Vor fi beneficiile mai mari decât costurile?

Dezbaterea globală despre impactul modelului austerităţii asupra depăşirii crizei se îndreaptă tot mai clar spre concluzia că austeritatea a făcut mai mult rău decât bine, prelungind criza economică atunci când apăruse o tendinţă netă de ieşire din stagnare.

Austeritatea a fost gândită şi promovată să fie ca o ghilotină care taie cât mai brutal cu putinţă cheltuieli publice sociale pentru a le face pe cele ce mai rămân mai uşor de acoperit din veniturile economice încasate de state. Părea să fie o strategie simplă bazată pe teoria neoliberală a unei alegeri raţionale. Sună a ceva raţional doar că are o mare problemă: e falsă. Oamenii acordă sau nu încredere şi ei formează baza pe care economia tinde să funcţioneze mai bine sau mai rău. Oamenii au respins categoric ceea ce li se părea nedrept şi incorect. Nedrept pentru că criza în care s-a intrat nu fusese provocată de vreo instituţie a societăţii civile ci de instituţiile financiare considerate cele mai respectabile şi solide. Incorect pentru că ei, oamenii obişnuiţi, trebuiau să facă sacrificii pe când cei cu adevărat vinovaţi aflaţi în conducerile instituţiilor financiare nu numai că nu sufereau vreo consecinţă pentru lăcomia lor absolut neruşinată ci chiar puteau să afişeze noi şi consistente câştiguri. Cât e de raţională această „schemă”? Programul de austeritate din România a fost printre cele mai dure, iar din punctul de vedere al impactului asupra economiei printre cele mai dăunătoare.

N-am cum să uit marea promisiune a USL din campania electorală, la care m-am alăturat cu toată convingerea, de a face dreptate şi a repara cele mai grave erori ale guvernărilor portocalii aflate sub comanda lui Traian Băsescu.

Multă lume însă e dezamagită în acest moment şi explicaţiile pe care le furnizăm sunt adesea rău văzute. Convenţia asupra austerităţii nu s-a schimbat.

Ne angajăm într-un nou program cu FMI care sperie şi demobilizează în timp ce măsurile de stimulare a economiei sunt ca şi invizibile. Poate cea mai importantă lecţie a crizei economice (în consecinţa celei financiare) este că profiturile din activităţi de rentă speculativă nu sunt sustenabile şi conduc la efecte grave mai ales acolo unde a fost neglijată producţia industrială. De aceea redefinirea proiectului economic - obiectiv raţional, bine primit de specialişti, proclamat de USL - constituie veritabila alternativă la starea economică deprimată în care încă mai băltim. Crearea acestei alternative e cu atât mai urgentă cu cât opoziţia parlamentară sau noul partid creat de Traian Băsescu sunt foarte departe de a deveni ei înşişi alternativa. M-a surprins şi mâhnit jocul de cuvinte al Ministrului Bugetului - un tânăr pe care îl vedeam ca pe o reală speranţă că avem „cheltuieli de Vest şi încasări de Est”. Care sunt cheltuielile de Vest? Cele cu salariile, cu pensiile, cu sănătatea, cu cercetarea, cu învăţământul? Mesajul este pur şi simplu neadevărat. În plus de ce încasările sunt de Est? Nu cumva pentru că sistemul de fraudă fiscală funcţionează cu „voie de la şefi”?

Dacă nu revenim la valoarea meritului, care nu e în Est altfel decât în Vest, vom avea la nesfârşit cheltuieli publice mari pentru benificii sociale mici.