Testul moral al democraţiei româneşti

Mereu ni se spune că democraţia este acea formă de conducere prin care poporul îşi exercită puterea administrative într-un stat, prin intermediul unor reprezentanţi aleşi în Parlament. Asta nu exclude posibilitatea ca cetăţenii să aibă anumite iniţiative legislative, moment în care intervine un instrument-etalon al democraţiei: referendumul.

Exact asta se întâmplă şi cu iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei, prin care se doreşte redefinirea termenului de „soţi” în privinţa căsătoriei, în sensul precizării că o căsătorie nu se poate încheia decât între bărbat şi femeie. Este vorba de dorinţa a trei milioane de români care doresc această modificare, evident, din dorinţa de a respecta morala creştină, în contextul în care la porţile societăţii româneşti bat alte viziuni legislative, care susţin că o căsătorie se poate realiza şi între persoane de acelaşi sex.

Tema a generat dezbateri masive, nu atât în rândul cetăţenilor simpli, cât mai ales în mass-media şi în lumea politică (vezi stârnirea reacţiilor de anunţul lui Liviu Dragnea privind organizarea în toamnă). Nu de puţine ori s-a afirmat că societatea este împărţită în două tabere. Dincolo de firescul existenţei unor opinii diferite în democraţie, realitatea este alta: referendumul va constitui un important test moral al democraţiei româneşti.

Testul este important, mai ales prin prisma apartenenţei României la valorile democratice ale Europei, valori cândva inspirate din creştinism.

Astfel, răspunsul poporului la posibila întrebare: „Sunteţi de acord cu modificarea Constituţiei astfel încât o căsătorie să se încheie doar între un bărbat şi o femeie?” va demonstra cât de importantă mai este morala creştină pentru societate, în ansamblul ei. Procentele vor da o măsură sociologică destul de precisă asupra viziunii pe care românul o are despre căsătorie: o vede fundamentată sau nu pe viziunea „tradiţională” bărbat-femeie sau pe viziunea „modernă” persoană cu persoană, indiferent de sex.

Iar taberele nu sunt neapărat cele pro şi contra căsătorie gay (deşi subiectul este căsătoria, nu familia) ci ceva legat de principiile democraţiei: majoritatea decide mereu în democraţie sau există principii care trebuie impuse majorităţilor, indiferent de opţiunea lor?

Testul este important, mai ales prin prisma apartenenţei României la valorile democratice ale Europei, valori cândva inspirate din creştinism. Cum însă Europa pare că se inspiră, actualmente, din alte viziuni decât cea creştină, este interesant de ştiut unde se află românii în acest moment. Sau poate se ştie şi nu convine. . .

Dacă mai luăm în calcul şi faptul că milioane de români locuiesc deja în afara graniţelor ţării, în zone cu alte viziuni culturale, ar fi iarăşi interesant de aflat cât au fost influenţaţi românii, în fibra lor identitară, majoritar creştină, de vectorii culturali din acele spaţii.

Anumite voci au încercat să suprime însăşi ideea de a se organiza acest referendum (voi reveni, într-un alt text, despre metodele de boicotare electorală aruncate în joc). E ciudat cum, în numele democraţiei, se doreşte suprimarea unui instrument esenţial al democraţiei. Să fie acesta un semn că unii doar se folosesc de democraţie, ca de un paravan, încercând să manipuleze poporul spre interese obscure? Că deşi rezultatul referendumului ar fi previzibil, el nu convine „sistemului”? Nu ştiu, dar dacă ne uităm la amploarea conspiraţionistă pe care a luat-o, în ultima vreme, teoria despre neo-marxismul cultural, ca formă de control ideologic al maselor, ajungem să ne întrebăm: cât de democrată mai e democraţia ?!

După anunţul organizării referendumului, s-a trecut la o nouă treaptă: BOR nu trebuie să sprijine referendumul. Că ar avea alte probleme de rezolvat. Serios??? Păi chiar acum, când tema nu e partizanatul politic, ci un vot de conştiinţă? A, că partidele polemizează pe tema asta, nu e treaba BOR, desigur. Că unii de prin BOR mai au rateuri morale, iarăşi, nu votăm ce să facă BOR cu ei. E o pistă falsă. De altfel, BOR deja a anunţat că sprijină demersul CpF. Asta arată cât de frică le e unora şi vor să vadă BOR extirpată din conştiinţa publică morală a acestui popor. Curată „democraţie”, coane Fănică. Toţi să voteze, dar unii să se abţină. Toţi să facă lobby ONG-istic, dar primul ONG al ţării să tacă!

Dacă nici asta nu va merge, se va încerca o altă reţetă, mai veche: atacarea capitalului de încredere al Bisericii. În fond, avem de-a face cu un proces electoral în toată regula, în care votul este o exprimare a unei încrederi. Scăderea încrederii înseamnă scăderea numărului de voturi. Cine citeşte, să priceapă!

Se vorbeşte non-stop despre hoţie, corupţie, dosare, mafie, şpăgi etc. Ai senzaţia că bine nu ne mai facem niciodată, că suntem porniţi inevitabil pe drumul unei sinucideri morale.

Eu cred însă că existenţa referendumului este neapărat necesară. Rezultatul ne va spune ce (mai) suntem noi în faţa lui Dumnezeu şi a lumii. Şi, mai ales, ne va prilejui o dezbatere despre cum mai arată morala publică românească. De care nu se prea mai vorbeşte decât în studii foarte rare, evident datorită coloraturii confesionale, latură pe care Europa se străduieşte să o minimalizeze.

De pildă, cifrele spun că suntem majoritar creştin-ortodocşi. Asta ar presupune o morală publică de tip creştin. Dar dacă te uiţi însă în spaţiul public mediatic, ai senzaţia că lucrurile stau altfel, cei trei S dominând un spaţiu al goanei după audienţă: sex, scandal, sânge. De altfel, numeroase voci au semnalat deja derapaje. La fel se întâmplă şi în zona politică-administrativă. Om fi noi majoritar creştini-ortodocşi, dar „spectacolul” oferit aici este unul departe de virtuţile creştine. Se vorbeşte non-stop despre hoţie, corupţie, dosare, mafie, şpăgi etc. Ai senzaţia că bine nu ne mai facem niciodată, că suntem porniţi inevitabil pe drumul unei sinucideri morale.

Până la urmă, dacă se va organiza, fiecare va vota după cum îi dictează conştiinţa. Dar rezultatul va arăta ce fel de conştiinţă mai avem. Iar conştiinţa va determina viitorul moral al acestui popor.

Dar a ignora complet sau a discredita 3 milioane de semnături ( 16% din electorat) trădează o gândire politică mai apropiată de totalitarism decât de democraţie.