Un pic de Becali ici, un pic de Becali colo…

"Sunt singurul om cu dublă funcţie: deputat naţional şi european. Mai e vreunul aici? La ora asta am dublă funcţie", zice Gigi Becali, pe culmile succesului, în timp ce accede spre şefia PNL-ului. Ce se întâmplă?! Un pic de Becali-n Europa, un pic de Becali-n Parlament, un pic de Becali-n PNL, un pic de Becali-n fotabalul românesc, un pic de Becali peste tot. Cam mult Becali, nu credeţi?

Să mai reluăm ideile despre aşa-numitul fenomen „becalizarea României” pare acum un pic inutil. Totuşi, Gigi Becali reprezintă nişte oameni în parlamentul ăsta mare. Din păcate sunt destul de mulţi oameni.

Dar mi se pare că e atât de greşită toată situaţia asta din atât de multe puncte de vedere, că nu pot să tac şi să înghit în sec.

Pe cine să blamăm? Pe Ponta, pe Antonescu? Că l-au adus în alianţă? Mi-e şi ruşine să găsesc raţionamente logice care să justifice motivele pentru care au luat această decizie. Nici nu ştiu dacă vreau să ştiu ce are de oferit domnul Becali USL-ului.

Să blamăm oamenii că l-au votat? Probabil că majoritatea votanţilor lui Becali au pus ştampila pe el scrâşnind din dinţi, pentru că nu aveau pe altcineva pe cine să voteze. Confruntaţi cu întrebarea „Eu cu cine votez?”, scârbiţi de PP-DD, ARD, PRM, situaţia a devenit relativ simplă: au ales să se oprească la Becali şi pentru asta îmi pare tare rău. Imposibilă situaţie pentru cei din Colegiul 25 din Bucureşti.

Pe de cealaltă parte nu sunt de acord cu ce spunea doamna Elena Udrea, că USL-ul ar fi putut pune orice maimuţă să candideze că oricum ar fi câştigat cu peste 50%. Cred că ea a fost dovada vie că nu e chiar aşa, reuşind totuşi să intre în Parlament de pe listele ARD, iar contra-candidatul ei nu a obţinut 50%.

Deci pe cine blamăm? Dacă înţelegem lipsa de alternativă a oamenilor, ce posibil vinovat ne mai rămâne?

USL-ul are o platformă largă de politicieni, cu abordări diferite asupra problemelor României şi aici mă refer şi la politicienii verzi intraţi în Parlament după 16 ani. Dar nici această situaţie nu explică continua atitudine de barbar a domnului Becali, care, prin toate acţiunile şi prin toate ideile aberante pe care ni le comunică, se comportă de parcă ar fi CEO-ul unei turme de oi umane. Mai dăruieşte o oaie colo, mai promite două altuia, mai cumpără trei de la vecinu şi ni le vinde nouă la preţ de 4. Mare afacerist domnul Becali... pe modelul de „bişniţă” patentat în România. Şi un filantrop desăvârşit. Cred că şi anul acesta a aruncat cu miile de euro la mia de colindători ce a dat târcoale „palatului” său din Bucureşti.

Dar oare de ce nu se rezumă oare la aceste activităţi? De ce îşi murdăreşte preacinstitul şi preaonorabilul Gigi mânuţele sale sfinte cu noroiul politicii? Nu mai degrabă îşi păstrează jurămintele pe Biblie pentru duminica la Biserică decât să ne reprezinte el în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor?

Şi ar fi bine să fim doar oripilaţi, surprinşi, dezgustaţi. Dar pe lângă asta, cred că am putea privi puţin cu frică către acest domn, căruia îi place să se asemene cu Mircea Geoană mai nou, declarând că el vrea să nominalizeze, nu să fie nominalizat. Păi cum adică să-i spună lui oile ce are de făcut? E un om periculos domnul Gigi, căci oricât am vrea să credem că e doar o paiaţă de politician, el prinde putere şi câştigă teren. Nu mai e amuzant să asculţi ce prostii mai debitează Becali despre Steaua, despre diverse vedete sau fotbalişti, despre Băsescu sau alţi politicieni. Nu mai e un outsider care îşi dă mai mult cu părerea. Nu! Omului acesta i s-a dat putere de decizie.

Şi acum ce e de făcut? Că nu pot să fiu de acord că ne merităm soarta. Nu vreau să accept că România este definită şi de Gigi Becali. Trebuie să continuăm să ne exprimăm împotriva becalizării României şi să sperăm că cei care vor avea urechi de auzit, să audă.