INTERVIU Ana Lungu, regizoarea filmului „Un prinţ şi jumătate”: „M-a interesat mai mult să documentez o anumită clasă socială decât să spun o poveste”

INTERVIU Ana Lungu, regizoarea filmului „Un prinţ şi jumătate”: „M-a interesat mai mult să documentez o anumită clasă socială decât să spun o poveste”

Regizoarea Ana Lungu                                                                                           FOTO: Daria Tucă

Trei lungmetraje româneşti se află în competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Sarajevo (10-17 august). Printre acestea se află şi „Un prinţ şi jumătate”, în regia Anei Lungu, o poveste despre trei prieteni ajunşi la vârsta adultă care nu reuşesc să aibă o familie. Într-un interviu pentru „Adevărul”, regizoarea oferă detalii cu privire la tema filmului şi alegerea protagoniştilor, Marius Manole, Iris Spiridon şi Istvan Teglas.

Ştiri pe aceeaşi temă

În cel mai recent lungmetraj al Anei Lungu (40 de ani), „Un prinţ şi jumătate”, protagoniştii se joacă, într-un fel, pe ei înşişi, lucru care a pornit de la un incident de la filmare, provocat de concentrarea şi dedicarea lui Marius Manole, după cum povesteşte regizoarea.

„Un prinţ şi jumătate” spune povestea unui trio carismatic: un tată divorţat- Marius Manole, o femeie singură- Iris Spiridon, respectiv un bărbat gay- Istvan Teglas. Aceştia locuiesc împreună într-un apartament din Bucureşti, iar punctul de tensiune apare în momentul în care Iris se îndrăgosteşte de un scriitor maghiar din Transilvania, jucat de László Mátray. De asemenea, apar în film şi regizorul Radu Afrim şi coregraful Răzvan Mazilu.

Filmul Anei Lungu a avut ghinionul - de altfel ca alte filme care s-au dovedit a fi de interes pentru publicul românesc - să nu primească finanţare de la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei), aşa că drumul până la proiecţia filmului a fost anevoioasă. Fără implicarea unor prieteni şi colaboratori, „«Un prinţ şi jumătate»  ar fi rămas la stadiu de scenariu”, spune Lungu. 

„Adevărul”: De la ce ai pornit în demersul filmului? Cum s-a născut „Un prinţ şi jumătate”? Unde aţi filmat?

Demersul a fost într-un fel similar cu primul meu film, „Burta balenei", pe care l-am făcut împreună cu Ana Szel. Proiectul a început acum trei  ani când am hotărât să fac un film împreună cu Iris. Iris Spiridon este regizoare de teatru. Ne-am apucat să scriem un scenariu inspirat de evenimente din viaţa ei şi am hotărât de la început că ea va juca rolul principal. Am filmat în 2017 două săptămâni în Bucureşti, în Cotroceni, în casa unei prietene şi am continuat apoi zece zile în Covasna. 

Din ce am văzut eu, relaţia dintre Iris, Marius şi Istvan are ceva din filmele franţuzeşti, cel mai probabil atmosfera pe care o degajă trio-ul. Poţi să-mi descrii puţin ce fel de raporturi se stabilesc între ei? Care sunt poveştile lor?

Iris (foto:dreapta) interpretează în film o actriţă cu un univers foarte personal: a fost îndrăgostită de Iisus când era mică, citeşte câte o carte pe zi şi nu acceptă să joace decât în spectacole cu adevărat valoroase din punct de vedere artistic.

Istvan, prietenul gay, este şi el actor. În scenariul iniţial  încearca să se lase de droguri şi să ducă o viaţă mai responsabilă. La montaj am renunţat la o parte din povestea lui din motive de durată.

Marius este cel mai matur dintre ei. Lucrează ca agent imobiliar şi îi susţine financiar. Are un copil care locuieşte cu fosta lui soţie.                                              Foto: Radu Afrim 

Statul în comun cu prietenii este în primul rând proiectul lui care încearcă să refacă, din melancolie, un model familiar ideal.

Multe dintre personajele din „Un prinţ şi jumătate” se joacă pe ei înşişi în film, sau cel puţin îşi păstrează numele. De ce aţi ales să faceţi acest lucru?

Iniţial totul a pornit de la un incident de la filmare. Improvizam nişte dialoguri între Marius şi Iris. Marius era atât de concentrat şi implicat în scenă încât i se adresa lui Iris folosind numele ei şi nu al personajului din scenariu. 

De ce Iris Spiridon, Marius Manole şi Istvan Teglas pentru rolurile principale?

Pe Marius Manole, István Téglás şi László Mátray(foto: dreapta) îi urmăresc şi îi admir de multă vreme. Sunt nişte actori foarte buni şi talentaţi, cred că oricine şi-ar dori să lucreze cu ei. Iris mi se pare că a fost cea mai curajoasă pentru că nu este actriţă. Mi se pare greu ce a făcut şi sunt bucuroasă de rezultat.  

Ai lucrat la acest proiect cu actori care vin din zona teatrului. Din perspectiva ta de regizor, diferă felul în care lucrezi cu astfel de actori la un film? Există diferenţe?

În România nu există facultate de actorie de film, toţi sunt actori de teatru. Cu mai multă sau mai puţină experienţă de film. În cazul nostru nu a contat, scenariul a fost gândit de la început pentru actorii care au jucat în film.

                                                                                                        Foto: Radu Afrim 

Cei trei se mută împreună ca o soluţie împotriva singurătăţii. Ulterior, când Iris se îndrăgosteşte, Istvan şi Marius devin geloşi. Ce spune acest lucru despre relaţia lor de fapt? Şi în ce fel se raportează personajele la singurătate?

 prefera să nu explic eu, regizorul, filmul. Cred că fiecare spectactor se va raporta diferit la personaje şi as vrea să las publicului această libertate.

Apar în roluri episodice şi regizorul de teatru Radu Afrim şi coregraful Răzvan Mazilu. Includerea lor cum s-a întâmplat?

M-a interesat mai mult să restitui o lume, să documentez o anumită clasă, o categorie socială decât să spun o poveste. Radu Afrim şi Răzvan Mazilu făceau şi ei parte din lumea aceasta. Iar colaborarea cu ei a fost o plăcere!

Iris Spiridon, Marius Manole, István Téglás şi László Mátray (Foto: Radu Afrim)

Filmul nu a primit finanţare de la CNC. Cum ai reuşit propriu-zis să faci filmul din acest punct de vedere?

Foarte, foarte greu!  Ne-au ajutat câţiva prieteni şi colaboratori, fără implicarea lor, „Un prinţ şi jumătate" ar fi rămas la stadiu de scenariu. Pentru filmarea din Bucureşti ne-a ajutat Marius Manole. 

Filmarea din Transilvania s-a realizat cu ajutorul lui Răzvan Rădulescu şi al Departamentului de film din cadrul Universităţii Karlsruhe, al Annei Maria Popa şi al Direcţiei Judeţene pentru Tineret Covasna. Răzvan a venit împreună cu cinci  studenţi de la Universitatea HFG Karlsruhe şi au participat la filmare alături de restul echipei. Tot ei ne-au ajutat cu camera de filmat şi cu o parte din echipamente. În rest, cea mai mare parte a echipei au lucrat voluntar. De casa de producţie Mandragora nici nu mai zic... împreună cu Anca Puiu suntem la a doua aventură de genul ăsta. 

Cum ai descrie „Un prinţ şi jumătate”  pentru un spectator?

Ce-i dragostea? Ce-i prietenia? Care din ele este mai puternică şi care-i mai profundă?

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările