
Cum îl vede Beijingul pe Donald Trump? O provocare și o oportunitate pentru relația China-UE! China la zi
0În materialul de astăzi din proiectul „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a articolului intitulat „Trump 2.0” reprezintă atât o provocare cât și o oportunitate pentru relațiile economice și comerciale dintre China și Uniunea Europeană, care reprezintă o analiză detaliată a relațiilor dintre cele două părți. De asemenea, materialul subliniază, importanța colaborării între cele două mari puteri pentru a aborda provocările globale și a consolida încrederea și stabilitatea pe termen lung în relațiile China-UE.

Articolul apare în publicația ,,The Paper”, avându-l ca autor pe Ou Shi欧实, editor pe Zhu Zhengyong 朱郑勇 și corector pe Liu Wei刘威. Acest material a fost publicat în “The paper” (澎湃新闻, Péngpài xīnwén), publicație în limba chineză apărută în anul 2014, deținută și condusă de Shanghai United Media Group, care aparține statului chinez.
După ce a revenit la Casa Albă, Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a săvârșit o serie de ordine executive și a anunțat că va impune noi taxe pentru Uniunea Europeană, Mexic, Canada și China. În timpul declarației sale, făcută în cea de-a doua zi a sa de mandat, acesta a amenințat, de asemenea, că va impune tarife vamale Uniunii Europene. Deși era de așteptat o astfel de impunere de taxe, Președintele încă nu a semnat niciun ordin pentru a da curs celor declarate. Conform agenției EFE, după revenirea lui Trump, Ursula von der Leyen, Preşedinta Comisiei Europene, a declarat în Parlamentul European că indiferent de negocierea pe care o va avea cu SUA, Uniunea Europeană „îşi va apăra întotdeauna principiile”, însă încercând să „caute puncte în comun”. Aceasta a subliniat, de asemenea, că ,,ne vom apăra mereu principiile europene”.
Din discursul experților chinezi se poate observa că aceștia consideră anul 2025 un an în care lumea se va confrunta cu mai multe incertitudini, însă, consideră aceștia, în stilul deja consacrat, China va aduce lumii mai multe certitudini.
Redăm în continuare textul integral al articolului:
Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă anul acesta se împlinesc și 50 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Europa și China. Modul prin care Europa își dezvoltă relațiile cu Statele Unite și China a fost în atenția multor persoane în ultima vreme. Un aspect important de urmărit este felul în care Europa reacționează la amenințările tarifare ale lui Trump. Unii europeni cred că, din cauza poziției sale slăbite de putere, Uniunea Europeană ar trebui să se adapteze la cerințele lui Trump prin dialog și compromis, și chiar să propună un plan de cooperare pentru ca Europa și Statele Unite să facă față împreună Chinei, folosind China drept „voucher de onoare” în schimbul favoritismului lui Trump.
Această idee pare de înțeles, deoarece la urma urmei, pâcla războiului, economia slăbită și realitatea politică fragmentată lasă Europei puține opțiuni politice în fața „Trump 2.0”. Dacă Trump abandonează Ucraina, Uniunea Europeană va trebui să rămână singură în procesul de într-ajutorare a Ucrainei. Comisia Europeană estimează că rata reală de creștere a economiei Uniunii Europene în 2024 este de doar 0,9%, iar indicele de încredere în investiții din zona euro a scăzut, de asemenea, la cel mai mic din ultimii doi ani. Arena politică a Franței și Germaniei, principalele puteri ale Uniunii Europene, este instabilă, iar partidele populiste de extremă dreaptă au câștigat putere în Parlamentul European și în alegerile multinaționale. În general, comparativ cu acum opt ani, Uniunea Europeană este supusă unei presiuni mult mai mari pentru a face față războiului tarifar al Statelor Unite.
Însă această idee este, fără îndoială, naivă. Uniunea Europeană ar trebui să nu uite momentul în care Trump a aplicat taxe pe oțel, aluminiu și aeronave în timpul primului său mandat. De această dată, Trump nu numai că a amenințat Uniunea Europeană că va impune un tarif de 10% pentru toate mărfurile sale, ci a amenințat până și Canada și alte țări. Așadar, acest lucru arată că atitudinea lui Trump față de aliați și nealiați nu este mult diferită în problemele economice și comerciale. Interesele Statelor Unite au întâietate, fiind singurul criteriu și obiectiv al SUA, iar deficitul comercial al Statele Unite față de Uniunea Europeană este, fără îndoială, un junghi în coasta lui Trump.
Această idee este însă și mai periculoasă. Deciziile economice ale instituțiilor Uniunii Europene au devenit în ultimii ani din ce în ce mai politizate și orientate spre securitate. Odată cu implementarea politicilor de „reducere a riscurilor” și „reducere a dependenței” față de China, sacrificarea intereselor Chinei în fața Statelor Unite pare a fi un lucru firesc. Cu toate acestea, în urma unor cercetări făcute de think tankuri europene, precum Institutul Kiel pentru economie mondială din Germania, s-a observat că „decuplarea” unilaterală a Uniunii Europene de China va cauza pierderi de cel puțin 130 de miliarde de dolari americani în fiecare an, echivalentul a 0.8% din PIB-ul anual al UE. În cazul în care China procedează asemeni, pierderile Uniunii Europene vor ajunge până la 170 de miliarde de dolari. Este Europa cu adevărat dispusă să suporte consecințele unui război comercial cu Statele Unite și China? Ar fi inutil să mai menționăm faptul că comerțul cu China promovează unilateralismul și protecționismul și subminează sistemul de liber schimb și multilateralismul pe care se presupune că Uniunea Europeană se bazează pentru a supraviețui și a se dezvolta.
Europa își formulează politicile economice și comerciale față de China dintr-o perspectivă ideologică și geopolitică, exagerând prea mult competiția economică dintre China și Europa și ignorând convergența intereselor dintre cele două. În anul 2023, volumul comerțului China-UE a ajuns la 783 de miliarde de dolari americani, iar stocul de investiții bidirecționale a depășit 250 de miliarde de dolari americani, formându-se un model de interese reciproce în care „se susțin una pe celălaltă”. Într-o economie atât de mare, este complet normal să apară anumite fricțiuni economice și comerciale.
Studiile au arătat că, conform măsurătorilor indicelui de stat al lanțului valoric global, deși China și-a modernizat industria foarte alert în ultimii ani, din perspectiva unei poziții absolute, Europa se află încă în topul lanțului industrial global. Se poate observa, de asemenea, și preocupările amplificate pe care le are Uniunea Europeană pentru a nu fi depășită complet de China. Conform datelor indicelui de similarități în cazul exporturilor, similaritățile exporturilor dintre China și Europa au avut o scădere constantă. Concurența dintre cele două părți nu reprezintă o concurență la nivel de industrie, foarte intensă și dezordonată, ci mai degrabă una complementară. Domeniul energiei verde, a digitalului, a guvernanței economice globale, precum și alte domenii au devenit noi pivoți în dezvoltarea relațiilor economice și comerciale dintre China și Uniunea Europeană.
Dacă Europa dorește să se redreseze economic și să-și sporească competitivitatea, nu se poate da în lături de la cooperarea cu China. China este hotărâtă să continue deschiderea către exterior. Anul trecut, Partidul Comunist Chinez a organizat cea de-a treia sesiune plenară a celui de-al 20-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez și a menționat că un număr de 369 de sarcini de reformă trebuie finalizate în următorii cinci ani, inclusiv alinierea completă la normele economice și comerciale internaționale de standard înalt, „eliminarea” restricțiilor accesului investițiilor străine în industria producătoare și liberalizarea treptată a industriilor de servicii, precum internetul, telecomunicațiile, asistența medicală și educația. În confruntarea cu provocările aduse în continuare de economie, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez a implementat un pachet de politici incrementale la întâlnirea sa din septembrie anul trecut. În timpul Conferinței Centrale de Muncă Economică de luna trecută a fost anunțat că în 2025 vor fi implementate o politică fiscală mai activă și o politică monetară relativ mai lejeră. Odată cu implementarea acestor măsuri politice majore, încrederea socială a Chinei a fost eficientizată, iar instituțiile internaționale precum Banca Mondială au crescut, de asemenea, așteptările Chinei privind creșterea economică. Aceasta este o veste bună nu numai pentru China, ci și pentru Europa și alte țări din întreaga lume. China încurajează companiile europene să „preia conducerea” și să deschidă un nou spațiu de cooperare în domeniile inteligenței artificiale, protecției ecologice a mediului, echipamente de ultimă generație, materiale noi etc., formând noi perspective pentru dezvoltarea în comun a noilor forțe productive și împărtășirea oportunități vaste pe piața chineză.
În ultimul an, schimburile și cooperarea dintre China și țările europene au arătat un ritm bun de dezvoltare. Liderii ambelor părți au menținut o comunicare strânsă și o interacțiune amănunțită. Dialogul și cooperarea în diverse domenii au fost avansate în mod continuu și au fost semnate un număr mare de acorduri de cooperare. China a acordat acces fără viză pentru 32 de țări europene, iar schimburile de personal au crescut semnificativ. La începutul anului 2025, ministrul britanic de finanțe Rachel Reeves va vizita China „înainte ca Trump să preia mandatul” pentru a consolida legăturile financiare și comerciale din China și Regatul Unit. Datele au arătat în mod repetat că cooperarea și schimburile sunt în conformitate cu așteptările și interesele țărilor europene și ale cetățenilor lor.
„Florile de primăvară devin fructele toamnei, iar o recoltă bună este răsplata muncii grele”. În perioada actuală a schimbărilor turbulente, semnificația strategică și influența mondială acumulate de relațiile China-UE în ultimii 50 de ani au devenit și mai proeminente. Intrând în era „Trump 2.0”, China și Uniunea Europeană ar trebui să consolideze dialogul și cooperarea pentru a se ajuta reciproc să prospere, să se stabilizeze și să se dezvolte, precum și să aducă energie pozitivă în menținerea unei economii mondiale deschise și a multilateralismului.
Sursa aici.
Material realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN).