Tinerii muzicieni, creatori de evenimente de semnificație!
0Au fost câteva. Au fost importante! Iar aceasta atât la nivelul semnificațiilor istorice, dar și la cel muzical solistic de europeană susținere, inclusiv la nivel de ansamblu orchestral. În data de 25 octombrie, la fel ca în fiecare an în deceniile din urmă, Sala Atheneului a găzduit concertul comemorativ, anume Concertul Regal Caritabil, eveniment care a omagiat, care omagiază în fiecare an, în deceniile din urmă, personalitatea Regelui Mihai I al României. Este gândul întremător pe care ni-l transmite Casa Regală. Și de această dată a fost rostit cu nobilă sobrietate de către M.S. Principesa Margareta, custodele coroanei.
Indiscutabil, momentul reține semnificații dintre cele mai temeinice pe care nu preget a le aminti. A fost organizat cu participarea tinerilor muzicieni ai Orchestrei Române de Tineret. Căci tânăra generație este, pe mai departe, purtătoarea marilor idei, a marilor valori naționale. Inclusiv a celor artistice muzicale. Este de observat, întregul eveniment marcat de ale sale semnificații aparte, a fost străjuit din înaltul cupolei Atheneului, de marea frescă istorică concepută și realizată spre sfârșitul anilor 30 ai secolului trecut, de pictorul Costin Petrescu.
Important de apreciat, tinerii muzicieni au înțeles semnificația momentului iar mobilizarea s-a dovedit a fi fost exemplară la impulsul baghetei tânărului maestru, dirijorul Gabriel Bebeșelea; este artistul ce parcurge actualmente treptele înalte ale acreditării în planul vieții muzicale naționale și internaționale. A ridicat personajul colectiv al ansamblului la nivelul unei entități artistice de înaltă ținută, de entuziasmantă funcționalitate. Mă refer la momente orchestrale pe care memoria colectivă le cunoaște și le recunoaște cu nețărmurită bucurie; am în vedere anume, celebre pagini rossiniene, momente orchestrale, uverturi și arii din opere din marele repertoriu francez și din cel italian, canțonete.
Evenimentul s-a bucurat de participarea unor personalități de bună circulație în plan muzical artistic național și european. Mă refer la mezzo-soprana Martiniana Antonie, voce cu disponibilități importante de coloratură înaltă, iar aceasta atunci când registrul supra-acut nu este suprasolicitat. Mă refer la tenorul Ioan Hotea, o voce calitativă de tenor liric, voce care poate stârni entuziasmul atât al publicului larg cât și a celui de specialitate, atunci când zona lirică a expresiei nu devine accentuat precumpănitoare. Au promovat împreună un repertoriu de largă accesibilitate, în egală măsură de înaltă valoare. Celebra arie ” Muzica” din opereta Valurile Dunării de George Grigoriu, moment prezentat în duet de cei doi soliști, a încheiat această emoționantă seară. In alt sens, trebuie să recunosc, am urmărit cu vădit interes recentul concert al Orchestrei Naționale Radio. Iar curiozitatea profesională se arăta a fi fost întărită de faptul că momentele vieneze ale programului, creații semnate de mari personalități ale muzicii post-romantice, erau susținute de muzicieni performeri ce aparțin mediului vienez actual. Mă refer la dirijorul Sascha Goetzel, un experimentat, un dinamic șef de orchestră, cel care – în compania muzicienilor noștri - a oferit o versiune absolut valabilă a poemului simfonic Don Juan de Richard Strauss.
Mă refer la baritonul Liviu Holender, tânăr artist care își caută drumul în lumea actuală a artei lirice. Personal consider că abordarea actuală a ciclului celor patru lieduri pentru voce și orchestră, Cântecele calfei călătoare, de Gustav Mahler, se constituie pentru moment într-un act temerar; doar dacă evoluția bucureșteană nu s-a dorit a fi fost o repetiție în vederea unei apariții ulterioare, mai importante. Materialul vocal este bun, este promițător, timbrul este consistent, potrivit actualmente rolurilor mozartiene în care artistul a evoluat deja, în importante teatre muzicale, în repertoriul de limbă germană. Este posibil ca întregul complex muzical-poetic specific mahlerian să fie pătruns, să fie însușit pe parcursul etapelor ulterioare ale evoluției sale artistice. In ceea ce ne privește, mă refer la publicul de specialitate, comparațiile sunt inevitabile. Unii dintre noi își mai aduc aminte, cu peste o jumătate de secol în urmă, tot în Studioul de Concerte Radio, celebrul ciclu mahlerian a fost prezentat de marele bariton Dan Iordăchescu. Este o amintire prețioasă care nu poate fi uitată!
Materialul a apărut inițial în revista România Literară.
Se încarcă comentariile...
