Washingtonul, nu Beijingul, este vinovat de criza alimentară globală, iar supravegherea populaţiei din China este doar pentru „menţinerea securităţii publice”. China la zi

0
0
blog

Secretarul de stat american Blinken a ţinut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii faţă de China.

Partea chineză s-a mobilizat şi a caracteriazat intervenţia Secretarului de Stat ca o acţiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând ameninţarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenţie, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne şi externe ale Chinei şi încercând să suprime şi să îngrădească China”.

Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserţiunile părţii americane, punct cu punct, rezultând un text amplu şi stufos, care nu face decât să reia şi să sistematizeze declaraţii anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte şi cu cifre şi să dezvăluim lumii înşelătoria, ipocrizia şi nocivitatea SUA faţă de China”.

Remarcăm două aspecte din lunga reacţiei a părţii chineze, esenţială pentru a înţelege China de azi şi, mai ales, China de mâine:

1.    Tonalitatea ridicată, ofensată şi ofensivă a discursului, care aminteşte, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relaţia bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalţi oficiali ai diplomaţiilor americane, respective chineze, şi au şocat audienţa – mai cu seamă partea chineză! - prin tonalitatea nemaivăzut a poziţiilor (analizele aici şi aici). China vrea să pară în ofensivă.

2.    Strategia de comunicare a Chinei este relativ identitcă în stil cu cea a Federaţiei Ruse: nu doar că nu îşi asumă nimic din poziţia Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacţionează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federaţia Rusă – şi China, în acest caz – este mult mai puţin decât a făcut Vestul în general şi America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremaţia morală pentru a apostrofa nicio altă ţară, pentru că şi el a greşit cel puţin la fel de mult şi, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecţii cuiva”.

3.    Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă şi cea chineză, sunt coordonate, nu putem şti cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puţin tacit, între Moscova şi Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite şi pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică acelaşi stil de diplomaţie şi pun pe masă acelaşi seturi de critici faţă de America şi faţă de Occident.

Cu ce rezultat şi câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete. Menţionăm că, în cazul evenimentelor recente legate de vizita doamnei Nancy Pelosi la Taipei, reacţia chineză devine şi mai relevantă şi, de ce nu, mai constrângătoare.

Să trecem acum la ultima parte a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici, a doua parte aici, a treia parte aici, a patra parte aici, a cincea aici, a şasea aici.

A douăzecea greşeală: Pe măsură ce o criză alimentară globală ameninţă oamenii din întreaga lume, ne uităm la China, o ţară cu mari realizări în agricultură, pentru a oferi un ajutor la nivel global.

Faptele: Statele Unite ale Americii restricţionează de mult timp exporturile de cereale, monopolizând comerţul acestora. După izbucnirea conflictului dintre Rusia şi Ucraina, SUA şi-au extins asistenţa în materie de arme şi au abuzat de sancţiuni unilaterale, exacerbând penuria globală de alimente, aşadar, în ceea ce priveşte criza alimentară globală, SUA au o răspundere de care nu pot fugi.

blog

Sursa foto aici.

Deglobalizarea, energizarea şi oligarhia comercială a alimentelor din SUA sunt cauzele principale ale problemelor globale de securitate alimentară.

Folosindu-se de statutul de mare producător de cereale, SUA şi-au restricţionat exporturile de cereale către alte ţări, provocând perturbări în comerţul cu cereale la nivel global.

Cei 12 mari producători de cereale, precum SUA, Canada şi Uniunea Europeană, reprezintă 70% din producţia şi exportul total de cereale la nivel mondial.

În relaţiile comerciale externe, indiferent de faptul că ţările în curs de dezvoltare pot sau nu cumpăra cereale şi de preţul la care le pot cumpăra, puterea de decizie le aparţine SUA şi altor ţări dezvoltate din Occident. 

SUA consumă cereale pentru a produce biocombustibili, ceea ce a afectat aprovizionarea globală cu alimente, în special aprovizionarea cu culturi de subzistenţă. Aproape o treime din porumbul produs în Statele Unite este folosit pentru biocombustibili. Utilizarea cerealelor ca înlocuitor al energiei duce la mai puţine cereale pentru aprovizionarea globală cu alimente, creând un cerc vicios de alimente şi preţuri la energie care se împing reciproc.

Principalii patru furnizori de cereale, ADM, Bunge, Cargill şi Louis Dreyfus, monopolizează peste 80% din comerţul mondial cu cereale şi controlează materiile prime agricole globale, precum producţia, procesarea şi furnizarea de cereale. Aceşti patru furnizori de cereale, trei fiind americani, manipulează preţurile internaţionale la cereale şi obţin profituri suplimentare din volatilitatea preţurilor la alimente la nivel mondial. Din 2021, venitul lor net a crescut cu 53%, 80%, 64% şi respectiv 47,7%, iar preţurile acţiunilor ADM şi Bunge aproape s-au triplat.

Aceste oligopoluri alimentare internaţionale caută profit şi nu vor rata nicio ocazie de a provoca probleme de securitate alimentară şi de a exacerba penuria aprovizionării cu alimente pentru a obţine profituri mai mari. SUA au alimentat conflictul dintre Rusia şi Ucraina şi au abuzat de sancţiunile economice. Acestea (SUA) sunt vinovatele pentru exacerbarea penuriei globale de alimente. Conflictul prelungit dintre Rusia şi Ucraina este o consecinţă directă a instigării constante din partea SUA şi a altor ţări occidentale. Asistenţa militară şi de armament a SUA pentru Ucraina a crescut la 53,6 miliarde de dolari SUA, mai mult de 70% din cheltuielile militare laolaltă ale Rusiei şi Ucrainei în 2021. Cu cât conflictul se prelungeşte şi se intensifică, cu atât impactul acestuia asupra producţiei şi aprovizionării globale cu alimente va fi unul mai mare, criza alimentară intensificându-se şi mai mult.

În faţa unei crize alimentare globale, marile ţări producătoare de cereale, cum sunt SUA, îşi vor păstra „sacii de cereale” strânşi.

Potrivit raportului privind estimările cererii şi ofertei agricole mondiale, publicat de Departamentul Agriculturii din SUA în luna mai, exporturile de grâu din SUA în 2021-2022 vor fi cu 18,9% mai mici decât în anul precedent. Potrivit Institutului Internaţional de Cercetare a Politicii Alimentare (IFPRI), de la izbucnirea conflictului Rusia-Ucraina, volumul total al exporturilor de alimente restricţionate a crescut semnificativ, ceea ce reprezintă acum aproximativ 17% din totalul caloriilor comercializate în lume.

Iniţiativa SUA privind securitatea alimentară este mai mult cuvinte goale decât acţiuni concrete, conducând la fragmentarea guvernanţei globale în ceea ce priveşte securitatea alimentară.

Rusia este un exportator major mondial de culturi de subzistenţă şi cel mai mare exportator de îngrăşăminte din lume. De când SUA şi Occidentul au impus sancţiuni Rusiei, indicele preţurilor diferitelor îngrăşăminte a crescut cu peste 30%, afectând grav producţia agricolă. Din 2021 până în 2022, exporturile de grâu şi orz din Rusia reprezintă 16%, respectiv 12,9% din totalul mondial. Statisticile Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) arată că, de când SUA au impus sancţiuni Rusiei, indicele preţurilor la alimente în luna mai a acestui an a crescut cu 14% faţă de februarie.

Risipa gravă de alimente în SUA a agravat penuria globală de alimente. În primul rând, cantitatea de deşeuri alimentare este uluitoare. Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului din SUA (EPA), în fiecare an, în SUA, 30 până la 40% din alimente şi 38% din cereale sunt irosite. În 2018, SUA au irosit 103 milioane de tone de alimente, în valoare de 161 de miliarde de dolari. În 2020, risipa alimentară a ţării pe cap de locuitor a fost de 59 de kilograme.

În al doilea rând, distribuţia este inegală. Aproximativ 38 de milioane de oameni suferă de nesiguranţă alimentară în SUA în 2020, iar majoritatea dintre aceştia sunt afro-americani, latino-americani şi nativi americani. Potrivit National Geographic, mai mult de o treime din gospodăriile cu venituri mici nu au acces la Programul de asistenţă pentru nutriţie suplimentară introdus de guvernul SUA, iar beneficiile acestuia nu ajung să ajute multe familii din zonele cu costuri ridicate să se bucure de o dietă sănătoasă şi adecvată.

În al treilea rând, problemele secundare sunt proeminente. În fiecare an, supraproducţia de alimente în SUA pune o povară uluitoare asupra mediului şi risipeşte numeroase resurse, de exemplu peste 140 milioane de mu de teren arabil, 22 de trilioane de litri de apă, 350 de milioane de kilograme de pesticide şi 6,35 milioane de tone de îngrăşăminte chimice.

China a adus contribuţii semnificative la securitatea alimentară globală. A folosit mai puţin de 9% din terenurile arabile ale lumii pentru a realiza aproximativ un sfert din producţia mondială de alimente şi pentru a hrăni o cincime din populaţia lumi.

În acelaşi timp, prin iniţiativa de dezvoltare globală propusă de China, aceasta a identificat securitatea alimentară drept unul dintre cele opt domenii prioritare de cooperare. China va mobiliza eforturile tuturor părţilor din întreaga lume pentru a promova avantaje reciproce şi pentru a forma cea mai mare sinergie, îndeplinind astfel toate obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv securitatea alimentară. Această iniţiativă a primit răspunsuri pozitive din partea a peste o sută de ţări din întreaga lume şi a organizaţiilor internaţionale precum ONU.

Poporul chinez preţuieşte mâncarea şi păstrează virtutea tradiţională a economiei. Preşedintele Xi Jinping acordă o mare importanţă securităţii alimentare. El a făcut apel la economisire şi se opune risipei, subliniind de mai multe ori necesitatea de a opri risipa de alimente. De la lansarea campaniei la nivel naţional „Goleşte-ţi farfuria/ Nu lăsa nimic în farfurie” în 2013, risipa alimentară din China a fost redusă semnificativ. Potrivit revistei Nature, cantitatea de mâncare aruncată de restaurantele chinezeşti a scăzut cu 40%.

În 2021, Conferinţa internaţională privind pierderea şi risipa de alimente găzduită de China a fost bine primită de comunitatea internaţională, inclusiv de membrii G20.

China este un partener strategic important al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite pentru cooperea Sud-Sud. În ultimii ani, China a donat 130 de milioane de dolari SUA Fondului FAO pentru Cooperare Sud-Sud.

China a trimis peste 1.100 de experţi şi tehnicieni în agricultură şi a instruit aproape 100.000 de fermieri din peste 40 de ţări şi regiuni. În cadrul Programului FAO de Cooperare Sud-Sud, China a oferit cea mai mare asistenţă financiară, a trimis cei mai mulţi experţi şi a întreprins cele mai multe proiecte dintre toate ţările în curs de dezvoltare.

China şi-a oferit propriile soluţii pentru penuria globală de alimente. Orezul hibrid chinezesc este cultivat în zeci de ţări şi regiuni din Asia, Africa şi America, cu o suprafaţă de creştere anuală de opt milioane de hectare. Acest lucru a crescut producţia totală de cereale a lumii cu 150 de milioane de tone, suficient pentru a hrăni încă 400 până la 500 de milioane de oameni. Yuan Longping, cunoscut drept „Părintele orezului hibrid chinezesc”, şi alţi cercetători chinezi au mers în India, Pakistan, Vietnam, Myanmar, Bangladesh şi alte ţări pentru a oferi sfaturi şi consiliere şi, prin cursuri internaţionale de formare, au instruit peste 14.000 de profesionişti în orez hibrid pentru mai mult de 80 de ţări în curs de dezvoltare.

A douăzeci şi una greşeală: China a perfecţionat supravegherea în masă şi a exportat această tehnologie în peste 80 de ţări.

Faptele: SUA este cel mai mare imperiu al hackingului. Utilizarea supravegherii video şi a tehnologiei de date mari este o măsură importantă luată de guvernul chinez pentru a îmbunătăţi guvernanţa socială şi, de asemenea, o practică comună în întreaga lume, care este necesară, legală şi justificată. Tianwang (Skynet), care este compus din sisteme de supraveghere video, elimină în mod eficient potenţialele riscuri pentru securitatea publică şi asigură procentul ridicat de cazuri penale soluţionate în China.

blog

Sursă foto aici.

Cu sistemul de prevenire şi control al criminalităţii din ce în ce mai digitalizat, 98,6% dintre oamenii din China s-au simţit în siguranţă în 2021, iar China este recunoscută pe scară largă ca una dintre cele mai sigure ţări din lume. China s-a clasat pe locul trei în indicele de ordine publică publicat de Gallup, o companie americană de analiză şi consultanţă, în timp ce SUA pe locul 36. Statisticile arată că au fost instalate aproximativ 70 de milioane de camere în SUA în 2018, una pentru aproximativ 4,6 persoane.

Pentru ca SUA să acuze China de supraveghere în masă, este doar un standard dublu la locul de muncă.

De mult timp, SUA desfăşoară spionaj cibernetic pe scară largă, organizat şi fără discernământ, supraveghere şi atacuri asupra guvernelor, întreprinderilor şi persoanelor străine, încălcând dreptul internaţional şi normele de bază care guvernează relaţiile internaţionale. În iunie 2013, The Guardian şi Washington Post au raportat că începând din 2007, Agenţia de Securitate Naţională a SUA a implementat PRISM, un program clandestin de supraveghere electronică, ale cărui ţinte includ chiar şi propriii săi aliaţi. Revista săptămânală germană de ştiri, Der Spiegel a raportat că serviciile de informaţii americane ar fi monitorizat comunicaţiile prin telefonul mobil ale cancelarului german timp de aproape un deceniu.

În 2020, Comisia pentru Protecţia Datelor din Irlanda (DPC) a cerut Facebook să nu mai trimită date ale utilizatorilor UE în SUA. Raportul vine la doar câteva luni după ce Curtea Europeană de Justiţie a hotărât că standardul de transfer de date între UE şi SUA nu protejează în mod adecvat confidenţialitatea cetăţenilor europeni şi a concluzionat că cetăţenii UE nu au o modalitate eficientă de a contesta supravegherea guvernului SUA. Potrivit relatărilor de presă,  agenţiile americane precum NSA pot cere teoretic companiilor de internet precum Facebook şi Google să predea date despre un cetăţean al UE, iar acel cetăţean al UE nu şi-ar da seama.

În decembrie 2020, Comisia Naţională de Informatică şi Libertate (CNIL) din Franţa a declarat că site-urile web franceze ale Google şi Amazon au încălcat reglementările franceze relevante prin plasarea de cookie-uri de urmărire pe computerele utilizatorilor lor fără a obţine consimţământul prealabil şi fără a a specifica scopul.

În 2021, Danmarks Radio (DR) a raportat că între 2012 şi 2014, NSA a folosit cabluri de informaţii ale Danemarcei pentru a asculta (a spiona) înalţi oficiali din Suedia, Norvegia, Franţa şi Germania, precum demnitari politici, cum ar fi fostul cancelar german Angela Merkel şi mulţi alţii. Se pare că SUA şi-au încălcat promisiunea că vor opri interceptările telefonice ale Angelei Merkel. SUA abuzează de poziţia de lider în internet şi tehnologia comunicaţiilor şi sunt cu adevărat un imperiu al hacking-ului, accesării şi furtului de secrete. De la PRISM, proiectul Irritant Horn şi Stellar Wind, până la Operaţiunea Telescreen, platforma Hive şi sistemul de atac QUANTUM, SUA au încălcat libertatea de comunicare şi de exprimare a cetăţenilor lor prin supraveghere digitală şi s-au implicat în atacuri cibernetice, supraveghere şi furturi de secrete în întreaga lume.

Documentele dezvăluite de Edward Snowden cu privire la programul Stellarwind arată că SUA au instalat în secret dispozitive de interceptare în aproape 100 de ambasade şi consulate pentru a fura secrete din ţările lor gazdă. Un raport despre APT-C-39 publicat de compania chineză de securitate cibernetică 360 în 2020 dezvăluie că APT-C-39, un grup de hacking sub CIA, a desfăşurat atacuri de infiltrare asupra Chinei timp de 11 ani, vizând domenii cheie, precum industria aerospaţială chineză, instituţii de cercetare ştiinţifică, industria petrolieră, mari companii de internet şi agenţii guvernamentale. Astfel de atacuri subminat grav securitatea naţională a Chinei, a economiei sale, a infrastructurilor critice, precum şi informaţiile personale ale publicului larg.

Potrivit unui raport despre atacurile cibernetice nediscriminate la nivel mondial de către NSA APT-C-40 în ultimul deceniu, lansat de 360 în 2022, NSA a atacat, folosind arme cibernetice, 403 ţinte în 47 de ţări şi regiuni din întreaga lume, precum China, Marea Britanie, Germania, Franţa, Polonia, Japonia, India, ROK, Emiratele Arabe Unite, Africa de Sud şi Brazilia.

La 19 aprilie 2022, Centrul Naţional de Răspuns la Urgenţă la Virusuri Informatice (CVERC) din China a emis o alertă cu privire la atacurile cibernetice ale guvernului SUA împotriva altor ţări şi a publicat un raport cu privire la aceasta. A ieşit astfel la iveală „Hive”, o armă cibernetică uşoară utilizată exclusiv de către Guvernul SUA şi faptul că SUA au implementat platforme de atac cibernetic în întreaga lume şi au servere de tip jumper şi canale VPN în ţări precum Franţa, Germania, Canada, Turcia şi Malaezia.

Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.

Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite