Taxele care nu mai aduc bani: e timpul ca statul să apese frâna la accize | adevarul.ro

Taxele care nu mai aduc bani: e timpul ca statul să apese frâna la accize

Publicat:
0
1 live

Un grup de parlamentari a pus pe masă o propunere care ar fi părut de neconceput în urmă cu un an: acciza la bere să nu mai fie indexată cu inflația, pentru că românii au început să consume mai puțin, iar puterea lor de cumpărare se erodează de la o lună la alta. Rămâne de văzut dacă inițiativa va trece de Parlament și dacă Guvernul, aflat în plină căutare de bani pentru bugetul pe 2027, o va accepta. Ideea în sine este însă una de bun-simț. Și ridică imediat o întrebare incomodă: dacă argumentul e valabil pentru bere, de ce nu ar fi valabil și pentru motorină, pentru energie sau pentru o sticlă de suc?

cumparaturi pixabay jpg
Foto: Pixabay

Pentru că problema nu este a berii, ci a întregului sistem. De ani de zile, accizele au devenit soluția comodă a oricărui ministru al Finanțelor rămas fără bani. Se majorează ușor, se încasează rapid și nu provoacă proteste în stradă. La 1 ianuarie, aproape toate au crescut cu circa 10%, de la carburanți la vin și de la alcool la băuturile răcoritoare. Rezultatul ar trebui să dea de gândit oricui la Ministerul Finanțelor: în primele nouă luni, veniturile din accize au crescut cu doar 2,4%, într-un an cu o inflație de 6,6%. Statul a crescut taxele cu 10% și a încasat, în termeni reali, mai puțin.

Aceasta nu este o anomalie, ci legea elementară a economiei. Dincolo de un anumit prag, o taxă mai mare nu mai aduce bani în plus, ci doar consum mai mic și evaziune mai mare. Țigările o arată cel mai bine. Acciza a crescut cu peste 20% în trei ani, dar încasările au urcat doar cu aproximativ 8%. Restul s-a mutat pe piața neagră, unde statul nu încasează nimic, iar consumatorul nu are nicio garanție.

Și mai grăitor este cazul taxei pe zahăr. Introdusă în 2024 cu argumentul protejării sănătății publice, a crescut deja de două ori cu câte 10%. Între timp, TVA-ul pentru aceleași produse a urcat de la 9% la 21% în doar trei ani. Dar taxa se aplică doar băuturilor răcoritoare. Prăjiturile, biscuiții, ciocolata sau înghețata, multe cu mult mai mult zahăr la porție, nu plătesc nimic. O taxă care ar trebui să descurajeze consumul de zahăr, dar ignoră aproape toate sursele de zahăr, nu mai este o politică de sănătate, ci o taxă discriminatorie, aplicată unei singure industrii pentru că este ușor de colectat. Iar românii au simțit-o: aproape toți spun că au observat scumpirea răcoritoarelor, iar majoritatea au început să cumpere mai puțin.

Miza este însă mult mai mare decât prețul unei beri sau al unui suc. Accizele sunt taxe care se propagă în întreaga economie. Când se scumpește motorina, se scumpește transportul, iar când se scumpește transportul, se scumpesc pâinea, laptele și orice produs de pe raft. O nouă indexare de la 1 ianuarie ar alimenta exact inflația pe care BNR se chinuie să o domolească, ar întârzia scăderea dobânzilor și ar lovi din nou familiile al căror salariu real scade de peste un an.

Propunerea mea este simplă: dacă parlamentarii și Guvernul cred cu adevărat în argumentul puterii de cumpărare, să ducă ideea până la capăt și să înghețe toate accizele în 2027, nu doar pe cea la bere. Costul teoretic pentru buget ar fi de până la 3 miliarde de lei. În realitate, ar fi mult mai mic, pentru că o bună parte din acești bani oricum nu s-ar mai încasa din cauza scăderii consumului și a evaziunii. Câștigul pentru economie ar fi însă imediat: un șoc inflaționist evitat la început de an, prețuri mai stabile și un semnal de predictibilitate pe care mediul de afaceri îl așteaptă de mult. Totodată, taxa pe zahăr trebuie regândită. Fie se aplică tuturor produselor cu zahăr adăugat, fie, mai bine, se renunță la ea.

Banii de care bugetul are nevoie nu trebuie căutați din nou în coșul de cumpărături al românilor, ci acolo unde se pierd cu adevărat: în contrabandă, în evaziunea fiscală și în risipa unei administrații care cheltuiește prea mult și prea prost. O inițiativă parlamentară pentru o singură industrie poate fi un început bun. Dar un stat care vrea cu adevărat să sprijine economia reală nu face excepții, ci schimbă direcția pentru toată lumea.

Top articole

Partenerii noștri