UE 2060 : mort voios la locul de muncă

Cam apocaliptic titlul, dar vă las pe dvs. să judecaţi lucrurile după ce veţi analiza câteva cifre. Cât se poate de oficial, provenind dintr-un studiu realizat de experţii Comisiei Europene şi publicat în vara lui 2012, devenit, de atunci, unul dintre documentele care se regăsesc în orice analiză strategică asupra dezvoltării europene precum şi în studiile de risc privind ameninţările la securitatea naţională.

Este vorba despre consecinţele pe care le are, pe termen mediu şi lung, îmbătrânirea populaţiei combinată cu creşterea speranţei de viaţă şi în contextul crizelor economice succesive care au dus, duc şi probabil vor continua să ducă la o restrângere a pieţelor de muncă.

Contextul: "Populaţia nu îmbătrâneşte doar în Europa; toate ţările, inclusiv cele în curs de dezvoltare, pe măsură ce devin mai prospere, ar trebui să constate o îmbătrânire a populaţiei lor în prima jumătate a sec. XXI.

Cu toate acestea, Europa va fi singurul continent cu un procent negativ de creştere în următorii 50 de ani. În consecinţă, populaţia europeană va avea vârsta medie cea mai ridicată. Aceasta ar putea avea consecinţe importante asupra fluxurilor migratorii care vin înspre Europa din alte părţi ale lumii".

În proiecţia pentru 2060, depăşim America de Sud şi Caraibele, Asia, America de Nord...ceeea ce face ca, pentru orizontul anului 2060, în Europa să existe de peste două ori mai multe persoane în vârstă de peste 80 de ani decât media globală estimată!

Consecinţe:  „unele sunt mai evidente decât altele..cea mai frecvent observată este creşterea costului pensiilor care sunt plătite unor pensionari cu mult mai numeroşi şi pe o durată cu mult mai mare. Sigur că această consecinţă este una majoră, dar nici pe departe nu este singura şi nici cea mai profundă. Îmbătrânirea societăţii europene va avea incidenţe majore asupra pieţei muncii, politicii fiscale, domeniului sănătăţii, educaţiei şi tehnologiei, asupra imigraţiei, mobilităţii în interiorul UE, echilibrului între viaţa profesională şi familial şi asupra participării femeilor la piaţa muncii."

Implicaţiile politice, economice şi sociale sunt într-adevăr uriaşe pentru că, dacă veţi consulta şi documentul respectiv (îl găsiţi pe adresa) veţi vedea hărţile comparative, cea a Europei de azi şi cea a proiecţiei Europei pentru 2060 în materie de îmbătrânire a populaţiei şi chiar vă veţi speria.

Dacă aşa se va întâmpla, atunci guvernele şi instituţiile europene vor fi confruntate cu o provocare enormă legată de asigurarea resurselor pentru plata serviciilor sociale, dar şi a pensiilor, în condiţiile unui dezechilibru enorm între contribuitori şi beneficiari. Cât de gravă va fi situaţia? 

În 2010, spune raportul, la nivelul UE 27 existau 120 de milioane de pensionari. Cifra ar trebui să crească rapid până în 2045, apoi progresia va fi mai lentă. Se estimează că numărul pensionarilor va ajunge în 2060 la 162 de milioane de persoane, adică o creştere de 42 de milioane de oameni.  

Combinaţi aceste cifre cu tendinţa actuală de creştere a şomajului mai ales în rândul tineretului (în Spania, cifra depăşeşte acum 50% din populaţia tânără) şi vedem uşor că restrângerea pieţei muncii are ca efect imediat descalificarea profesională sau chiar excluderea socială tocmai a celor care ar trebui să asigure supravieţuirea sistemului.

Sigur că cea mai comodă dintre soluţii pare să fie prelungirea vârstei de pensionare în acord cu mărirea speranţei de viaţă, numai că acest lucru nu se poate face fără compensarea cu forţă de muncă tânără, mult mai maleabilă şi adaptabilă la noile cerinţe ale unor pieţe în care mutaţiile tehnologice vor fi din ce în ce mai ample şi complexe.

Citiţi cu atenţie textul şi veţi vedea că, de fapt, este vorba despre un autentic studiu de risc, iar soluţiile schiţate sunt de ordin general la nivel european, dar conţin şi elemente foarte clare de politică socială care să stea în atenţia decidenţilor naţionali.

Putem pune întrebarea (cred că ar trebui în mod obligatoriu să existe şi un răspuns), dacă România are o asemenea analiză de risc şi care sunt rezultatele precum şi liniile de ansamblu ale viitoarelor politici sociale. 

Trebuie să existe o asemenea prioritate şi pentru România europeană deoarece, foarte limpede, este în joc supravieţuirea naţională.

Interesează pe cineva?