Vine Ghiţă!

Ptiu! Ce căldură?! Aerul e atât de uscat că şi băzâitul unei muşte se aude chinuit, parcă. Biata de ea!, parcă nici ea nu mai poate străbate aerul uscat. Îşi simte ceafa udă leoarcă, îşi scoate şervetul de pânză, pe care l-a confiscat de la bodega unde a mâncat ciorba de burtă cu mult usturoi, şi se şterge pe ceafă. Îi pute ceafa a usturoi, că se şterge cu şervetul ăsta de juma` de oră de când stă ca prostu` să îl aştepte pe Ghiţă.

Cum îi viaţa asta?!, îşi spune în minte. Din cauza căldurii, simte că i se topesc creierii. Gândurile se dizolvă parcă la mijloc neduse până la capăt, sau chiar înainte de a apărea în minte. Mirosul de ciorbă de burtă îl învăluie ca o platoşă olfactivă. Musca băzâindă s-a întors cu două surate şi zboară în jurul lui ademenite de mirosul de usturoi şi de burtă de vită fiartă până la distrugere de ţesut. Vameşul Gigu le alungă cu şervetul de pânză pătat. Muştele, după ce îl enervează ocolindu-i şervetul-armă, îl părăsesc pe bărbatul cu uniformă deschisă peste burta care se revarsă indecent în vama care pare părăsită.

Rar mai trece câte o maşină fără să oprească pe culoarul UE. Pe la NonUE nu trece nimeni. Priveşte aşa în lungul vămii şi îşi aduce aminte ce Dumnezeu era el aici, în vamă. Nici musca nu trecea de el! Iote, acum, panaramele astea de muşte cum îl deranjează, de parcă nu e îndeajuns căldura asta năucitoare şi faptul că stă ca prostu` în drum, în loc să stea la aer condiţionat în biroul lui de la etaj.

Să te asiguri că trece prin vamă! Să aflu când a trecut prin vamă, mă înţelegi, că dracu` te ia dacă nu afli când trece prin vamă. Şi, dacă opreşte, bagă-te şi tu în seamă! I-a urlat şefu` de la Bucureşti în telefon. Bă, uită-te şi tu la televizor! Că n-o să afli când cuceresc marţienii România, bă! Aşa s-a încheiat conversaţia cu urlete şi ordine de la şefu` de la Bucureşti. Că el a fost sincer şi a spus în telefon: Păi, da`, io ce să îi fac dacă trece prin vamă, că e cetăţean român, chiar dacă vine din nonUE! El s-a dezobişnuit de stea drepţi, că nu-i mai are nimeni treaba. Zici că l-au uitat în Vamă, zici că e în ţara nimănui, şi chiar e a nimănui, că nu se mai fac banii de altădată. He, he, he! Ce bani se făceau pe vremuri! Doamne! Dracu` să îi ia pe ăştia cu Europa lor! Ce-i pasă lui de ştiri! Acum mai are chef doar de enterteminănt, că aşa se spune acuma! Entertaimănt! Şi dacă se uită la ştiri, uneori, asta după ce se ceartă cu dobitocul de fii-su, #rezistu mă-tii, mai mult se enervează. Bă, s-a stricat ordinea lumii, bă! Aşa îi spune lui fii-su când o dă ăla cu principiile şi moralele. Ce ştie el cum e ordinea lumii?! Doamne, ce tare era el, aici, în vama lui! Acum, îi votează pă ăştia cu două mâinii, cu şase dacă ar avea!, să se întoarcă vremile alea! Ptiu, ce bine ar mai fi! Ar mai recupera şi el!

Duce mâna streaşină la ochi. Departe în zare se vede un punct negru, iar din pământ căldura iese de parcă ar înghiţi punctul ăla negru în mişcare, tremurând. Ăla o fi. Că ăştia, mahării, umblă doar cu maşini negre. Cu toată vama lui în buzunar da` n-a putut aduna foarte mult. Adică nu s-ar putea compara cu Ghiţă ăsta nici la degetu` mic. I-ar trebui zece vieţi de vamă din aia serioasă să adune atâta bănet. Ptui, ce băiat deştept! Cum i-a făcut pe toţi şi îi face pe ăştia! I-au dat până şi banii de sechestu înapoi! A dracu` pielea pe el! Că s-a pus şi el la punct cu ştirile, să ştie cum să vorbească cu omul dacă se opreşte în vama lui. 

Da, e o maşină neagră cu geamuri fumurii. Ies şi câinii de prin tufişuri, pe ăştia îi apucă nervii când văd maşini negre. Latră doar la maşini negre. Nimeni nu îl crede când povesteşte cum câinii din vamă latră doar maşini negre! Hai, bă, ai în cap doar filme cu mafioţi! Adevărul e că îi plac filmele cu mafioţi! Uneori se visează că e mafiot! Da` în vise e fără burtă, deşi s-a văzut mafioţi cu burtă. Se consolează cu asta. Câinii, şase câţi sunt în vamă, au ieşit din tufişuri şi privesc şi ei în zare cum se apropie maşina neagră. Gicu îi goneşte. Plecaţi dracului că îmi stricaţi şusta! Strigă după Pandele. Nu se poate să îl aştepte pe Ghiţă înconjurat de câini şi ăştia, panaramele dracului, vor lătra ca apucaţii. Pandeleeee! Pandeleeee! Vino, bă, cretinule, şi ia câinii ăştia că vine Ghiţă!

Pandele iese din gheretă, pare că a dormit că îl priveşte dezorientat. Ce? Ce, arde, şefu? Ia, bă, nemernicule, câinii ăştia şi du-i de acilea! Că dormi toată ziua, cum te pui pe scaun, gata!, dormi! Păi şi cum să-i iau pe toţi şase, şefu`, că nu m-ascultă! Nu ştiu, bă, baga-i în buzunar, înghite-i, da` ia-i dracului de aici! Că vine Ghiţă! Cine? Ghiţă, bă, dezorientatule! Ăla care îi are pe toţi in buzunar! El şi Daddy? Cine? Bă, da`, prost eşti! Pandele se întoarce în gheretă şi iese cu o cutie de plastic din care scoate felii de parizer şi îi ademeneşte pe câini. Haimanele de cum simt mirosul de parizer se duc după Pandele privind cu părere de rău şi spre maşina neagră care se apropie. Pandele deja îi are pe toţi în urma lui, deschide o uşă metalică care dă în clădirea principală a vămii şi câinii intră cu el. Uşa se trânteşte.

Gigu a rămas acum singur în vamă, culoarul NonUE e liber şi maşina se apropie de el. E un BMW luxos care rulează silenţios. Gigu îşi încheie rapid haina de vameş şi ia poziţia de drepţi în vreme ce maşina încetineşte până ajunge în dreptul lui. Geamul fumuriu din spate se deschide şi Gigu se apleacă slugarnic şi cu mâna la chipiu spune: Bine aţi venit în România! Bine aţi venit în ţara noastră! Personajul chel îl priveşte dispreţuitor şi scârbit, în vreme ce închide la fel de silenţios geamul fumuriu, spunând: Ia mai du-te cu România ta.... Şi Gigu nu mai prinde sfârşitul propoziţiei. Uşa metalică se deschide şi cei şase câini ies lătrând după maşina neagră care ridică praful din Vamă în urma ei. The End.