Turmentarea fiscală poate da dureri de cap sănătăţii

Fondul unic de Asigurări de Sănătate (FUASS) ar trebui să crească exact cu aceeaşi procent de majorare al salariilor. Nici cel mai optimist dintre analiştii din sănătate, fie el şi într-o stare de turmentare bahică, nu se aşteaptă la o creştere a bugetului sănătăţii cu aproape 2 miliarde de lei fără ca Guvernul să găsească mijloace de contrabalansare a acesteia!

Sistemul sanitar se confruntă deja cu o serie de dezechilibre pe care actualul guvern ar fi trebuit să le găsească o rezolvare stabilă de multă vreme.

Logica de funcţionare a spitalelor a fost zdrobită efectiv. Tarifele pentru prestaţiile spitaliceşti sunt neschimbate de ani de zile. Din această cauză, de doi ani sporurile salariale de tot felul care depăşesc salariul din anul 2015, se plătesc sub forma unei note de plată pe care fiecare spital o trimite Ministerului de Finanţe şi pe care acesta o achită, indiferent de performanţa unităţii sau de numărul de servicii realizate! Aproape în toate spitalele fondul de salarii este mai mare decât suma contractată anual cu CNAS! Probabil că premierul Tudose aştepta mai întâi criza pentru a-i cere ministrului Bodog necesara corecţie şi reintrare în normalitate. Este foarte probabil însă ca premierul nici să nu ştie de astfel de probleme acute.

Este foarte probabil ca o creştere substanţială a FASS să fie contrabalansată pe alte căi, prin amputarea până la extincţie a bugetului Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Muncii nu a ţinut cont de faptul că în spitale sunt o sumedenie de sporuri justificate: de risc, de toxicitate, de lucru de noapte, de lucru în sărbătorile legale etc. Sindicatele au ieşit în stradă pentru că Guvernul a uitat pur şi simplu de aceste sporuri când a aprobat majorările salariale acum ar vrea să le anuleze sau limiteze la 30%.

De fapt, tot un dezechilibru salarial important este cel legat faptul că jumătate din personalul medical lucrează în afara spitalului! Este absolut inacceptabil să fie crescute veniturile personalului (pseudo) bugetar din spitale cu peste 40% în ultimii doi ani (la care se vor adăuga şi creşterile proporţionale aferente sporurilor) şi să ignori aşteptările justificate ale personalului din cabinetele medicilor de familie şi ambulator aflate în contract cu CNAS! Aceştia primesc de mai bine de 18 luni lovitură după lovitură, de la schimbările impozitelor pentru clădirile cabinetelor, la îngheţarea tacită a veniturilor pentru ca la orizont să se mai profileze şi impozitarea suplimentară cu zece procente, pentru cei care sunt PFA sau care exercită o profesie liberă, neavând un angajator de la care să fie mutat impozitul!

Este foarte probabil ca o creştere substanţială a FASS să fie contrabalansată pe alte căi, prin amputarea până la extincţie a bugetului Ministerului Sănătăţii, toate cheltuielile MS urmând a fi transferate către CNAS. În această ipoteză, statul nu îşi va mai gira nici un program de sănătate şi le va lăsa în totalitate în seama CNAS. Aparent ar fi doar o simplă problemă contabilă deoarece şi în prezent banii MS sunt transferaţi la CNAS pentru operarea programelor de sănătate. Atât doar că acestea se finanţează cu bani de la bugetul de stat! Este posibil ca în viitor programele de sănătate să se facă din banii asiguraţilor! Având în vedere politica promisă în domeniul actualizării permanente şi constante a listei de medicamente compensate, multe din medicamentele noi fiind din domeniul oncologiei şi al bolilor rare, o eventuală trecere a programelor de sănătate la CNAS va conduce inevitabil şi la o perturbare a ritmului de finanţare a noilor medicamente.

O taxare cu 25-30% a cifrei de afaceri cu medicamentele este de-a dreptul aberantă, iar Guvernul nu pare deloc pregătit sau dornic să pună altceva în locul acestei taxe!

Taxarea producătorilor de medicamente cu procentul depăşirii bugetului stabilit în urmă cu 5 ani este în prezent de 19% din cifra de afaceri!  Ar fi de aşteptat ca taxa (denumită în jargonul de specialitate – clawback) să crească în anul următor. Bine trataţi, pacienţii supravieţuiesc mai mult, şi, drept urmare, costurile cu aceşti pacienţi trebuie adăugate celor anterioare. Însă o taxare cu 25-30% a cifrei de afaceri cu medicamentele este de-a dreptul aberantă, iar Guvernul nu pare deloc pregătit sau dornic să pună altceva în locul acestei taxe!

Reducerea preţului medicamentelor la minimul european a adus la suprafaţă fenomene deloc dorite, anticipate şi ignorate: exportul medicamentelor inovative ieftine - produce de goluri de aprovizionare iar refuzul distribuitorilor de a mai aproviziona farmaciile cu generice care au preţul de 5-10 lei conduce la obligarea pacienţilor să bage mâna adânc în buzunare pentru coplăţi pentru medicamente mai scumpe. Soluţii există, însă în buna regulă de guvernare nimeni, dar nimeni, nu are curajul de a le aborda!

Faptul că restructurările nu sunt anunţate, discutate, evaluate schimbările înainte de a fi puse în practică este însă de-a dreptul înspăimântător

Cum amintitele creşteri salariale şi sporurile aferente vor fi trecute foarte probabil tot în bugetul CNAS, cum presiunile justificate ale personalului din ambulator şi medicina de familie vor atrage inevitabil modificări de esenţă în bugetul CNAS este de aşteptat ca fie necesară şi o regândire a cheltuielilor cu medicamentele! Numai că deşi implicaţiile sunt majore pe o asemenea piaţă sensibilă nimeni nu pare a se preocupa de aceste previzibile turbulenţe!

Restructurările în sine, inclusiv ale bugetelor, nu ar trebui să sperie de nimeni. Pentru aceasta există manageri de sistem şi nu nişte automate. Faptul că nu sunt anunţate, discutate, evaluate schimbările înainte de a fi puse în practică este însă de-a dreptul înspăimântător, mai ales când, oricum am întoarce-o, beneficiarul final sau victima schimbării este un bolnav ţintuit într-un pat de spital, incapabil să înţeleagă ceea ce se petrece. Pe noi ceilalţi ne loveşte doar o mahmureală atroce deşi nu am pus pe limba nici un strop de alcool!