Transparenţa construieşte încredere

Trebuie să existe o logică a conexiunilor dintre structura, organizarea şi funcţionarea corectă a unei instituţii sau a unui sistem. Una dintre caracteristicile acestei legături este transparenţa acţiunii şi comunicării.

Realitatea din societatea românească e adeseori mai puţin rea decât pare, însă oftăm degeaba a neputinţă câtă vreme încă mai încurajăm cosmetizarea, obscuritatea sau ignorarea unora dintre locurile urâte ce există în viaţa noastră naţională. Putem îmbunătăţi înţelegerea (nu doar imaginea) realităţilor printr-un efort sincer de transparenţă. M-am aflat de curând la Stockholm unde am fost invitat la perstigiosul Institut Raoul Wallenberg pentru drepturile omului şi lege umanitară să văd modul în care se evaluează statul de drept şi rezultatele pentru România.

Oricine doreşte să acceseze ghidul privitor la statul de drept o poate face pe site-ul organizaţiei. În roza scorurilor pentru diferiţi indici de evaluare, România stă rău la corupţia în legislativ, ceva mai bine la cea din executiv şi sensibil mai bine la aceea din sistemul de justiţie, poliţie şi armată. Spre surpriza mea România stă relativ bine în ce priveşte controlul puterii guvernului exercitat de către  societatea civilă cât şi dreptul la viaţă şi siguranţa persoanei.

De asemenea scoruri satisfăcătoare se înregistrează în eficienţa sistemului de investigaţie a infracţiunilor sau în ce priveşte libertatea justiţiei. Scorul maxim al României, adică 1.00 pe scara de la 0.0 la 1.00, se înregistrează în limitarea eficientă a conflictelor civile (se pare că mineriadele ne-au învăţat ceva). Însă aproape toţi indicatorii privind o guvernare deschisă şi transparentă şi buna aplicare a regulilor arată o Românie departe de nivelul confraţilor din UE. Legile nu sunt stabile, dreptul de petiţie şi participare insuficient, iar procedurile în administraţie sunt adesea greoaie şi incorecte, contrar normelor de funcţionare adoptate (teoretic) de guvern.

Scorurile României se află între minimum de 0.51 pentru domeniul Guvernare deschisă şi maximum 0.80 pentru Ordine şi Siguranţă. Acest 0.80 nu-mi pare excesiv după ce am prezentat acum câteva zile la Baku, într-un forum global privind societatea participativă, o situaţie a modului în care România combate traficul de fiinţe umane. Am plecat prin anii '90 de la o foarte proastă reputaţie iar astăzi, după cum constatau experţi şi instituţii guvernamentale (de exemplu Departamentul de Stat al SUA) sau neguvernamentale (de exemplu 2020 Vision), România e un bun exemplu. Raportul ce l-am primit de la agenţia naţională de specialitate (ANITP) cuprinde date şi elemente semnificative pentru îmbunătăţirea constantă a rezultatelor concrete în reducerea traficului de persoane şi condamnarea vinovaţilor. Fundaţia GOOGLE susţine un vast proiect pentru ajutorarea victimelor şi identificarea infractorilor care, foarte probabil, va include şi agenţia din România. 

Din cele două exemple prezentate mai sus pot trage concluzia că atunci când situaţia internă, să-i zicem „neurobiologia” societăţii se îmbunătăţeşte, e necesar să schimbe şi contextul comunicării. Numai aşa se îmbunătăţeşte imaginea de ansamblu.