Ce este legea decarbonizării și de ce este atât de importantă pentru România

Legea decarbonizării este unul dintre cele mai importante acte normative adoptate în ultimii ani în domeniul energiei. Deși este invocată frecvent în dezbaterile despre producția de electricitate, investițiile în energie regenerabilă sau relația României cu Uniunea Europeană, puțini români știu ce prevede, concret, această lege și de ce are un impact atât de mare asupra economiei și securității energetice a țării.

Legea decarbonizării are un impact atât de mare asupra economiei și securității energetice a țării

Legea stabilește calendarul prin care România renunță treptat la producerea energiei electrice din cărbune și înlocuiește această capacitate cu surse mai puțin poluante. Miza este dublă: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și modernizarea sistemului energetic național.

De ce a fost adoptată legea

România, la fel ca toate statele membre ale Uniunii Europene, și-a asumat obiectivul de a reduce emisiile de carbon și de a contribui la atingerea neutralității climatice până în 2050.

Pentru atingerea acestor obiective, statele europene trebuie să reducă treptat utilizarea combustibililor fosili, în special a cărbunelui, care este cea mai poluantă sursă de producere a energiei electrice.

Legea decarbonizării transpune aceste angajamente în legislația națională și stabilește etapele prin care centralele pe lignit și huilă vor fi retrase din exploatare, iar minele de cărbune vor fi închise treptat.

Adoptarea legii a reprezentat, totodată, una dintre reformele asumate de România în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), fiind legată de accesarea unor fonduri europene importante.

Ce înseamnă, concret, decarbonizarea

Decarbonizarea nu înseamnă că România renunță la producerea energiei, ci că încearcă să o producă folosind tehnologii cu emisii mai reduse de dioxid de carbon.

În locul centralelor pe cărbune, strategia energetică prevede dezvoltarea unor noi capacități de producție bazate pe:

• energie solară;
• energie eoliană;
• gaze naturale, considerate o soluție de tranziție;
• energie nucleară;
• sisteme de stocare cu baterii și alte tehnologii care pot echilibra rețeaua.

În paralel, sunt necesare investiții în modernizarea rețelelor electrice, astfel încât acestea să poată integra un număr tot mai mare de producători din surse regenerabile.

De ce cărbunele este în centrul acestei reforme

Timp de zeci de ani, cărbunele a fost unul dintre pilonii sistemului energetic românesc. Complexul Energetic Oltenia și exploatările miniere din Valea Jiului au asigurat o parte importantă din producția națională de energie electrică și au susținut economia unor regiuni întregi.

Problema este că producerea energiei din cărbune generează cantități mari de dioxid de carbon și implică costuri tot mai ridicate din cauza certificatelor europene de emisii. Aceste certificate trebuie cumpărate de producătorii care emit CO₂, iar prețul lor a crescut semnificativ în ultimii ani.

În consecință, energia produsă din cărbune devine din ce în ce mai scumpă, iar multe centrale au nevoie de investiții consistente pentru a respecta normele de mediu.

Ce beneficii poate aduce legea

Susținătorii decarbonizării spun că această tranziție este necesară atât pentru protejarea mediului, cât și pentru modernizarea economiei.

Printre principalele beneficii se numără reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și îmbunătățirea calității aerului, în special în zonele unde funcționează mari centrale pe cărbune.

În același timp, tranziția energetică atrage investiții importante în proiecte de energie regenerabilă, infrastructură electrică și tehnologii de stocare.

În ultimii ani, România a cunoscut o dezvoltare accelerată a proiectelor fotovoltaice și eoliene, iar investitorii au anunțat proiecte de miliarde de euro în acest sector.

Pe termen lung, autoritățile estimează că un sistem energetic mai diversificat și bazat pe surse regenerabile poate reduce dependența de combustibilii fosili și poate crește independența energetică a țării.

De ce este legea controversată

În ciuda avantajelor, legea decarbonizării este una dintre cele mai dezbătute reforme din sectorul energetic.

Una dintre principalele critici este că România riscă să închidă prea repede capacitățile pe cărbune înainte ca noile centrale și proiecte regenerabile să fie suficiente pentru a acoperi consumul național.

Spre deosebire de centralele clasice, energia solară și cea eoliană depind de condițiile meteorologice. Atunci când nu bate vântul sau cerul este acoperit, producția poate scădea semnificativ, ceea ce face necesare capacități de rezervă și sisteme de stocare performante.

Specialiștii avertizează că ritmul închiderii centralelor trebuie sincronizat cu punerea în funcțiune a noilor investiții, astfel încât România să nu ajungă în situația de a importa cantități mari de energie electrică.

Impactul asupra regiunilor miniere

Legea are și un impact social important.

În județele Gorj, Hunedoara și în alte zone unde mineritul și producția de energie pe bază de cărbune au reprezentat principalele activități economice, mii de locuri de muncă depind direct sau indirect de acest sector.

De aceea, procesul de decarbonizare este însoțit de programe de reconversie profesională și de investiții finanțate inclusiv prin Fondul pentru o Tranziție Justă al Uniunii Europene.

Scopul este ca regiunile afectate să atragă noi investiții și să creeze locuri de muncă în alte domenii, reducând impactul economic al închiderii minelor și centralelor.

Ce înseamnă pentru consumatori

Pentru populație, efectele legii nu se traduc printr-o obligație directă, însă influențează evoluția pieței energiei.

Pe măsură ce investițiile în energie regenerabilă cresc, apar tot mai multe proiecte fotovoltaice, eoliene și sisteme de stocare, iar interesul pentru instalarea panourilor fotovoltaice la nivelul gospodăriilor continuă să se extindă.

În același timp, modernizarea rețelelor electrice și dezvoltarea unor noi capacități de producție sunt considerate esențiale pentru menținerea unui sistem energetic stabil și pentru limitarea fluctuațiilor de preț pe termen lung.

O reformă care va influența economia pentru decenii

Legea decarbonizării este mai mult decât un act normativ privind energia. Ea stabilește direcția în care se va dezvolta sistemul energetic românesc în următoarele decenii și influențează investiții de miliarde de euro, piața muncii, dezvoltarea industriei și relația României cu Uniunea Europeană.

Succesul acestei tranziții va depinde de capacitatea autorităților și a companiilor de a construi rapid noi capacități de producție, de a moderniza infrastructura energetică și de a găsi un echilibru între obiectivele de mediu și nevoia unei alimentări sigure cu energie.

În cele din urmă, miza nu este doar renunțarea la cărbune, ci construirea unui sistem energetic capabil să răspundă cererii tot mai mari de electricitate, să reducă emisiile și să ofere României o mai mare independență energetică într-un context european și internațional aflat într-o continuă schimbare.

Camera Deputaților a adoptat miercuri, 5 august, legea decarbonizării sectorului energetic.  Proiectul a fost aprobat cu 180 de voturi „pentru”, nouă „împotrivă” și 27 de abțineri, în timp ce 80 de deputați nu și-au exprimat votul.

Ministrul interimar al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Dragoş Pîslaru, a afirmat miercuri, 5 august, că amendamentele adoptate în Senat la legislaţia privind decarbonizarea pot determina Comisia Europeană să considere că România a revenit asupra unei reforme deja îndeplinite prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), ceea ce ar putea conduce la redeschiderea Cererii de plată nr. 2 şi la blocarea depunerii următoarelor cereri de plată.

„Comisia Europeană, după o modificare din decembrie, a spus că există riscul acesta de reversibilitate, aşa se numeşte, când întorci o reformă. Deci noi am făcut o reformă, am încasat banii în 2022, când am adoptat calendarul, iar acum, practic, prin acest amendament, încălcăm calendarul respectiv. Asta înseamnă, pe de o parte, că se redeschide Cererea de plată nr. 2, adică ni se iau înapoi banii care ne-au fost daţi”, a explicat Pîslaru.