pe an în care salariatul mediu român lucrează pentru stat: 201 zile munceşte pentru plata dărilor la stat şi doar 164 de zile pentru el însuşi. „Fără nicio îmbunătăţire a calităţii şcolilor, spitalelor sau drumurilor”, precizează Andreea Paul, preşedintele INACO - Iniţiativa pentru Competitivitate.

„Think-tank-ul neguvernamental INACO – Iniţiativa pentru Competitivitate calculase în anul 2017 ziua libertăţii fiscale ca fiind 15 iulie – pentru un angajat care câştigă salariul mediu pe economie, după plata impozitului şi a contribuţiilor angajatului şi angajatorului la stat, dar şi a TVA pentru consumul acelui salariu*. Am reluat calculele pe baza aceleaşi metodologii pentru anul 2018, după mutarea în mare parte a contribuţiilor angajatorului la salariat în “marea revoluţie fiscală” de la începutul acestui an, iar ziua libertăţii fiscale a devenit 20 iulie”, consideră Andreea Paul. 

Potrivit acesteia, salariatul mediu român a “câştigat” încă cinci zile în care lucrează pentru stat, adică 201 de zile pentru plata dărilor la stat şi doar 164 de zile pentru el însuşi…fără nicio îmbunătăţire a calităţii şcolilor, spitalelor sau drumurilor. 

„Abia începând cu data de 21 iulie salariatul mediu român munceşte pentru el însuşi şi familia lui. Cu alte cuvinte, peste jumătate din an românul munceşte pentru stat”, susţine autoarea.

Din această perspectivă, a omului care munceşte, trebuie analizate rezultatele modificărilor fiscale.

Scenariul 1. Din perspectiva ANGAJATULUI: 193 de zile lucrează pentru stat şi 172 de zile pentru el însuşi

Salariul mediu brut al unui angajat român este de 4.512 lei în prezent, conform ultimelor date oficiale disponibile ale INS. Angajatul mediu plăteşte contribuţii sociale şi impozit pe salariu la bugetul ţării de 1872 lei (folosind aplicaţia calculatorsalariu.ro) şi rămâne cu un salariu mediu net de 2.640 lei în mână.

Dacă salariatul nu economiseşte nimic din ei şi îi cheltuie, plăteşte TVA de 502 lei. Am luat în calcul cota standard de TVA de 19%, nu şi cotele reduse la 5% sau 9%. Abordarea simplificată rămâne relevantă pentru estimarea poverii fiscale reale a salariatului pentru că nu am luat în calcul defel taxele locale sau alte impozite plătite la stat de către angajator.

Aşadar, din câştigul salarial mediu brut, salariatul plăteşte la stat 2.374 de lei (1872 le + 502 lei). Asta înseamnă 53% din salariul mediu brut, adică 193 de zile pe an lucrate pentru stat şi restul pentru el însuşi. Ziua libertăţii sale fiscale, doar în scenariul angajatului, este 12 iulie.

Scenariul 2. Din perspectiva ANGAJATULUI şi al ANGAJATORULUI: 201 de zile salariatul mediu lucrează pentru stat, cu 5 zile mai mult decât anul trecut

Dacă la scenariul 1 luăm în calcul şi contribuţiile plătite de către angajator de 102 lei pentru salariul mediu brut al angajatului, ajungem la un cost total real salarial de 4.614 de lei. Acesta este costul real total pentru un salariu mediu net de 2.640 lei, cât primeşte angajatul în mână.

Angajatul şi angajatorul plătesc 1974 de lei cumulat contribuţii şi impozite la stat aferente salariului mediu brut, la care adăugăm TVA de 502 lei şi obţinem un total real al taxelor şi impozitelor plătite statului de 2476 de lei, ceea ce reprezintă 55% din salariul mediu brut. Raportat la cele 365 de zile ale anului, înseamnă echivalentul a 201 de zile lucrate pentru stat. În acest scenariu complet, ziua libertăţii fiscale este 20 iulie până la care lucrează pentru stat şi abia apoi pentru el însuşi. Din cauza mutării contribuţiilor dinspre angajator spre angajat, doar comparaţia acestui scenariu cu anul trecut devine relevantă.