USR și Polul Dreptei sau beția cu apă rece

Dincolo de cifrele glorioase ale unui sondaj de opinie complet irelevant pentru anul electoral 2024, USR arată ca un partid lipsit de cârmă și de perspective. Ar fi prematur să-i prefațăm prohodul după următorul ciclu de alegeri, dar scrutinul europarlamentar de pe 9 iunie prefigurează o brutală trezire la realitate față de scorul din 2019 și visele din prezent.

Cândva partidul în care mulți români își puneau speranța că va schimba în bine politica românească, Uniunea Salvați România este acum în derivă și în criză de identitate. Cea din urmă se datorează faptului că USR nu se mai deosebește fundamental de alte partide românești. USR este în prezent un partid blazat, opac și dogmatic, ai cărui membri de vază au deseori reacții congruente cu ale formațiunilor politice pe care le înfierează, respectiv incompatibile cu ceea ce USR susținea până nu demult.

Comportamentul strident al președintelui USR, Cătălin Drulă, în urma solicitării DNA de începere a urmăririi penale, printre alții, a fostului ministru Vlad Voiculescu, a dat măsura lipsei de coerență a noii garnituri de conducere a partidului. După ce anterior se eriaju în mari apărători ai justiției din România, Drulă și Ghinea au avut luări de poziții amintind de retorica din urmă cu cinci ani a lui Liviu Dragnea, despre conspirația procurorilor de a influența în mod nedemocratic scena politică românească. O reacție vădind contaminarea vârfului USR cu practicile împotriva căruia s-a înființat în 2016 un partid anti-sistem cu același nume, formațiune care acum are prea puține în comun cu cea condusă de Drulă, a fost aruncarea pe piață a unei cercetări sociologice privitoare la opțiunile de vot pentru alegerile europarlamentare din 2024.

La sfârșitul lunii noiembrie, sondajul de opinie Mercury Research cota alianța compusă din USR, PMP și Forța Dreptei pe locul secund în intențiile electoratului din România, cu 22-24%, respectiv la mică distanță de PSD, care ar obține 26%. Lăsând la o parte faptul că sondajul a fost comandat instititului amintit chiar de către USR, iar partidele din România au obiceiul să dea publicității aceste analize atunci când cifrele măsurătorilor le sunt convenabile, ridică semne de întrebare metodologia acestei cercetări. Bunăoară, partea din raportul Mercury Research care s-a difuzat în presă nu estimează câți dintre cei sondați ar merge să voteze pe 9 iunie 2024, când sunt programate viitoarele alegeri europarlamentare.

Multe sondaje emise de firme de cercetări sociologice cu experiență limitată în politică, tind să aibă o valoare predictivă scăzută, prin prisma supraevaluării prezenței la vot. Când bateria de întrebări nu este precis calibrată în sensul aflării gradului de hotărâre a fiecărui repondent de a participa la vot, sondajele telefonice de tip CATI adesea indică o prezență la vot nerealistă, chiar și de peste 60%.

În mai 2019, prezența alegătorilor români la europarlamentare a trecut marginal de 51%, pe fondul tensiunii acumulate în societate la adresa guvernării PSD și a nepopularității crescânde a lui Liviu Dragnea. Cele două mari partide de opoziție, PNL și USR-PLUS, au dus o campanie profund negativă, cu accent pe tema corupției guvernamentale, vizând personaje marcante din PSD. Klaus Iohannis se erijase în postura de căpitan nejucător al taberei opoziției, retorica sa tăioasă culpabilizând in corpore PSD pentru aproape tot răul din țară.

Cu șase luni înainte de scrutinul europarlamentar din iunie 2024, nimic nu prevestește o creștere similară a nivelului de emoție în societate. Sub rezerva producerii în preajma alegerilor a unui incident catastrofal de tipul exploziei de la Crevedia, care să dea prilejul expunerii rapide în lumină a unei rețele de corupție sub patronaj politic, România traversează o perioadă de relativă pace socială. Creșterea economică și asumarea de către Guvern a unui deficit bugetar la limita acceptată de UE vor estompa inflația și majorarea taxelor, factori care erodează nivelul de trai al românilor.

Stabilitatea politică a României, asigurată de o coaliție de guvernare susținută de o largă majoritate parlamentară, are echivalent în istoria recență doar în vremea guvernării Năstase. O consecință benefică a războiului din Ucraina este presiunea din exterior ca România să fie stabilă pe plan domestic. Misiune pe care președintele Klaus Iohannis și-a luat-o în serios atunci când a nășit cooptarea PSD la guvernare. Cu toate împunsăturile ocazionale între PSD și PNL pe teme de guvernare, acalmia politică internă l-a scos în afara jocului pe șeful statului. Irelevant și inutil în ultimul an de mandat, Iohannis pare să trăiască a doua tinerețe alături de consoartă, în rol de călător fără de griji în jurul lumii. L-ar mai atrage totuși o sinecură pe scena internațională, după ce va elibera Palatul Cotroceni.

În timp ce USR face opoziție anemică și în surdină, lamentându-se de taxe și impozite, două forțe politice noi vor încerca să ridice tensiunea societală pentru a câștiga electorat cu un discurs populist – AUR și SOS România (partidul senatoarei Diana Șoșoacă). Pentru aceste două formațiuni politice anti-europene, scrutinul europarlamentar reprezintă o miză foarte importantă. Pe de-o parte, un rezultat bun în prima rundă de alegeri din anul 2024 le va confirma statutul de actori de prim rang în următoarele trei exerciții electorale organizate până la finalul anului. Pe de altă parte, accederea prin vot în Parlamentul European le va conferi legitimitate și le va permite să se alieze cu alte partide eurosceptice pentru a submina fundația Uniunii Europene din interior.

USR face doar figurație în acest scenariu multipolar, în care PSD va servi drept pol de referință, cu electoratul său captiv și stabil. Al doilea pol de putere va fi compus din partidele suveraniste AUR și SOS România, chiar dacă foarte probabil vor participa separat la alegerile europarlamentare. Al treilea pol aparține PNL, partidul clasat pe primul loc în urmă cu cinci ani. Cu toate că se înscrie într-o tendință descendentă din punctul de vedere al prizei la public, alienându-și o parte a electoratului tradițional de dreapta, după ce actuala conducere PNL a transformat partidul într-o remorcă a guvernării PSD, liberalii se bucură de susținere masivă în județele din partea de vest a României și în diaspora europeană. Abia a patra forță la europarlamentare ar fi alianța USR-PMP-FD, care s-a autointitulat Polul Dreptei.

Adunând procentele cu care sunt creditate USR, PMP și Forța Dreptei, ar rezulta un scor general în jurul a 20%. Numai că aritmentica electorală rareori este atât de simplă. Să ne gândim doar la faptul că va trebui alcătuită o listă electorală comună, pe care să se regăsească pe locuri eligibile figuri marcante din toate cele trei partide. Dacă în USR iese cu scandal de fiecare dată când sunt desemnați candidații din rândurile sale, imaginați-vă cum ar fi decurge reconcilierea pretențiilor din partidele aliate. Ba mai dificilă ar fi înghițirea de către membrii și electoralul USR a unor personaje indigeste din PMP și FD, partide pline de oameni înveterați în rele. Odată negociat un algoritm al ordinii reprezentării celor trei partide pe lista comună (de exemplu 3-1-1), în chenarul alianței își pot face apariția nume la care electoratul USR va strâmba din nas.

Din rândul PMP, Eugen Tomac pare cel mai ușor adoptabil de către activul USR. Deși este un oportunist notoriu și un fost lustragiu al ghetelor prezidențiale, el are meritul de a se număra printre puținii europarlamentari români care nu doar au tăiat frunză la câini în actuala legislatură europeană. Cu precădere în chestiunea blocării de către Austria a aderării României la spațiul Schengen, Tomac s-a făcut remarcat în presa din țară prin luări de poziție și propuneri care ar fi fost și la îndemâna altor mandatari ai românilor, dacă și ei și-ar fi dat silința. Dar dacă următorul nume din PMP pe lista alianței de dreapta va fi Traian Băsescu „Petrov”, interesat de încă cinci ani de ciubuc și imunitate europarlamentară? Ori poate fiica lui semianalfabetă, Elena Băsescu, vrea să continue șiragul de perle început în mandatul de europarlamentar 2009-2014? Sau dacă, din partea Forței Dreptei, celebrul Ion Ștefan „Grindă” va dori să devină parlamentar european, în speranța că la Bruxelles va învăța în sfârșit o limbă străină?

Mai ales după radierea Elenei Lasconi de pe lista de candidați, nici garnitura USR pentru europarlamentare nu stârnește mult entuziasm din partea propriului electorat. Primii patru ani de mandat în Parlamentul European încă nu au dezvăluit indicii despre ce anume îl califică pe Vlad Botoș pentru acestă funcție. Cu toate acestea, menținerea lui pe un loc eligibil pentru alt mandat dă speranțe că de data aceasta își va publica CV-ul cu studii și realizări profesionale. Dintre cele patru partide în care Botoș a făcut carieră până în prezent, USR se dovedește de departe cel mai generos cu tânărul politician de Arad. Fostul prezidențiabil Dan Barna nu deține nici el vreun dram de carismă cu care să mobilizeze simpatizanții partidului. Mai mult, intenția lui de a pleca la Bruxelles lăsă impresia că este pe drumul spre pensionarea din politică, înainte ca USR să coboare sub pragul electoral.

USR de astăzi nu mai este partidul în plină expansiune din 2019, care, în alianță cu formațiunea lui Dacian Cioloș (PLUS), obținea peste 22% din sufragii și un total de opt mandate în Parlamentul European. Liderii USR care își imaginează că perioada de opoziție de când au părăsit guvernul Cîțu îi albește în ochii electoratului ar putea avea parte de o mare surpriză, cel puțin în luna iunie, la prima rundă de alegeri din 2024. Dosarul DNA privind achiziția de vaccinuri va atârna ca o piatră de moară de gâtul candidaților USR, care nu se vor mai putea prezenta în mod credibil drept cavaleri ai onoarei și apărători ai justiției. Indiferent cum se va soluționa în cele din urmă acest dosar, anul electoral 2024 este în bună măsură compromis. Ar putea fi readus pe linia de plutire de candidații din liniile doi-trei ale partidului, cu șanse de a performa în alegerile locale.

Dacă alianța USR-PMP-FD se va oficializa pe buletinul de vot sub numele Polul Dreptei, acronimul va fi PD, ceea ce sună a ironie. Trecut bine de zenitul abilităților sale politice, Traian Băsescu ar reînvia PD, vehiculul electoral care l-a propulsat către cele mai înalte demnități în statul român. Vechiul PD era numele pe care FSN îl adoptase în 1993, când foștii activiști PCR și-au tras o spoială democratică pentru a se adapta noilor vremuri. Viitorul PD din 2024 va fi numele sub care foștii comuniști și politicienii veroși ai tranziției vor îngropa pentru totdeauna visul naivilor care în 2016 au vrut să salveze România de șleahta celor dintâi.