Trump anunță capitularea necondiționată a Iranului. Pe ce bază reală?

Atunci când un șef de stat anunță lumii întregi că tocmai a semnat un document, fie el doar un memorandum, care să echivaleze cu „capitularea necondiționată” a adversarului, atunci, firește, există prezumția că vorbește în cunoștință de cauză.

Donald Trump, într-un interviu pentru Axios, a afirmat că memorandumul cu Iranul „probabil că este, de fapt, o capitulare necondiționată” și, prin asta, semnalizează audiențelor mondiale că a apărut un nou document istoric egal în valoare și semnificații cu cele semnate de reprezentanții SUA, spre exemplu la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Perspectivă eroică ce-l confirmă în postura de mare comandant militar, coordonator al unui demers istoric, căci, în acest caz, semnarea unui act de capitulare necondiționată a adversarului însemna atunci capitularea totală și necondiționată a forțelor germane, documentul fiind semnat la pe 7 mai la Reims și ratificat la Berlin pe 8 mai 1946.

Sau, dacă vreți un alt moment similar, vă rog să vă amintiți de capitularea necondiționată a Japoniei pe 2 septembrie 1946 în cadrul unei ceremonii care a avut loc la bordul crucișătorului Missouri. În ambele cazuri,. Documentele au fost semnate de ambele părți, reprezentate de comandanții militari ce primiseră împuternicirile respective din partea conducătorilor țărilor lor.

De data asta, Memorandumul a fost semnat la distanță, așa cum era normal în cazul unui text de compromis a cărui valoare reală se va concretiza, poate, după ce vor trece cele două luni de pauză pentru consultări și se va intra în faza extrem de tensionată a negocierilor.

Deocamdată, din păcate, suntem doar în fața unei retorici politice de înalt nivel care continuă în aceiași termeni cu care începuse pe 6 martie, atunci când Trump anunța lumii că finalul războiului nu va fi posibil decât nîn momentul în care regimul mollahilor va capitula total și necondiționat. Iată ce scrisa pe Truth Social:

Nu va exista vreodată un acord cu Iranul fără o capitulare totală! După asta, după ce vor fi aleși unul sau mai mulți conducători acceptabili, noi, precum și unii dintre formidabilii și curajoșii noștri aliați și parteneri, vom munci fără încetare pentru a scoate Iranul din prăpastie și a-l face o țară mai prosperă și mai puternică decât a fost vreodată.

Suntem foarte, foarte departe de împlinirea acestui deziderat și de aici forma contractuală acceptată pentru acest document care, în definitiv, are un caracter tranzitoriu spre un viitor încă incert dar pe care toată lume și-l dorește. Va trebui, așa cum se spune în acord, să se ajungă la „confirmarea permanentă a războiului pe toate fronturile”, iar asta, de-abia asta, va însemna o treaptă solidă pentru un acord de pace.

Dacă asta va însemna sau nu semnarea unui Tratat de pace, vom vedea în funcție de evenimente și de amploare condițiilor propuse de cele două părți. Dar, cel puțin previzibil, acordul rămâne de negociat bilateral și, deocamdată, nu presupune implicarea unor alte țări, nemaivorbind de Israel care a refuzat chiar și acest Memorandum.

Dar, cel puțin din datele de acum, nu este deloc clar de ce, în afară de dorința de a convinge proprii săi suporteri, Donald Trump a vorbit despre o „capitulare necondiționată”. Rămâne însă oricând posibilă, chiar dacă nu o vedem, în acest timp în care orice devine posibil dacă este susținut de o argumentație susținută pe rețelele de socializare